Îşi punea ochelarii de soare de fiecare dată când o zărea cum se apropie de parc. Voia să o privească în tihnă.
Lăsa privirea în pământ de fiecare dată când păşea în parc. Voia să-i întâlnească privirea dar timiditatea ei nu-i dădea pace.
“Cât de frumoasă e!”
“Cât de frumos e!”
O visa în fiecare noapte. Abia aştepta să se termine programul şi să ajungă acasă. Ştia că va pune capul pe pernă, iar chipul ei îi va răsări în minte. Îi va mângâia părul, îi va săruta obrajii şi se va înfrupta din buzele sale. Se vor plimba de mână pe aleea principală a parcului, vor admira copiii ce chicotesc la umbra leagănelor şi vor zâmbi, gâdilaţi de razele soarelui.
Îl visa în fiecare noapte. Închidea ochii şi îi zărea conturul în mulţime. Îşi făcea curaj şi se apropia de el. Îl atingea pe umăr şi-i şoptea la ureche: eşti minunat! El o îmbrăţişa şi pluteau apoi spre o fericire ca-n basme.
Dacă ar fi ştiut că împart acelaşi vis…
Dacă el ar fi ştiut că a pus stăpânire pe inima ei…
Dacă ea ar fi aflat de intensitatea sentimentelor lui…
Dacă el ar fi avut curaj să o privească netemător în ochi…
Dacă ea ar fi avut curaj să ridice privirea…
Dacă ei ar fi încercat să-şi transforme visele în realitate…
Poate că nu ar fi ajuns la capătul vieţii, întrebându-se “Cum ar fi fost?”. Poate că nu ar fi trecut atâţia ani pe lângă iubirea lor şi poate parfumul secretului nu le-ar fi dominat întreaga existenţă.
Poate…
Acest text a fost scris pentru Clubul Condeielor Parfumate, găzduit de Mirela.
Au mai scris pe tema “Parfumul unui secret” şi:
|
1.
|
2.
|
3.
|
|||
|
4.
|
5.
|
6.
|
|||
|
7.
|
8.
|
9.
|
|||
|
10.
|
11.
|
12.
|
În Grădina Veche 
Posted by Secretul iubirii adevarate | my heart to your heart on November 11, 2013 at 17:50
[…] Axlandra […]
LikeLike
Posted by Alexandra Ali on November 7, 2013 at 02:06
Alexandra, multi traiesc cu acest “poate” sau “cum ar fi fost?” atarnat de gatul lor toata viata … Pare un secret de adolescent timid, care nu-si mai gaseste … hmmm. inima pentru a zice ceva …Astfel de secrete nu prea cred ca ar trebui sa existe … iubirea ar trebui sa triumfe..
LikeLike
Posted by Alexandra on November 7, 2013 at 17:28
Da, dar de multe ori teama învinge. 🙂 Cunosc câteva cazuri!
LikeLike
Posted by vavaly on November 6, 2013 at 22:03
cred ca toti avem un astfel de “poate” in viata noastra :). frumoasa si simpla povestea dar atat de profunda… cat o existenta.
LikeLike
Posted by Alexandra on November 7, 2013 at 17:29
Poate că da… 😀 Mulţumesc!
LikeLike
Posted by elly weiss on November 6, 2013 at 19:04
Daca..parca…poate… cuvinte care n-ar fi fost bine sa existe.
Atatea portite ale viselor lasa deschise incat aproape ca te poti speria 🙂
Si totusi “daca” exista… si da nastere la N regrete… Pe oricine cred ca l-a framantat macar o data in viata fraza “ce-ar fi fost daca…”
Frumos.
LikeLike
Posted by Vienela on November 5, 2013 at 14:30
Daca… Atat de multi daca ne napadesc uneori si ce des ramanem cu regrete din cauza lor… Pe la vreo 30 de ani nu adormeam seara pana cand nu revedeam in minte sutele de posibilitati pe care le-as fi avut daca… Apoi mi-am dat seama ca nu faceam bine, ca riscam chiar o depresie gandindu-ma cum ar fi fost daca…
LikeLike
Posted by Alexandra on November 5, 2013 at 16:02
Da, seara mă năpădeau şi pe mine regretele. Dar de când mă loveşte epuizarea de la 9 şi adorm înainte să pun capul pe pernă, s-au cam dus clipele alea…:))
LikeLike
Posted by Mirela Pete on November 4, 2013 at 23:11
Dacă tot ai ales o temă secretoasă, măcar să fie de ”dacă”! Joke! 😉
Nu, nu e voie să lăsăm să treacă iubirea pe lângă noi, trebuie să o înhățăm și să-i dăm Cezarului ce i se cuvine!
Așa că lasă-l pe dacă și ia-l pe trebuie să! 🙂
O seară fruomasă, Alexandra!
LikeLike
Posted by Alexandra on November 5, 2013 at 16:01
Eu l-am lasat de ceva timp. Altii, insa, nu. 🙂
Multumesc, la fel!
LikeLike
Posted by Tina on November 4, 2013 at 21:58
Prea multi de daca. Soiul asta de secrete merita impartasit.
LikeLike
Posted by Alexandra on November 5, 2013 at 16:00
Asa este. 🙂
LikeLike