Zâmbete şi flori

Uneori e greu, alteori e minunat şi relaxant! Să priveşti ochişorii lor tineri şi curioşi, să le răspunzi cât poţi tu de clar şi corect la repetatele întrebări, să-i ajuţi atunci când au impresia că nu se pot descurca singurei, să îi alinţi atunci când sunt supăraţi şi să le alini necazul.

Vorbesc de noua grupă de prichindei la care mă duc, cu drag, zilnic. Nu am apucat să-i cunosc foarte bine pe toţi dar sper ca, în timp, atmosfera din sală să devină din ce în ce mai relaxată. Mai sunt zile când le este dor de părinţi şi lacrimile le curg pe micii obrăjori, dar şi zile când vin la grădiniţă cu zâmbetul pe buze şi poftă de joacă.

Şi chiar dacă ajung acasă, de cele mai multe ori, epuizată, tot îmi pare că am unul din cele mai faine job-uri din lume. Prefer să fac asta de o mie de ori, decât să stau câte 8-10 ore la un birou, în faţa unui calculator. Zâmbetele celor mici mă încarcă cu energie iar inocenţa lor face ca timpul petrecut la serviciu să treacă exagerat de repede.

Şi-n plus, ai un sentiment atât de plăcut când un mic omuleţ vine spre tine, chicotind, şi-ţi oferă un buchet de flori, încât nu-ţi mai trebuie nimic altceva!

f1659502-ef49-4dde-b238-d1e12141917fwallpaper-001

Să nu mai spun că astăzi, când mă întorceam de la serviciu, am văzut din nou oraşul împânzit de cămăşi albe şi cravate, de ghiozdane supra-încărcate şi sacouri ţinute pe braţ. Parcă abia acum simt că a venit toamna, când îi văd pe şcolari cum se întorc, entuziasmaţi, acasă. Îmi amintesc de plânsetul isteric ce m-a cuprins în prima zi de şcoală, când am văzut că toţi copiii pleacă acasă cu părinţii şi tata nu mai venea să mă ia. Dragul de el, obişnuit cu programul de la grădiniţă, a uitat că trebuia să mă ia acasă la prânz. Şi uite aşa am stat eu vreo 20 de minute în faţa porţii, la şcoala nr. 28, aşteptând să-şi amintească cineva că trebuie să mă culeagă de acolo.

Voi ce amintiri aveţi din prima zi de şcoală?

25 responses to this post.

  1. […] Alexandra Zâmbete şi flori, Alexandra Ali Ochi albastri …ca la broaste?!, Anca Vrînceanu Aparate de aer conditionat, […]

    Like

    Reply

  2. Frumos articol !
    Despre PRIMA ZI DE SCOALA
    cine vrea, poate citi si pe
    http://aliosapopovici.wordpress.com/2013/09/17/
    Toate cele bune !
    Cu respect,
    Aliosa .

    Like

    Reply

  3. M-am intors singura de la scoala, ca nu era departe si aveam deja obisnuinta de la gradinita, care era lipita de scoala.
    Ai observat ca doar toamna poti vedea atatea camasute albe? Dupa ce se acomodeaza, copiii rar mai merg la scoala atat de atent imbracati.
    Intr-adevar, faci unul dintre cele mai frumoase lucruri din lume, cel putin dupa parerea mea.

    Like

    Reply

  4. Am o mie si o suta de amintiri legate de prima zi de scoala insa din pacate nu si de cea de camin.😦 Totusi, ma bucur imens ca am ajuns acasa si mi-am vazut nepotica in prima zi de camin! Toti copilasii de acolo mi-au umplut sufletul de fericire iar educatoarele erau uimitor de entuziasmate, desi unii copilasi plangeau deja dupa parinti. A mea frumusete nu a plans deloc, a dormit frumos, a mancat si a primit laude de la educatoare pentru ca s-a comportat exemplar!
    Imi era dor sa traiesc astfel de momente si daca eu sunt incantata de sentimentele ce m-au incercat imi imaginez ca tu ai fost si mai si.🙂

    Like

    Reply

  5. Eu eram foarte timid si nici nu mi-aduc aminte ce am facut. Pai la cat incepi programu`? Sa-ti aduc si eu o floare :)) sa stii ca sunt si eu un om ”micut”😀 :)))

    Like

    Reply

  6. Un an școlar plin de bucurii, cu copii minunați și multe reușite! Cu drag!🙂

    Like

    Reply

  7. Eu am fost traumatizata :))) Am invatat la scoala 26 si stateam la vreo 10 minute distanta. Dupa prima zi de scoala cand a fost festivitatea si au stat si parintii cu noi, a doua zi cand am fost la ore, ai mei m-au dus la scoala… dar au uitat sa ma mai si ia cand s-au terminat! Am plecat speriata printre blocuri- aveam oroare de cainii care sar din boscheti si latra! -, iar intr-un final am batut la usa, speriata, cu lacrimi in ochi, si camasa era uda fleasca fiindca transpirasem de la emotii ! Au fost foarte mandri ca m-am descurcat singura iar eu foarte suparata pe ei ca nu s-au descurcat cu mine! :))

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on September 17, 2013 at 14:41

      Haha :)) eu nu am avut curaj să plec din faţă. Tot speram să-şi amintească şi să vină după mine. Şi într-un final a venit tata. Mai fericită ca atunci nu ştiu dacă am fost vreodată. :))

      Like

      Reply

  8. Sa ai un nou an scolar si mai frumos, draga mea! Stiu ca aceasta meserie te face fericita fiindca ti-am mai spus eu, vorbesti cu aceeasi inflacarare despre activitatea cu copiii ca si mama mea🙂
    Nu-mi amintesc despre prima zi de scoala decat ca am mers cu sora tatalui meu, ceea ce insemna ca am fost condusa la scoala tot de o mama, caci ne-a iubit pe mine si sora mea ca pe copiii sai. Mi-a placut scoala intotdeauna, pana si cand eram la facultate. Stiu, pare minciuna dar nu e🙂

    Like

    Reply

  9. Ce drăguț! Să știi că și cei mici își iubesc foarte mult educatoarele și îngrijitoarea. Noi le considerăm o parte din familie.
    Deși Nereea, fetița mea, a trecut în grupa mijlocie, am avut ceva emoții pentru ziua de azi fiindcă anul trecut despărțirea a fost groaznică pentru amândouă și s-a lăsat cu râuri de lacrimi. În schimb, anul acesta, pur și simplu s-a luminat la față în momentul în care și-a revăzut educatoarele și colegii.

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on September 16, 2013 at 20:40

      Eh, atunci sper să se obişnuiască cu toţii şi, în timp, să nu mai plângă niciunul. Căci nu-mi place să-i văd trişti şi fac tot posibilul mereu să-i înveselesc. Dar, uneori, dorul de părinţi e prea mare.🙂

      Like

      Reply

  10. Da, a binevoit, în urma intervenţiei tale.
    O să încerc să-mi amintesc cometariul. Cred că n-o să reuşesc. Ah, şi era o capodoperă!🙂
    A trecut multă vreme de atunci şi doar presupun că eram intimidat de atâta lume necunoscută, dar şi curios. Abia mă mutasem în vară în acel cartier, aşa că nu cunoşteam chiar pe nimeni. În plus, eram intrigat de cărţile de pe banca mea şi nu conştientizam că sunt pentru mine. Nici ulterior n-am aflat rostul manualelor, dar asta-i altă poveste… Atunci nu ştiam, dar am avut o învăţătoare bătrână şi limitată. Nu mi-a făcut plăcere să fiu elevul ei. Prea ne bătea la cap cu recunoştinţa pe care ar trebui s-o avem pentru că ne pune condeiul în mână. Am fost recunoscător că am terminat clasa a patra şi am scăpat de ea.🙂

    Like

    Reply

  11. Ia să vedem dacă binevoieşte…

    Like

    Reply

  12. Prima mea zi de şcoală a fost demult, tare demult… Îmi cunoşteam colegii, fuseserăm împreună şi la grădiniţa, dar întâlnirea cu învăţătoarea a avut o imensă doză de emoţii. Eram mică, slăbuţă (prea) şi-mi transpirau palmele. Am tremurat aproape până am ajuns înapoi acasă.🙂 Alte vremuri, alţi copii…

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: