În culisele blogului

Dacă vă întrebaţi cum stă treaba cu blogul meu, cum îmi vin ideile şi cum reacţionez la ce văd prin blogosferă, aflaţi că m-am hotărât să vă las să trageţi un pic cu ochiul prin culise. Dar pentru că aveam nevoie de puţin ajutor, am apelat la desenele animate care mi-au împodobit copilăria.

Totul decurge cam aşa:

În unele dimineţi mă trezesc veselă, cu poftă de scris şi cu multe idei care-mi aleargă prin minte.

Privesc totul în mod optimist şi-mi imaginez cum lumea va lăsa pozele cu pisicuţe şi melodiile siropoase, şi va alege să acorde câteva minute textelor mele.

Dar de multe ori, atenţia majorităţii e captată de lucruri care necesită mai puţin de trei neuroni 10 secunde, iar cuvintele mele ajung praf în vânt. Şi atunci forţez nota cu un share în plus, poate, poate…

Dacă văd că nici aşa nu merge, încep să vizitez alte bloguri mai populare şi să încerc să îmi dau seama ce fac greşit.

Uneori mă demoralizez şi mă gândesc că subiectele mele nu vor stârni niciodată valuri de comentarii şi nu voi impresiona niciodată atât de mulţi oameni, precum o fac alţii.

Alteori mă enervez ambiţionez şi scot la iveală latura sălbatică din mine, concepând câte un text din categoria “Micilor cârcoteli“.

Dar, de cele mai multe ori, latura mea sensibilă iese învingătoare şi devin emoţională, servind cititorilor poveşti de dragoste şi suferinţe transcrise.

Există zile când sunt lipsită total de chef şi găsesc în tolba mea o mie de scuze pentru a nu scrie.

Dar există şi zile când sunt cu adevărat obosită şi pun odihna pe primul loc. 

Bine că îmi revin repede şi las somnul pentru când voi fi prea rece ca să mai contez.

Am şi momente când îmi cresc corniţe şi îmi doresc să dispară toată “concurenţa”.

Iar karma funcţionează atât de bine, încât mi-o plăteşte cu clipe de inspiraţie sub nivelul mării.

Dar, oricum ar decurge zilele mele de blogăreală, nu voi uita niciodată că:

Sursa foto: Cartoon Network