Tipuri de oboseală: unde pleacă somnul când te aşezi în pat?

De obicei, în timpul săptămânii, se întâmplă să trec prin diferite stări de oboseală şi să mă agăţ şi de ultimul strop de energie, pentru a putea finaliza zilele cum trebuie. Uneori sunt morocănoasă, alteori afişez câte un zâmbet tâmp, deşi în mintea mea se dezvoltă scenarii desprinse din filmele de acţiune, iar uneori debordez de energie, deşi n-am dormit decât 4 ore cu o noapte înainte.

Şi aţi crede, probabil, că oboseala ar fi singura cauză pentru care zilele mele nu ar mai fi însorite. Dar se întâmplă cam des să fiu obosită şi să întâlnesc, întâmplător, anumite persoane care au chef de vorbă. Ştiţi cum e: mergi spre casă, cufundat în gânduri şi iluzii, planificând orele de somn şi aşteptând cu nerăbdare clipa în care vei ateriza în pat; şi te întâlneşti cu cel mai sociabil om din lista ta de prieteni. Şi începe şi-ţi povesteşte tot ce a făcut el în zilele în care nu v-aţi văzut (iar dacă eşti cu adevărat ghinionist, nu l-ai mai văzut de 2 ani, de la ultimul revelion petrecut la munte). Şi tu zâmbeşti şi dai aprobator din cap şi te rogi să termine mai repede povestirea despre cum soacră-sa a făcut gem de prune şi l-a chemat să-i mai aducă un sac de borcane că “cine ştie, maică, când ai nevoie de o sută de borcane de gem?!”.

Şi ştiţi cum e când ajungi în momentul acela critic: când parcă l-ai pocni ca să tacă, dar nu-ţi permiţi, că te-a ajutat atunci să cari mobila şi ţi-a ţinut părul în clipele tale de glorie, când îmbrăţişai cu patos wc-ul. Şi atunci cauţi în mintea ta aglomerată de nervi, stres şi oboseală, scuza perfectă pentru a te retrage politicos din discuţie şi a fugi mâncând pământul, spre casă. Să spui că ai lăsat mâncarea pe foc? Să spui că trebuie să duci nişte medicamente, urgent, cuiva? Să te uiţi la ceas (în condiţiile în care îl ai la mână) şi să spui “pffff, la naiba, aş mai rămâne să stăm de vorbă dar trebuie să ajung repede la o întâlnire”? Să minţi că tocmai ai primit un mesaj şi trebuie să te întorci la muncă?

Şi atunci când, într-un final, reuşeşti să faci un pas către finalizarea discuţiei, îşi aduce aminte că voia de foarte mult timp să-ţi ceară o părere, referitor la *introduceţi subiect a cărui dezbatere durează mai mult de 10 minute*. Şi ai de ales: să ai curajul să-i oferi părerea ta sinceră, care ar declanşa alte discuţii mult mai lungi, sau să-i spui ceva scurt, vag şi la obiect, să-l bagi în ceaţă şi să îţi iei la revedere în mai puţin de 10 secunde.

Nu toate zilele în care sunt obosită decurg aşa, din fericire! Numai că, deseori, când simt că mă doboară oboseala şi mă aşez în pat, al meu drag creieraş îşi schimbă brusc părerea despre “ora de somn” şi mă aruncă în nişte scenarii incredibile, în care conştiinţa mea o ia razna. 

Probabil ni se întâmplă tuturor să ne aşezăm în pat şi mintea noastră până atunci obosită, să devină, brusc, creativă. Ne gândim la cum a decurs ziua respectivă şi de acolo facem un salt măreţ în timp, în secunda în care am făcut cea mai proastă alegere şi am combinat berea cu vinul, într-o seară friguroasă de februarie: “Cum ar fi fost dacă…?”

Noroc că a face haz de necaz te ajută de cele mai multe ori să treci peste orice ghinion!

Postarea participă la  jocul HAPPY WEEKEND! – Ediţia 38

P.S: fără vreo legătură cu subiectul de azi, nu prea o înghiţeam pe această Lady Gaga până să ascult ultima sa melodie. Vouă cum vă sună (poate m-am ţăcănit eu de la atâta oboseală)?

Sursa foto: pinterest.com