De la praf la parfum

Nu ar fi crezut vreodată că va putea să renunţe la ale sale obiceiuri. În dimineaţa aceea, la fel de entuziasmată se trezise, ştiind că venise singura zi a săptămânii în care putea petrece cât timp voia printre personajele sale preferate. Nu şi-ar fi imaginat, nici măcar pentru o clipă, că va fi ultima zi când va păşi pragul clădirii ce-i oferea atâta fericire.

Şi-a pieptănat părul lung şi des, s-a îmbrăcat în cele mai frumoase haine pe care le deţinea, a luat permisul de pe birou şi s-a grăbit către uşa umilei sale căsuţe. Tot drumul până la bibliotecă s-a gândit la lista sa de cărţi, adăugând titluri şi eliminând altele, mai mult adăugând decât eliminând.

Dacă în timpul liceului şi a facultăţii, toată lumea o privea ca pe “ciudata care stă numai cu nasul în cărţi”, acum aproape că nici nu mai era observată. Atmosfera de la locul său de muncă era atât de încordată, iar dezamăgirile în dragoste atât de marcante, încât singurul ei refugiu era reprezentat de rafturile bibliotecii. Nu mai visa la măritiş, nici la o familie unită. Nu dorea să avanseze nici măcar pe plan profesional. Avea o singură dorinţă: să vina ziua de sâmbătă cât mai repede şi să se termine cât mai greu; pentru a putea evada din realitate şi pentru a-şi reîntâlni prietenii de printre rânduri şi cuvinte.

Ajunsă printre romanele preferate, se gândea pe care să-l savureze din plin în acea zi. Atenţia îi era îndreptată spre titluri şi autori şi nicidecum la tânărul ce o privea de câteva minute bune. La prima vedere şi el o asociase cu o ciudăţenie a naturii. Ochii ei adulmecau fiecare literă, dorind să afle cât mai multe poveşti şi să cunoască toate personajele de pe acele rafturi. Ochii lui, însă, doreau să afle o singură poveste: a ei. Pentru el, ea era excepţia. Pentru ea, el încă nu exista. 

Timp de câteva ore, cât ea s-a înfruptat din Tolstoi, şi-a potolit setea cu un strop de Hugo şi s-a înspăimântat de frazele lui Fowles, el a stat nemişcat, pe un fotoliu, admirându-i concentrarea şi ciudăţenia, ce-i ofereau o strălucire aparte. Printre acele rafturi prăfuite, felul în care îi tremura buza de sus, atunci când ajungea la un pasaj dramatic, reprezenta un adevărat spectacol pentru el.

Secunda în care ea s-a ridicat şi s-a îndreptat spre uşă a venit ca un şoc.  Nu se gândise până atunci că va putea veni şi clipa aceea. Îşi imagina că vor rămâne o eternitate acolo: ea citind, el citind-o. 

– Nu te supăra! Îmi cer scuze pentru deranj…ăăă…

– Nu e nimic…

***

– Mai ţii minte ziua când ne-am cunoscut?

– Cum aş putea să o uit, draga mea? Te-am privit ore întregi şi când a fost momentul să-ţi vorbesc, m-am blocat.

– Iar eu te-am liniştit, punându-ţi mâna pe umăr.

– M-ai cucerit dinainte să îmi atingi umărul. Dar şi eu te-am sedus apoi.

– Da, m-ai furat de printre cuvinte prăfuite şi volume împrumutate şi mi-ai dăruit o carte. Nu mai simţisem de prea mult timp parfumul unei cărţi proaspăt scoase din librărie. Era parfumul noutăţii: o împletire între minunea de a te fi întâlnit pe tine şi prima pagină a întâiului cadou.

– Şi mă bucur că, după atâta timp, încă te mai bucuri la fel de mult când îţi dăruiesc o carte nouă!

– Nu mă pot sătura de acel parfum, căci reprezintă începutul relaţiei noastre şi începutul unei noi vieţi pentru mine.

Sorbi din paharul de şampanie şi privi peretele sufrageriei sale, încărcat de volume negre, masive, noi.

Povestea participă la Clubul Condeielor Parfumate, a cărui temă de săptămâna aceasta este “parfumul lucrurilor noi”. Au mai scris şi: 

---

1.	Mirela	2.	Dana Lalici	3.	Vero
4.	Silving	5.	Lolita	6.	Vienela
7.	Tina	8.	Nina	9.	Vania
10.	Gabi	11.	Simona	12.	Elly
13.	Mala	14.	Sonia

Sursa foto: pinterest.com