Da’ chiar vă rog să postaţi despre iubire!

5313661528_d464aa61c4

Există un pui de critic în fiecare dintre noi. Tuturor ne place să comentăm pe marginea unui subiect şi să ne dăm cu părerea. La naiba, mi-am deschis un blog tocmai din cauza asta! Dar am impresia că ar trebui să existe o limită pe undeva.

Parcă prea au început să ne deranjeze lucruri menite să ne aducă un zâmbet pe buze. 

Nu ne convine că x-uleasca a pus poze cu animale pufoase pe Facebook. “Nenorocita, cum de şi-a permis să-mi umple mie News Feed-ul cu creaturi drăgălaşe, în loc să posteze chestii cu adevărat importante pentru omenire?!”

Nu ne convine că x-ulescu ne tot invită la evenimente culturale. “Ce naiba îmi tot trimite atâtea invitaţii la operă şi teatru? Nici măcar nu locuim în acelaşi oraş. Ar trebui să zbor până acolo, să mă teleportez sau ce? Eeeeeee….”

Nu ne convine dacă “maimuţa aia” tot postează fotografii cu ea şi iubitul ei în vacanţă. “Da, sunt fericiţi! Şi ce? Tre’ să ne facă nouă în ciudă că ei au găsit iubirea adevărată şi noi nu?”

Nu ne convine nici măcar când ne face cineva o urare venită din suflet! Nu mă refer la “lma” şi alte prescurtări imbecile aruncate în silă pe câte un timeline. Dacă o mândră te taghează într-o imagine cu floricele şi fluturaşi, la care a adăugat şi un mesaj emoţionant, bineînţeles că nu te coafează… de ce? “Mă bagi în aceeaşi oală cu toată lumea? Adică nu ai avut timp să îmi dai un mesaj separat şi să mă feliciţi ca tot omul?”

Nu, poate nu a avut! Poate munceşte ca nebuna 10-15 ore pe zi şi când ajunge acasă numai inspiraţie şi energie pentru preţiosul tău ego nu are! A făcut un gest frumos! Spune un amărât de “mulţumesc” şi mergi mai departe!

Ne-am îmbâcsit cu atâtea evenimente dramatice, promovate exagerat de mult în presă, încât atunci când observăm un gest care ar trebui să emane energie pozitivă, ne întoarcem cu fundul la el şi, eventual, mai tragem şi-un vânt în direcţia sa! Spunem că nu mai vrem să vedem morţi, accidente, violuri, perversiuni şi alte lucruri de acest gen; dar când vedem doi oameni fericiţi undeva (da, chiar şi pe FB) îi penalizăm tot pe ei.

Din partea mea, umpleţi, dragii mei, FB-ul de citate şi videoclipuri motivaţionale; de pisici îmbrăcate în Powerpuff Girls, de zâmbete îndrăgostite şi statusuri pozitive! Sufocaţi-mă cu dragostea voastră recent descoperită, cu evenimentele fericite din viaţa voastră surprinse în cadre memorabile! Decât să văd poze cu diverse căprioare ce-şi testează tehnicile de agăţat, imagini cu femei bătute, animale şi copii care suferă din diverse motive şi ştiri despre tot ce-i negativ în lumea asta, mai bine să văd o mâţă portocalie care doarme într-un borcan, lângă un cuplu de îndrăgostiţi cu zâmbetele pân’ la urechi!

Asta pentru că am citit mai devreme un articol care îi punea la perete pe cei care îşi manifestă dragostea pe FB. Am făcut şi eu asta acum ceva timp (la criticat mă refer), apoi am realizat că există prea multă dramă şi răutate în lumea asta, ca să hulim şi ceea ce este pozitiv!

Lasă-i, frate(sau soro), să îşi spună “te iubesc” unde vor ei! Cu ce te încurcă pe tine declaraţiile lor?

P.S: Vezi că există “unfriend” sau varianta extremă: “Log OUT!”…

Sursa foto: pinterest.com (la categoria iubire pufoasă şi fericire profundă, spre invidia tuturor urâcioşilor)

5 responses to this post.

  1. Câtă dreptate… dar aşa suntem noi, oamenii, şi e greu să ne schimbăm. Mereu vom critica.

    Like

    Reply

  2. […] Alexandra ne îndeamnă să scriem despre iubire, nefiind deranjată de postările în care oamenii îşi exprimă afecţiunea sau de imaginile cu texte motivaţionale. Ne-am îmbâcsit cu atâtea evenimente dramatice, promovate exagerat de mult în presă, încât atunci când observăm un gest care ar trebui să emane energie pozitivă, ne întoarcem cu fundul la el şi, eventual, mai tragem şi-un vânt în direcţia sa! Spunem că nu mai vrem să vedem morţi, accidente, violuri, perversiuni şi alte lucruri de acest gen; dar când vedem doi oameni fericiţi undeva (da, chiar şi pe FB) îi penalizăm tot pe ei. […]

    Like

    Reply

  3. Posted by Eddie on August 27, 2013 at 15:17

    E ca și cum aș descoperi formula fericirii și mă apucă râsul iar lumea mă întreabă: – Ce-i de râs? Așa și aici, nici dacă te simți bine nu e bine. Parcă e ceva la mijloc cu fericirea asta (evident în creierul lor). Și încep să critice fericirea altuia. Fiecare lucru are cel puțin 1 critic mai blând sau mai dur.

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: