Scrisoare târzie

5431f563c5a5510a488f854858b56256

Dragă tată,

Mi-e frică să mă gândesc la tine, de aceea uneori îmi ocup timpul cu absolut orice prind. Învăț germană, mai nou, cu ajutorul unei aplicații de Facebook. Deja îmi imaginez ce grimasă ai face doar la ideea de a mă auzi pe mine vorbind în germană. Mi-ai ciufuli părul și mi-ai zâmbi viclean, fiind convins că voi renunța prea curând. Dar tocmai pentru că nu mai ești aici, nu trebuie să renunț. Căci, altfel, aș avea timp să îmi aduc aminte de tine.

Mi-e frică să realizez că nu mai ești și nu vei mai fi. Știi, lumea din jurul meu o ține una și bună că despărțirea de persoana iubită provoacă cea mai mare durere. Și poate că într-o vreme credeam și eu asta… Până când te-am pierdut pe tine… Când rupi legătura pentru o perioadă de timp, e una; mai poți zări măcar persoana respectivă, întâmplător, pe stradă. Dar când se rupe viața, nu mai există nicio cale de a transforma punctul în virgulă. Când intervine moartea, nu mai există cale de întoarcere. Nu se mai acordă a doua șansă. Nu se mai poate repara nimic.

Stau cu laptopul în brațe, în pat și mă uit mereu spre ușă. Îmi aduc aminte de papucii târâiți pe parchet, atunci când te trezeai, mult prea devreme, dimineața. Te auzeam cum parcurgeai drumul până în bucătărie și te opreai. Pe fundal se mai auzea un set de papuci, care îl întâlnea pe al tău în hol. Vă dădeați bună dimineața și vă ofereați ceașca de cafea. Acum, dimineața, nu se mai aude decât un set de papuci… al mamei.

Mă uit, parcă lovită în moalele capului, spre ușă și aștept. Aștept să bagi capul și să scoți sunetele alea ciudate cu care o făceai pe finuța noastră să râdă în hohote, când era încă purtătoare de Pampers. Aștept să-mi spui „nu mai sta așa aproape de monitor!”, ”mai fă o pauză!”, ”ce ai făcut azi?” și bineînțeles „nu te opri din scris!”. Dar ușa nu se mai deschide la fel de des iar ochii tăi verzi nu mai sclipesc a mândrie spre mine. Și mi-e dor!

Mi-e dor să râdem de engleza de baltă a lui Iliescu, să ascultăm Queen și să fredonăm versurile, imaginându-ne cum ar fi să pășim pe scenă în lumina reflectoarelor. Mi-e dor de sprânceana ta ridicată, atunci când așteptai să mă prind la glumele porcoase. Mi-e dor  de păhărelul de vin pe care îl împărțeam, uneori, seara; de filmele SF și de orele prea puține în care îmi povesteai aventurile tale de pe mare. Mi-e dor de fiecare cuvânt pe care îl rosteai, atât de unic, în fiecare zi.

Și-mi pare rău! Îmi pare rău că nu te-am strâns mai tare în brațe, în ziua când ai plecat spre operație. Îmi pare rău că nu te-am ținut de mână mai mult, când erai pe patul de spital și mă priveai, în continuare optimist. Îmi pare rău că nu am venit să te văd mai des și mă doare să-ți spun asta, dar îmi pare rău că ți-am respectat dorința și nu am venit să te văd în ultima ta secundă. Îmi pare rău, pentru că aș fi avut atât de multe lucruri să-ți spun; lucruri care mă sufocă acum… lucruri pe care le îngrop în mine, în fiecare zi, căci nu ar avea rost să le spun altcuiva.

Și iartă-mă dacă în unele momente mă las să uit că ai murit!

Te iubesc!

A ta,

Tarzan, Microb, Anda…

8 responses to this post.

  1. El este tatal meu. mi ar fi placut sa pot scrie cate ceva de spre el dar a plecat prea devreme din viata mea, sa se odihneasca in pace oriunde ar fi ei

    Like

    Reply

  2. Mi-e dor și mie de tata. Nimeni nu-i va putea înlocui, dar ne rămâne amintirea unor părinți de excepție.

    Like

    Reply

  3. ai scris povestea mea…

    Like

    Reply

  4. Mi s-a pus un nod în gât. Cred că tu ai scris articolul ăsta cu nodul în gât și ochii umezi. >:D<

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: