Tu te-ai uita la un post TV unde se dau numai reclame?

Scriam de drag. Scriam cu tot sufletul despre ceea ce observam în jurul meu. Scriam despre evenimente, despre oameni, despre cărţi, filme şi muzică. Poate că nu scriam în fiecare zi câte un text de nota 10, dar de cele mai multe ori dădeam tot ce era mai bun din mine, indiferent de subiectul abordat. Cum spunea, Ernest Hemingway: “There is nothing to writing. All you do is sit down at a typewriter and bleed.” 

d8e2d75a75a3b1a6fb8a8bfe536033f5

În ultima perioadă, însă, mi-am trădat blogul, pasiunea şi cititorii. Nu am mai ajuns acasă dornică să scriu despre ceva ce mi-a atras atenţia de-a lungul zilei. Nu m-am mai aşezat la calculator, gândindu-mă la ce aş vrea să le mai transmit celor care-mi vizitează grădina. Nu!

Tot ce am făcut în ultimele 3-4 săptămâni a fost să mă gândesc la ce trebuie să scriu atunci când ajung acasă. Am avut în cap doar termene limită, cerinţe tehnice, sponsori şi clasamente. Urmăream discuţii ale celorlalţi participanţi la Superblog (îmi făceam cruce câteodată, dar asta-i cu totul altă poveste), îi vedeam pe unii cum se retrag treptat dar mă încăpăţânam să cred că poate nu e dracul aşa negru şi va veni şi rândul meu să impresionez măcar un jurat.  

Şi am scris… pentru 17 probe am dat tot ce am putut. Pentru unele probe a trebuit să-mi folosesc la maximum imaginaţia şi să conturez personaje, să le creez poveşti de viaţă şi să-i situez într-un cadru potrivit lor. Pentru alte probe m-am folosit de amintiri, de clipe frumoase ale copilăriei mele dar şi de episoade triste, pe care mulţi aleg să le îngroape. Am încercat chiar să apelez şi la un strop de umor. Însă, ceea ce nu am reuşit să fac, şi probabil de aceea nu am reuşit să ating coarda sensibilă a juriului, este să fac reclamă în stil barbar. 

91ccc4bd059f5fd1b8a21907c3708052

La majoritatea concursurilor la care am participat până acum, am făcut în aşa fel încât să introduc cuvintele cheie şi linkurile, în aşa fel încât să nu deranjeze ochii cititorilor mei. (Şi ghiciţi ce! Am câştigat de multe ori aşa…) Nu am scris niciodată advertoriale de tipul “VENIŢI! LUAŢI DI CUMPĂRAŢI! AVEM DI TĂTI!”, “Firma X e cea mai tare din parcare!”, “Produsele lor sunt atât de bune încât nu mai ai nevoie de gagică/gagiu!” etc. De fiecare dată am încercat să introduc subtil cuvintele şi linkurile cerute şi nu am lăudat niciodată un produs pe care nu l-am testat. De ce? (Nu e clar?!) Pentru că aş fi ipocrită…

Cum să le recomand eu cititorilor mei o mască de păr şi să spun că e senzaţională, bombastică, inegalabilă, formidabilă, mirobolantă (şi alte adjective, pe care câţiva participanţi le au în repertoriu pentru toţi sponsorii) dacă eu nu am testat-o înainte?!

aafa67c10536cb89550ed190a8fa8919

Ok. Poate pe asta aş putea să o cumpăr de la un magazin, să o testez şi abia apoi să-mi scriu părerea. Dar un storcător de fructe, o maşină, un weekend la Straja etc. nu mi-ar îmbunătăţi situaţia materială în niciun fel… portofelul meu ar intra în grevă şi mi-ar da cu buzunarul pentru mărunţiş peste ochi! 

Şi nu, nu pot să-mi imaginez că produsul respectiv este de nota 10 şi să-l laud de parcă m-ar fi salvat de la o moarte sigură! Unii juraţi au înţeles asta, alţii nu. Sau cel puţin asta e impresia pe care mi-au lăsat-o mie. Să-mi fie iertată îndrăzneala de a mi-o exprima!

Unii au apreciat creativitatea şi au notat-o ca atare. Alţii, însă, au fost orbiţi de Sfântul SEO şi au punctat reclamele stil teleshopping. E alegerea lor, nu pot eu să vin acum să le deschid ochii şi să le spun “Băi, subtilitatea cu care introduci cuvintele alea cheie e dovadă de mai mare creativitate decât dacă le arunci cu praştia, le repeţi de o sută de ori şi le îngroşi, subliniezi etc.!”. La urma urmei, cine sunt eu să le dau lor lecţii de creativitate? Doar o altă româncă, ce şi-a deschis un blog şi aberează pe el. Nu am nici 1000 de unici pe zi, nici prea mulţi oameni care să mă umple de comentarii, like-uri şi share-uri  şi nici măcar domeniu propriu nu mi-am cumpărat.

Pe mine mă citesc câţiva oameni, puţini da’ buni! Y a mucha honra!

Şi oamenii ăia puţini da’ buni, s-au împuţinat în ultima perioadă şi le dau dreptate. De ce? Păi, vorba cuiva din blogosferă (să mă tragă de mânecă şi să-mi spună cine e, că eu am uitat): tu te-ai uita la un post tv unde se dau numai reclame?

Am scris în ultima perioadă, din lipsă de timp, doar texte pentru Superblog. Cu ce m-am ales? Cu experienţă aş putea spune… şi cam atât.

De aceea, am ales să nu mă mai zbat ca un peşte pe uscat şi să nu mă mai agit ca un Pepsi. Dacă-mi va mai atrage atenţia vreo probă şi voi considera că merită să-mi storc toată imaginaţia, voi mai scrie…dacă nu, nu. Voi reveni la gândurile şi observaţiile mele, fie ele bune sau nu. Voi reveni la micile cârcoteli despre personajele penibile de la fiecare colţ de stradă, la poveştile încărcate de sentimente sincere, la rânduri care merită citite şi acorduri care merită ascultate.

Îmi cer scuze faţă de cititorii mei, căci am făcut ceea ce criticam cu atâta ardoare acum ceva timp: am umplut grădina de advertoriale. Chiar dacă nu au fost scrise în acel stil direct şi pupincurist, tot la categoria “recomandări” au fost introduse…

Şi pentru că “ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”, voi încerca să readuc În Grădina Mea la viaţă, cu articole fără pic de reclamă. I swear! Sau cum ar spune minionii: “Underweaaaar….”

 P.S: sunt curioasă, pentru voi, ce înseamnă să fii creativ?

 Sursa foto: pinterest.com

13 responses to this post.

  1. Personal m-aș uita numai dacă știu că sunt reclame din alea amuzante și mereu altele :)) Să fii creativ înseamnă să fii artist. Să aduci mereu ceva nou, să poți să creezi mereu ceva.

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on November 19, 2013 at 19:40

      Da, la amuzante poate m-aş uita şi eu. Nu chiar non-stop dar m-aş uita. În schimb la reclame siropoase nu. :))

      Like

      Reply

  2. nu stiu nici eu cum mi au cazut ochii pe articolul asta dar daca tot mi au cazut nu vreau sa trec fara sa las o vorba.
    zilele trecute imi spuneam si eu, ca si tine, oare nu ar trebui sa mai scriu si altceva decat pentru concurs? dar, gandindu ma si cugetand adanc, am realizat ca, desi scriu pentru concurs de multe ori scriu pentru mine si cititorii mei, ptr ca, la fel ca si tine, nu scriu advertoriale. scriu din experenta mea de viata, trezesc amintiri demult uitate, evoc oameni cunoscuti mie. iar acolo unde nu ma pot implica pe mine direct am creat personaje, am adaptat povesti astfel incat sa nu fie reclama pur si simplu. da, e tot reclama, dar e un exercitiu de scriere pe care, eu personal, nu cred ca l as fi incercat altfel.
    am avut si eu momente de indoiala dar de cand m am relaxat ideile vin pur si simplu. iar cand am simtit sa scriu si altceva am scris.
    imi place cum ai pus problema si imi plac gandurile tale frumoase si curate.
    PS : din ce imi amintesc eu replica cu reclamele si tv ul a spus o lotusul ( nu ma intreba care din ei, ca am inteles ca ar fi doi🙂 ).

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on November 11, 2013 at 22:02

      Nu regret că am scris textele acelea. După cum am spus, e o experienţă. Dar mi-e dor să scriu doar pentru că aşa simt şi nu pentru că am o temă impusă. Aşa cum am făcut azi.
      Mulţumesc pentru comentariu şi lămurire. :)) Nu prea ştiu cine e lotusul (e valabil pentru oricare dintre ei), dar sper să descopăr…

      Like

      Reply

  3. Cu placere!🙂

    Like

    Reply

  4. Si mie imi este dor de sarcasmul tau adorabil si de felul in care tratai toate problemele de zi cu zi. Si ca sa vezi ca nu te laud “moca”, de la tine am invatat sa zambesc chiar si atunci cand ziua incepe cu susul in jos si ar fi pacat sa renunti la toate astea doar pentru a urmari un scop, oricare ar fi acela. Asa ca sper sa revii la singurul juriu care conteaza cu adevarat, acela format din cititorii tai, care iti apreciaza scrisul la adevarata lui valoare.🙂

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on November 11, 2013 at 14:13

      Săptămâna asta a început foarte bine aşa că sunt convinsă că va continua la fel. Drept urmare, voi avea timp mai mult să scriu despre tot ce-mi trece mie prin cap. Sper să fie pe placul cititorilor mei dragi. O zi bună, Tibi!😉 Mulţumesc!

      Like

      Reply

  5. Sunt convinsa ca putinii din putini ( nu ma pricep cat sunt putini sau daca sunt intr-adevar putini las asta la aprecierea ta pentru ca este singurul blog pe care il urmaresc) apreciaza pasiunea si sufletul pe care le pui la bataie cand te apuci de scris. Eu una desi nu ma uit la posturi tv cu multe reclame am continuat sa citesc si advertorialele scrise de tine ( cu ocazia asta am mai adaugat un cuvant dictionarului meu) si inca le asteptam cu nerabdare, macinandu-ma curiozitatea de a vedea pana in ce cotloane mai poate merge imaginatia ta! Clar ne este dor de vechea Gradina dar tu esti aceeasi Alexandra care cu siguranta a ajuns “cea mai buna croitoreasa de pe strada ei” si tot care te cunosc stiu asta!
    Bravo Alexandra! Esti un exemplu!

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on November 8, 2013 at 13:44

      M-au emoţionat mult cuvintele tale şi-ţi mulţumesc pentru ele! Voi scrie în continuare şi voi pune la fel de mult suflet, indiferent de temele alese. Te pup şi te îmbrăţişez cu drag, Elmina!

      Like

      Reply

  6. Părerea nostră despre creativitate n-are nicio importanţă şi fii sigură că se deosebeşte de a celor care fac jurizarea. Ridicarea în slăvi cu neruşinare a produsului combinată cu o compunere de clasa a VII-a înseamnă creativitate pentru aceşti “experţi”, printre care care sunt destui care au citit doar două cărţi, abecedarul şi cartea de telefon. Dacă Hemingway ar partcipa la acest concurs, ar ieşi ultimul.
    Jurizarea e făcută, în general, de femei. Sandra Brown ar fi premiată. Singurele note mai mari pe care le-am primit au fost acordate de bărbaţi. Tu stai mult mai bine decât în mine în clasament. Habar n-aveam că aici nu trebuie să scrii advertoriale, ci aberaţii cu fasoane. Acest concurs ne-a adus tuturor numai necazuri. Din două în două zile trebuie să să aberezi pe marginea unor parfumuri, genţi etc. Temele sunt strict pentru femei, jurizarea e făcută de femei, aşa că primele locuri vor fi ocupate de femei. M-am uitat la blogul unui băiat clasat mai bine. E aboslut insipid, nu transmite nimic, nu poţi citi nimic, fiindcă simţi că pierzi timpul. Dar scrie pe gustul celor care fac jurizarea. Şi atâta timp cât sponsorii vor face jurizarea, această situaţie se va perpetua. Un concurs a fost boicotat de finalişti, din cauza lipsei de valoare a articolelor care au dat bine în ochii sponsorilor. Nu mai spun de limba română călcată în picioare, de-ţi vine să-i bagi în mă-sa fără cratimă. Acesta este nivelul de educaţie şi cultură al sponsorilor. Ce să ştie o cabanieră sau una care face brânză?! N-am nimic nu femeile astea, dar să nu se mai bage unde nu se pricep. Or fi experte la coada vacii. Acolo să-şi arate calităţile, nu în aprecierea valorii unor articole. Pentru mine, care am făcut asta mulţi ani de zile, fiind cel care hotăra ce materiale apar în nişte mai multe publicaţii, nivelul cultural al aşa-zisului juriu e jenantă. Îmi pare rău că m-am apucar de asta. Voiam să mă retrag după primele note primite, dar mi-am spus că trebuie să-mi înving repulsia şi să merg mai departe, deşi, foarte bună observaţia ta, astfel de materiale fac rău blogului. Uite, prefer să comentez la tine, decât să mă apuc să fiu creativ şi amuzant lăudând nu ştiu ce parfum cu pretenţii. Scriu în silă, dar trebuie s-o fac.

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on November 7, 2013 at 20:22

      Înseamnă că eu nu fac parte din categoria femeilor care vor câştiga o astfel de competiţie. Surprinzător, nu mă deranjează deloc acest lucru, deşi premiile cică ar fi frumuşele.
      Eu nu mă retrag încă, dar nu voi mai scrie la toate probele. Doar la cele la care voi considera (eronat sau nu) că merită să-mi consum energia şi imaginaţia.
      Dar ai zis bine, Sandra Brown ar fi câştigat cu siguranţă. Ernest săracu’…

      Like

      Reply

  7. Decat sa scri pentru 10000 de oameni care nu inteleg nimic din ceea ce citesc mai bine scri pentru aia 1000 care citesc cu drag.

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: