Găurica şi ouăle – doar un alt început de săptămână

Vântul adie liniştit. Ne ţinem de mână şi ne plimbăm pe o potecă. În jurul nostru doar verde şi soare. Mă îmbrăţişează şi-i zâmbesc. Buzele ni se apropie încet şi…

BUF!!

…mă trezesc cu faţa lipită de parchetul rece. Undeva într-un colţ îndepărtat al patului din care tocmai am picat, se aude un cocoş strâns de gât.

92d833b20d7b82ca6a021977f407c084

“Cine m-a pus să-mi schimb soneria de la alarmă? E înfricoşătoare…”

Mă ridic cu greu de pe podea şi mă aşez înapoi în pat. Închid ochii şi-ncerc să-mi imaginez continuarea visului. Nici măcar gândurile mele nu ţin cu mine. Poate în vis ne-am fi sărutat; în mintea mea bulversată, însă, alunec pe iarba udă şi cad în nas.

“Ce bine era când eram în liceu şi puteam să mai dorm încă 5 minute; sau în facultate când, dacă întârziam la primul curs, nu mă mai duceam toată ziua.”

Mă dau jos din pat şi deschid dulapul. Dau ochii peste cap şi mă rog să găsesc ceva potrivit de purtat la serviciu, în următoarele 10 minute. Casc şi oftez.

“Diseară îmi voi pregăti hainele pentru mâine, ca să nu mai stau dimineaţa să mă uit în dulap, ca o curcă în lemne!”

Aşa îmi spun în fiecare dimineaţa, iar seara bineînţeles că uit.

Reuşesc într-un final să găsesc o pereche de blugi şi o bluză decentă şi mă îmbrac.

“Buun. Să trecem la machiaj!”

43c33d6d41239f66528282244fc43f0b

După aplicarea fondului de ten, cu metoda “cum-o-fi-numai-şifonată-să-nu-arăt”, încerc o dungă cu liner-ul pe pleoapa stângă. Îmi reuşeşte şi zâmbesc fericită. Încerc acelaşi lucru şi pe pleoapa dreaptă…

– Bună dimineaţa, Anda!

Dunga, perfectă până atunci, se prelungeşte un pic în direcţia frunţii.

– Bună dimineaţa, mamă. M-ai speriat!

– Dacă te duci aşa machiată la grădiniţă, aceeaşi replică o vei primi de la cei mici.

kitten-is-scared-by-lizard

Îmi închide uşa-n nas şi pleacă. Îmi şterg tentativa eşuată de machiaj şi o iau de la capăt.

Nu apuc să beau decât o gură de cafea şi ies pe uşa apartamentului. Cobor scările, căscând şi bodogănind un “vreau ca weekendul să fie mai lung”. Mă uit în jos şi realizez că am coborât în papuci. Urc înapoi şi-mi iau ghetele. Cobor din nou, râzând şi spunându-mi: “Sper că n-am uitat să-mi pun chiloţi pe mine!”.

În maşină totul decurge conform planului. Copiii sunt veseli, nu se plânge nimeni de dureri de stomac şi senzaţii de vomă, unii din ei cântă, alţii chicotesc. Eu îmi zic că am scăpat de ghinionul dimineţii şi zâmbesc, din nou, naivă şi fericită. 

“Plouă, plouă, babele se ouă!” se aude corul drăgălaşilor, de pe ultima banchetă.

– Ha, ha! Eu am ouă, răsună o voce cristalină.

Mă gândesc că se referă la ouăle din frigider şi îl las în pace.

– Şi eu am ouă! se mai aude o voce de om în miniatură.

– Hai să le clocim!

– Hai! Eu bag mâna la ouă!

– Şi eu!

– Şi eu!

– Şi eu!

Întorc privirea şi văd tot grupul de şcolari şi preşcolari cum stau cu mâinile în pantaloni.

– Haha! Eu mi-am pus mâna la ouă!

– Şi eu!

-Şi eu!

Încerc să strig un “Hei, dragilor, potoliţi-vă!” dar nu apuc, căci dintr-odată aud:

– Eu mi-am băgat mâna la p…

funny-gifs-7.4-14

O soooooleeeeee mioooo! încep eu să cânt şi toţi îşi îndreaptă privirile spre mine.

– Ce-aveţi, doamna?

– Nu vreţi voi mai bine să îmi povestiţi ce aţi făcut în weekend?

– Ba da! Ba da!

Răsuflu uşurată şi clipesc mărunt. Am reuşit să depăşesc momentul şi să le distrag atenţia. Chiar nu aveam dispoziţia necesară să ţin o lecţie despre cuvintele pe care nu trebuie să le folosim la vârste atât de mici.

Ajungem la destinaţie şi mă încurajez singură în gând, cum că ziua va trece repede şi fără alte evenimente. Mă uit la copii cum lucrează cu materialele Montessori şi simt cum optimismul începe să-mi curgă prin vene. Totul va fi bine!

– Doamna, doamna…

– Da, Petru!

– Aveţi o găurică!

– Poftiiiiiim?

miley-cyrus-say-what

– Da, aici, la pantaloni.

Cobor privirea spre blugii mei, aleşi cu greu în acea dimineaţă, şi observ o gaură în material.

Splendid! Aşa început de săptămână n-am mai avut de ceva timp…

Acest articol a fost scris pentru proba sponsorizată de Reeija, de la Superblog 2013. 

Şi pentru că încă e weekend şi povestirea e (sper eu) măcar un pic amuzantă, o voi înscrie şi la Happy Weekend – ediţia 43.

Sursa foto: tumblr.com

27 responses to this post.

  1. nu stiu ce nota ai luat la proba asta dar eu chiar am citit o , in lumina articolului d emai inainte, ca pe o intamplare hazlie de viata. abia la sfarsit am vazut ca facea parte din competitie. total nesemnificativ aspectul si fara sa i altereze farmecul.
    uite ca si doamnele educatoare sunt oameni si au si ele zile si zile🙂.
    eu obisnuiesc sa le dau binete si sa le spun o vorba buna in fiecare dimineata cand imi duc copilul la gradinita. simt eu ca le face bine si isi incep ziua altfel cand parintii se implica in atmosfera generala, nu doar lasa copilul ca pe un colet acolo si pleaca grabit.

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on November 11, 2013 at 22:11

      Sinceră să fiu nici eu nu ştiu. Nu m-am mai uitat pe platforma de jurizare de când am ieşit din joc.
      Şi da, contează foarte mult un zâmbet şi o vorbă bună, din partea părinţilor. Dar sunt destui şi cei care vin şi lasă coletul, nu copilul…:)

      Like

      Reply

  2. […] de episoade triste, pe care mulţi aleg să le îngroape. Am încercat chiar să apelez şi la un strop de umor. Însă, ceea ce nu am reuşit să fac, şi probabil de aceea nu am reuşit să ating coarda […]

    Like

    Reply

  3. Alexandra, povestea ta a fost o bijuterie si nu alta …. Am ras, pe alocuri chiar cu precipitatii …. Dar o stare de bine s-a “aciuat” in mine si asta datorita tie …. Super faina povestea!

    PS: Cam tarziu, stiu, dar am o explicatiune :)) : nu prea stau bine la capitolul timp liber, doar noaptea din cand in cand, de asta ajung si eu cand pot pe la blogurile mele.

    Pupici :* si o noapte linistita!

    Like

    Reply

  4. cum oi fi cazut tu din pat, ca asta uite ca nu s-a intrebat? visai ai zis, dar pupaceala pe bune in loc sa fie, n-ai mai apucat ca fleanc! lasa, bine ca a fost bine toata ziua si hazul a trecut parleazul, dar maine dimineata vezi sa nu repeti faza de la inceput, caci trezitul inseamna tot! si nici blugii cu gaurica!🙂 munci usoare si saptamana faina!

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on November 4, 2013 at 14:21

      De obicei dorm cu capul la fereastră dar atunci am dormit cu capul spre uşă. Drept urmare, obişnuită să mă întorc spre stânga fără probleme, când m-am răsucit atunci, am picat în freză. :))
      Astăzi chiar a fost o zi bună, dacă las la o parte răceala ce mă bântuie de câteva zile…:D
      Mulţumesc! O săptămână faină şi ţie!

      Like

      Reply

  5. Posted by elly weiss on November 3, 2013 at 19:15

    :))) Ba e foarte amuzanta. Imi pare rau ca ajung cam tarziu, azi am fost plecata toata ziua.
    Faza cu ouale si restul…mi s-a parut de coma. Nici nu stiu ce le-as fi spus pentru ca ma gandesc ca mai intai m-ar fi umflat rasul. :))
    Interesanta dimineata ai mai avut dar parca ar fi bine sa nu se repete.
    Bafta cu postarea! Mi-a placut.
    O seara cat mai frumoasa sa ai!

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on November 4, 2013 at 17:01

      Probabil dacă nu era o dimineaţă aşa deosebită, m-ar fi umflat râsul şi pe mine. Dar în circumstanţele date, eram ceva mai serioasă şi pregătită pentru (aproape) orice. :))
      De repetat nu cred că se va mai repeta, căci sigur vor avea poante noi pentru doamna lor educatoare, în viitor.😀
      O seară faină şi ţie şi mulţumesc!😀

      Like

      Reply

  6. Încă o porție de râs pe ziua de azi, hai că e tot mai bine!😛
    Te pup, să ai o duminică de vis!🙂

    Like

    Reply

  7. După două zile de bună dispoziție urmează ziua mohorâtă a zilei de lucru.
    Să ai spor l lucru și o zi liniștită.

    Like

    Reply

  8. =)))))))) bine totusi ca le’ai distras repede atentia si nu au inceput cu intrebarile despre…ouale de la frigider :)))

    Like

    Reply

  9. Ai povestit cu un umor deosebit! M-am distrat grozav!
    O duminica frumoasa îti doresc!

    Like

    Reply

  10. ah ah ah… ce copii simpatici :)) dar și educatoarea e pe măsură :)) :))

    Like

    Reply

  11. Posted by Resurse Creative on November 3, 2013 at 11:55

    “Aveţi o găurică!”😀

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on November 3, 2013 at 11:57

      😀 Încă mai există găurica în pantaloni. Mereu uit de ea. Noroc că există câte un Petru care să-mi amintească…:))

      Like

      Reply

  12. Mult umor, m-am amuzat nu gluma :)))

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: