Prima oară simţi că pluteşti!

Încă 5 minute rămăseseră până să cobor în faţa blocului şi eu nu eram pregătită. Părul parcă avea o personalitate proprie, rimelul nici că voia să stea cum trebuie pe gene iar buzele mele refuzau orice urmă de ruj. Era clar: oglinda nu era prietena mea cea mai bună în acea după-amiază, iar eu aveam nevoie de o încurajare. Urma marea întâlnire, marea seara pe care o aşteptam amândoi de ceva timp dar mă simţeam de parcă urma să fac cunoştinţă cu ghilotina. 

Pantofii trebuiau daţi cu cremă, geaca de piele părăsise cuierul într-o aventură proprie şi nu o găseam de fel, iar secundele se scurgeau incredibil de repede.

“Gata! Calmează-te! Totul va fi bine! E normal să ai emoţii, e prima oară! Toată lumea are emoţii prima oară!” încercam eu să mă încurajez în gând, deşi toată emoţia din lume se cazase în corpul meu.

Într-un final mi-am făcut curaj şi am coborât. Am deschis uşa de la intrarea în bloc şi acolo era el, rezemat de maşină, răsfoind un ziar. Îi plăcea să fie la curent cu ultimele ştiri, deşi nu prea suporta titlurile senzaţionale şi articolele-bombă.

– Arăţi minunat, draga mea!

– Mulţumesc…

Mi-a deschis portiera şi am pătruns în noua sa achiziţie: Yaris Hibrid, de la Toyota. A urcat şi el la volan şi mi-a aruncat o privire vicleană.

toyota-yaris-hybrid-2012-exterior-tme-001-prev_tcm420-1128303

– Eşti pregătită?

– Să zicem…

– Nu ai de ce să-ţi faci griji. Ai lângă tine un expert!

– Uf..bine!

Tot timpul în care a condus nu m-am putut gândi decât la clipa în care voi trece la acţiune. Cum va fi? Ce voi simţi? Mă voi simţi atât de bine încât voi dori să fac asta zilnic? Sau va fi îngrozitor şi nu voi mai dori să fac asta vreodată? Privindu-l, părea atât de relaxat şi încrezător în sine, încât mă intimida. De ce nu puteam fi şi eu la fel de calmă?

Deodată, piciorul lui a atins uşor frâna şi maşina a încetinit.

– E bine aici?

– Aici? În mijlocul pustietăţii?

– Păi asta e şi ideea, să nu fie aglomerat,

– Da, ştiu… of…

– Hai, lasă emoţiile şi să trecem la acţiune! Am vorbit de atâta timp despre asta, trebuie să o şi facem!

– Ştiu…ştiu.

M-am dat jos din maşină şi am păşit încet spre portiera sa. Inima îmi bătea atât de tare încât am crezut, pentru o clipă, că-mi va sări din piept, iar mâinile îmi tremurau de ziceai că am băut un lighean de cafea.

“Pot să o fac. Nu e aşa greu. Milioane de femei din lumea asta o fac zilnic, aşa că pot să o fac şi eu!”

A deschis portiera şi mi-a oferit locul său. Am urcat şi am schimbat poziţia scaunului apoi m-am uitat în oglindă şi am tras, adânc, aer în piept.

– Bun, acum porneşte. s-a auzit vocea lui, în dreapta mea.

– Mi-e frică!

– Învinge-ţi teama şi porneşte maşina. Primele secunde vei tremura, apoi te vei acomoda şi apoi vei simţi că pluteşti şi nu vei mai dori să cobori de la volan.

– Ok, fie! Să încercăm…

Şi aşa a şi fost. Nu ştiu dacă prezenţa lui şi încurajările sale au fost cauza pentru care am scăpat de emoţii, dar la un moment dat mi s-a părut că am prins aripi şi că zbor deasupra şoselei. Muzica răsuna în boxe, zâmbetele erau până la urechi iar volanul îmi devenise cel mai bun prieten.

– Vezi că n-a fost greu?

– Ei, aşa e cu emoţiile prima oară!

Toyota_hybrid

Acest articol participă la Superblog 2013.

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: