De la ghenă, la galerie

resize (1)

Mulţi ar fi trecut pe lângă el, rostind nepăsători “eh, încă un om al străzii…”. Puţini ar fi simţit milă şi i-ar fi întins o mână de ajutor şi mult prea puţini l-ar fi întrebat “Care ţi-e povestea, nea Ioane?”. Galeristul Dan Popescu, însă, a fost unul dintre acei prea puţini oameni, care a vrut să-i descopere arta lui Ion Bârlădeanu.

“Este născut în 1946 şi de mai bine de treizeci de ani a evitat să devină un “cetăţean onorabil”. Pe vremea comunismului a schimbat toate muncile posibile. La douăzeci de ani pleacă din satul său natal (Zăpodeni, judeţul Vaslui) şi începe să muncească la stuf în Tulcea sau docher în Constanţa. În Bucureşti este pe rând gropar, tăietor la gater, paznic sau muncitor necalificat la Casa Poporului. După 1989 trăieşte din resurse marginale, ocupându-se de selectarea gunoiului într-o curte de bloc, de pe strada Moşilor şi face mici servicii locatarilor. Nu îşi întemeiază o familie şi nu se mai angajează”, relatează www.artline.ro.

De ce este, totuşi, acest om special? Pentru că, de mai bine de treizeci de ani a văzut artă unde alţii vedeau doar gunoi; a adunat ceea ce oamenii aruncau cu atâta uşurinţă, a selectat, a decupat şi a realizat colaje unice, ce te lasă cu gura căscată. Arta sa este minunată, mai ales dacă ai răbdare să-i cunoşti povestea!

La vârsta de 62 de ani, Bârlădeanu a expus pentru prima oară, la București, 20 de lucrări pe teme politice, care îi sunt subiectul preferat. Expune apoi pe rând la Basel și Londra în 2009 și la Paris în 2010. (wikipedia.ro)

Pentru cei interesaţi de mai multe detalii, vă recomand documentarul “Lumea văzută de Ion B.”, film realizat de Alexander Nanau, care a obținut Premiul „Emmy International”, categoria „Arts Programming.

Sursa foto: hartgallery.ro

8 responses to this post.

  1. eu ma intreb oare cate povesti d astea mai sunt

    Like

    Reply

  2. Posted by nespusdemult on October 27, 2013 at 13:33

    E un talent necosmetizat!

    Like

    Reply

  3. “Resurse marginale” …
    Surse și resurse iar de aici încolo câte perspective se deschid!
    Mulțumesc pentru aceasta!

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on October 27, 2013 at 09:54

      E emoţionantă povestea lui, dacă ai răbdare să te uiţi la tot documentarul. Dar, din fericire, e cu happy end.😉

      Like

      Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: