Parfum de gospodină desăvârşită

vintage-housewife

O privesc uneori şi mi-e teamă că nu voi putea ajunge niciodată la fel ca ea. Felul în care analizează fiecare pas pe care urmează să-l facă; privirea pe care o are atunci când ştie ce urmează să se întâmple; blândeţea cu care tratează fiecare fiinţă necăjită; generozitatea de care dă dovadă, de fiecare dată când primeşte un telefon de ajutor; răbdarea pe care a avut-o şi o are cu mine şi cu toţi cei care apelează la ea; toate mă uimesc pe zi ce trece tot mai mult! 

Dimineaţa se trezeşte şi îmblânzeşte alarma ceasului cu un miros puternic de cafea. Păşeşte în camera mea şi mă sărută pe frunte, apoi îşi vede de ale ei. De la cumpărături, la curăţenie, la gătit, le face pe toate într-o perioadă de timp atât de scurtă, încât uneori am impresia că atunci când devii mamă, cineva îţi dă un set de puteri paranormale.

Când capul nu-mi trecea încă de clanţă, avea şi un serviciu, în capătul celălalt al oraşului. Ore întregi o aşteptam în pragul uşii, plângând de dor. Iar când venea acasă, seara, nu mă dezlipeam din braţele ei, iar ea nu mă alunga, oricât de obosită ar fi fost. Soarta a făcut însă ca, mai târziu, să fie nevoită să-şi abandoneze locul de muncă din cauza unei boli, cu care s-a luptat din greu.

Atât de puternică a fost atunci, încât nu aş putea să-mi aleg vreodată un alt model de viaţă.

În casă mi-au păşit, de-a lungul timpului, mulţi colegi şi prieteni. Fiecare dintre ei a aplaudat mâncarea gătită de ea şi fiecare a cerut şi a doua porţie. Mulţi alţi părinţi au sunat-o apoi, pentru a-i cere sfatul la anumite reţete şi i se citea entuziasmul în privire.

Avea şi de ce. Dacă încă nu există un parfum al gospodinelor, ar trebui să se inventeze şi să-i poarte numele!

Fie că e Paşte, Crăciun, ziua mea de naştere sau o zi ca oricare alta, mirosul care vine din bucătărie îţi inspiră mereu o stare de sărbătoare. Te aşezi la masă, iei furculiţa în mână şi abia aştepţi să-ţi primeşti porţia, ca la final să îţi doreşti să-ţi desfaci nasturele de la pantaloni, ca să mai iei o îmbucătură.

E minunată mama mea şi simt că nici un miliard de cuvinte, îmbinate cât de melodios posibil, n-ar putea să îi contureze adevărata valoare!

Probabil fiecare fiică simte asta faţă de a sa mama, faţă de cea care i-a dat viaţă şi a învăţat-o cum să o trăiască. Aşa cum fiecare mamă îşi laudă copilul (sau cum spune ea: “fiecare cioară îşi laudă puiul”), fiecare copil ar trebui să-şi aprecieze mama.

Nu e 8 Martie, nu e ziua ei de naştere şi nici măcar o altă sărbătoare. Dar Dana Lalici a propus, pentru Clubul Condeielor Parfumate, găzduit de Mirela, tema “Parfum de gospodină” şi gândul mi-a fugit imediat la mama. În ochii mei, ea este o gospodină desăvârşită!

În afară de cele două menţionate anterior, au mai scris pentru această temă şi: GabiVaniaCătălinCZ , TinaElly.

Sursa foto: super-sandrac.blogspot.com 

15 responses to this post.

  1. Da, Alexandra, avem puteri paranormale si nu e rasplata mai mare pentru noi decat privirea incantata a copilului caruia i-am facut o prajitura surpriza, ori caruia ii povestim un basm. Bucura-te de mama ta si rasfat-o cat poti de mult. Mie mi se pare ca nu am facut destul asta cu mama mea si acum nu mai pot repara nimic… Regretele de felul acesta sunt foarte dureroase.😦

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on August 12, 2013 at 18:28

      Ştiu cum e, din păcate. Pe mama încă o am alături şi o pot răsplăti şi răsfăţa; dar tatălui meu nu am apucat să-i mulţumesc aşa cum voiam.

      Like

      Reply

  2. Minunată povestirea ta! Cuvintele de laudă pentru mame sunt mereu insuficiente comparativ cu ceea ce ele ne-au oferit şi ne-au învăţat! Eu am avut norocul să o am în preajmă şi pe bunica din parte mamei şi pe la vârsta pe care aşa de frumos ai descris-o, “când încă nu treceam de clanţă” o aveam protectoare şi pe străbunica mea. Trei mame şi o grijă constantă să cresc mare! Fiecare dintre ele şi-a lăsat amprenta în sufletul meu cu câte un gest, o privire, un cuvânt, un sfat sau o învăţătură. Toate m-au ajutat să ajung omul care sunt şi le sunt recunoscătoare… Dacă cele două mame surogat, bunica şi străbunica au plecat de mult, mama este încă alături de mine de fiecare dată când am nevoie. Simte mereu de la distanţă că e ceva în neregulă şi mă vizitează pentru a se asigura că e totul în regulă. ( cred că are acel set de puteri paranormale de care aminteai şi tu) Voi încerca să profit cât mai mult de prezenţa ei…
    Zile cu soare în suflet!🙂

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on August 8, 2013 at 20:11

      Eu pe bunica am prins-o câţiva ani iar pe străbunica deloc… asta din partea mamei, căci rudele din partea tatălui nu mi-au fost tot timpul aproape.🙂 Ai fost norocoasă!

      Like

      Reply

  3. Excelent ai scris. E unul dintre articolele acelea demne de tinut in colectie.
    Mi-ar placea ca intr-o zi si fetele mele sa scrie asa depsre mine🙂

    Like

    Reply

  4. Cata dragoste in cuvintele scrise de tine! Ai scris ceea ce gandesc si eu despre mama (ce gandesc foarte multi despre mama lor) si mereu m-am gandit – privind-o de-a lungul vietii – ca nu voi putea fi niciodata ca ea. Nici azi nu stiu de unde avea – si mai are – atata energie! Dar, cum observi tu, probabil ca energia ii este de data de copiii pe care ii are in grija si pe care se straduieste sa ii calauzeasca pe drumul deloc lin al Vietii.
    Zile fericite sa ai!

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on August 7, 2013 at 14:59

      În fiecare zi mă întreb de unde atâta putere, de unde atâta energie? Şi apoi mă gândesc că tot ce face, face din dragoste.
      Mulţumesc, la fel!😉

      Like

      Reply

  5. Am ajuns întâmplător aici…dar nu regret deloc. Şi nu mai pare nici măcar întâmplător Dana Lalici fiindu-mi tare dragă cu poveştile ei de care sunt îndrăgostită iremediabil. În plus mi-ai adus aminte că datorită unei astfel de poveşti …am început să scriu public. E uimitor cum nişte vorbe meşteşugite te fac să vibrezi altfel. Abia după ce voi trimite acest comentariu voi răsfoi pe aici. Acum nu ştiu decât că: da, ai dreptate …pentru fiecare dintre noi mama e cea mai deosebită. Şi de ce n-ar fi aşa! Minunat! Până mai adineauri…adormeam. Acum m-ai trezit…frumos. Mulţumesc.

    Like

    Reply

  6. Posted by elly weiss on August 6, 2013 at 15:03

    Ai scris atat de frumos despre mama ta… mi-a placut mult.
    Am sa citez si o fraza care mi-a placut grozav: “Dimineaţa se trezeşte şi îmblânzeşte alarma ceasului cu un miros puternic de cafea”. Foarte frumoasa imaginea daca incerci sa ti-o imaginezi. Eu am incercat🙂
    Ai dreptate, mamele noastre sunt asa…mamele care au pus tot sufletul in bunul mers al unei gospodarii, care s-au dedicat cu totul familiei. Si mama mea e cam la fel…
    Eu fiind deja cu ceva experienta, pot sa-ti spun ca deja am depasit-o… si mama e fericita.🙂

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on August 6, 2013 at 15:24

      Mă bucur că ţi-a plăcut!😀
      Din păcate sunt conştientă că nu toate mamele sunt ca ale noastre… suntem norocoase!🙂

      Like

      Reply

  7. Frumoasa poveste si plina de dragoste, frumos model ti-ai ales! Iar teama ta ca nu vei ajuge ca ea este primul pas care ne da de stire ca esti pe drumul acela….si ca drumul e bun. Purtam in noi modelele parintilor, constient sau nu si uneori chiar le depasim.

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on August 6, 2013 at 08:30

      Nu ştiu dacă o pot depăşi cumva, dar ştiu că vreau să am măcar 50% din “puterile” ei.😀

      Like

      Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: