Un Miez de Lapte curajos

miez de lapte

Cască şi oftează. Se întinde puţin, prima oară din membrele inferioare, apoi din cele superioare. Aruncă o privire în jurul său şi cască din nou. Astăzi e ziua cea mare. Ar trebui să fie un pic mai entuziasmat, dar coşmarul din care tocmai s-a trezit îl cam împiedică să fie optimist.

De când a aflat că se apropie proba maturităţii, nu mai poate avea un somn liniştit. Ştie că tatăl său e cu ochii pe el şi vrea din tot sufletul să-l impresioneze, deşi nici măcar Jimmy, fratele lui mai mare, nu a reuşit anul trecut. A stârnit invidia tuturor colegilor săi, dar pe “Papa” nu a reuşit să-l dea pe spate.

Papa e genul de conducător înnăscut, deşi nu a fost dintotdeauna aşa sever. Dar aşa se întâmplă uneori, moartea cuiva drag te schimbă. 

Dacă te-a fixat cu privirea mai mult de 10 secunde, ştii că ai făcut ceva foarte greşit şi simţi cum ţi se întipăreşte în carne pedeapsa ce va urma. E o legendă. Nimeni nu i-a doborât recordul până acum. Adevărul e că statura sa impunătoare te cam împiedică, uneori, să şi încerci!

10 secunde durase totul acum câţiva ani, când a devenit el faimos. Pe vremea aceea, era doar un concurs pentru cei care se simţeau pregătiţi. Iar accidentul care i-o furase pe mami îl pregătise îndeajuns.

Toţi au rămas cu mustăţile înţepenite atunci când l-au văzut pe Papa, întorcându-se cu vrabia în dinţi, cât ai zice “peş…”, nici măcar “peşte”. Isteria ce-a urmat nu poate fi descrisă, însă despre transformarea concursului într-o probă a maturităţii se mai vorbeşte şi acum.

photolibrary_rm_photo_of_cat_and_inset_of_kitten

Miez de Lapte voia şi el să primească aplauze şi felicitări, dar nu era convins nici de eventualele huiduieli. Măcar acelea i-ar demonstra că l-au observat…

– Miez de Lapte… mai bine mi-ar fi spus Papă Lapte. Doar aşa mă strigă toată lumea de la Miau Club. Ce-o fi fost în mintea mamei când m-a botezat aşa? Poate băuse prea multe shot-uri de smântână. Miez de Lapte…miez… da, am fost fan lăptic de la prima gură, dar Miez de Lapte?

Micul motănel era prototipul pisoiului drăguţ, faimos pe reţelele de socializare ale oamenilor. În schimb, în cartierul dur al lui Papa, unde viteza era tot ce conta, nu era decât un ghem de blană care încă face “Miu!”.

Minutele treceau iar ora groazei se apropia. Trebuia să prindă mica vrăbiuţă din vârful celui mai înalt copac al zonei. Şi trebuia să se mişte cât mai repede posibil.

Motănimea deja se strângea la locul faptei, iar el privea îngrozit dintr-un tufiş cum timpul trece mult prea repede, obligându-l să ucidă. 

– Trebuie să pot! Sunt fiul lui Papa, sânge din sângele lui, trebuie să pot! Dar oare vreau?

Se apropie încet de postamentul ce urma să-i definească viitorul şi salută publicul. Câţiva îl ignorară, unii se amuzară de tonul vocii sale iar alţii nici măcar nu-l auziseră. Se uită timorat spre Papa şi aşteptă un semn de încurajare, dar nimic nu veni din partea acelei statui cu blană. 

Porni încet spre start şi aşteptă semnalul.

Îşi aminti de ochii mamei şi de cât de dor îi era de ea. Pierise atât de stupid în acel accident nenorocit! Nu era vina nimănui că maşina a fost mai rapidă ca ea.

Îşi aminti de primii paşi, de jocurile inocente din copilărie, de primul tors, de privirea tatălui său înainte să devină Papa, cel mai rapid motan al cartierului. 

Semnalul se auzise de ceva timp dar el nu se clintise din loc. Pentru câteva clipe, nimeni nu scoase un sunet. Apoi începură şuşotelile… Într-un final, micul motănel sparse gheaţa.

– Sunt Miez de Lapte şi nu vreau să capturez şi să omor o fiinţă nevinovată doar ca să vă arăt vouă că pot! De ce trebuie să fim criminali? De ce trebuie să fie asta proba maturităţii noastre, dacă tot ce trebuie să demonstrăm e că suntem rapizi? Ce vină are biata pasă…

– TACI! Vei ajunge bătaia de joc a tuturor! răbufni Papa.

– Tu abia dacă te uiţi la mine câte o secundă pe zi, de când a murit mama. Azi am reuşit să te fac să-mi vorbeşti şi totuşi, nu a avut niciun efect asupra mea. Furia din sufletul tău e mai puternică decât dragostea faţă de proprii copii, aşa că de ce să mai încerc să te impresionez?

Cu o ultimă privire, plecă în direcţia opusă, ştiind că şi-a ascultat intuiţia şi şi-a ales propriul drum. Poate nu e decât un Miez de Lapte care încă face “Miu!”, dar ce Miez de Lapte curajos!

1500x997_11135_Learning_to_Fly_2d_fantasy_cartoon_kitten_bird_humor_picture_image_digital_art

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2013.

De ce? Pentru că sunt:

delaco_fan_branza_proof1

Sursa foto: digital-art-gallery.com

14 responses to this post.

  1. Un articol dragalas, special pentru micutii viitori curajosi :)! Mult succes Alexandra!

    Like

    Reply

  2. Ah, ce dragut este miezul tau de lapte, Ale! Ii voi da si baiatului meu sa citesca! Sunt convinsa ca va deveni imediat miezul lui preferat de lapte! Adora pisicutele, mai ales daca sunt pline de curaj. :))) Felicitari!

    Like

    Reply

  3. Superb articolul !!!!!!!!!

    Like

    Reply

  4. Pe mine m-ai convins, devin fac al miezului alb și catifelat! Voi pune fotografiile la Club, pe FB, să vezi ce bine se asortează miezul cumpărat azi cu micul dejun. Minunat ai scris, baftă!🙂

    Like

    Reply

  5. Ce eficienta esti🙂
    Eu una mai am de scris la inca o proba inaintea acesteia🙂
    Nu am nicio idee, miezul de lapte mi-e strain😦
    Dar sper sa il biruiesc🙂
    Succes🙂

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: