O privesc uneori şi mi-e teamă că nu voi putea ajunge niciodată la fel ca ea. Felul în care analizează fiecare pas pe care urmează să-l facă; privirea pe care o are atunci când ştie ce urmează să se întâmple; blândeţea cu care tratează fiecare fiinţă necăjită; generozitatea de care dă dovadă, de fiecare dată când primeşte un telefon de ajutor; răbdarea pe care a avut-o şi o are cu mine şi cu toţi cei care apelează la ea; toate mă uimesc pe zi ce trece tot mai mult!
Dimineaţa se trezeşte şi îmblânzeşte alarma ceasului cu un miros puternic de cafea. Păşeşte în camera mea şi mă sărută pe frunte, apoi îşi vede de ale ei. De la cumpărături, la curăţenie, la gătit, le face pe toate într-o perioadă de timp atât de scurtă, încât uneori am impresia că atunci când devii mamă, cineva îţi dă un set de puteri paranormale.
Când capul nu-mi trecea încă de clanţă, avea şi un serviciu, în capătul celălalt al oraşului. Ore întregi o aşteptam în pragul uşii, plângând de dor. Iar când venea acasă, seara, nu mă dezlipeam din braţele ei, iar ea nu mă alunga, oricât de obosită ar fi fost. Soarta a făcut însă ca, mai târziu, să fie nevoită să-şi abandoneze locul de muncă din cauza unei boli, cu care s-a luptat din greu.
Atât de puternică a fost atunci, încât nu aş putea să-mi aleg vreodată un alt model de viaţă.
În casă mi-au păşit, de-a lungul timpului, mulţi colegi şi prieteni. Fiecare dintre ei a aplaudat mâncarea gătită de ea şi fiecare a cerut şi a doua porţie. Mulţi alţi părinţi au sunat-o apoi, pentru a-i cere sfatul la anumite reţete şi i se citea entuziasmul în privire.
Avea şi de ce. Dacă încă nu există un parfum al gospodinelor, ar trebui să se inventeze şi să-i poarte numele!
Fie că e Paşte, Crăciun, ziua mea de naştere sau o zi ca oricare alta, mirosul care vine din bucătărie îţi inspiră mereu o stare de sărbătoare. Te aşezi la masă, iei furculiţa în mână şi abia aştepţi să-ţi primeşti porţia, ca la final să îţi doreşti să-ţi desfaci nasturele de la pantaloni, ca să mai iei o îmbucătură.
E minunată mama mea şi simt că nici un miliard de cuvinte, îmbinate cât de melodios posibil, n-ar putea să îi contureze adevărata valoare!
Probabil fiecare fiică simte asta faţă de a sa mama, faţă de cea care i-a dat viaţă şi a învăţat-o cum să o trăiască. Aşa cum fiecare mamă îşi laudă copilul (sau cum spune ea: “fiecare cioară îşi laudă puiul”), fiecare copil ar trebui să-şi aprecieze mama.
Nu e 8 Martie, nu e ziua ei de naştere şi nici măcar o altă sărbătoare. Dar Dana Lalici a propus, pentru Clubul Condeielor Parfumate, găzduit de Mirela, tema “Parfum de gospodină” şi gândul mi-a fugit imediat la mama. În ochii mei, ea este o gospodină desăvârşită!
În afară de cele două menţionate anterior, au mai scris pentru această temă şi: Gabi, Vania, Cătălin, CZ , Tina, Elly.
Sursa foto: super-sandrac.blogspot.com