Cine are harta?

cautare

În ultima vreme, când mă lovește vreun dram de inspirație și mă apuc de scris, parcă aud un cor de îngeri cum cântă Aleluia în spatele meu. Ori e schimbarea de sezon de vină, ori nu prea se mai întâmplă lucruri interesante în viața mea și trebuie să fac stânga împrejur. Cert este că mă trezesc, de multe ori, fixând cu privirea pagina unde scrie „Add New Post” și storcându-mi gândurile de orice urmă de esență. Dar parcă orice informație, orice amintire, orice părere nu are puterea necesară pentru a deveni text.

Îmi vin idei, în schimb, în cele mai inoportune momente. Când fac transportul copiilor spre grădiniță, de exemplu. Mă lovește inspirația drept în ceafă și mă împinge către orice formă de pix, tastă sau creion dermatograf. Îmi cerșește atenția iar eu sunt nevoită să o ignor și să îi aranjez din nou fesul băiețelului mic și blond, de pe bancheta a doua.

– Da, scumpule. Spiderman e cel mai tare!

Mai arunc o privire pe geam și văd că un individ a parcat pe trecerea de pietoni. Aș vrea să scot telefonul și să particip la proiectul „Ai parcat ca un bou!”, dar șoferul accelerează iar mașina boului e salvată de faima internetului.

Oprim la semafor și văd fețe de liceeni cu poftă de chiulit, traversând strada. Ghiozdanele le sunt mult prea pline, iar mințile mult prea goale. Unul scuipă coji de semințe în timp ce traversează. Una își șterge ochelarii de soare, tacticos, cu un șervețel roz. Nu, nu bate soarele aiurea și nu e imaginația mea de vină! Chiar e roz. Lângă ea, prietena ei cea mai bună încearcă să-și aprindă o țigară subțire. Vântul nu o lasă să-și savureze viciul înainte de a ajunge în fața liceului. O aruncă, supărată, lângă bordura trotuarului. Se face verde. Plecăm.

Mă gândesc că aș putea să scriu despre cum nu le mai pasă de carte: „Nu-i nimic, nici cărților nu le mai pasă de ei. Au învățat să accepte doar mâinile care le mângâie fiecare cuvânt, fiecare colț. Ar prefera să fie topite sub furia prafului decât să fie rupte de niște minți încolțite de fum și plastic.” 

O frână bruscă. Alt semafor. O doamnă cu părul roșu și ochii triști, traversează trecerea de pietoni, clătinând o sacoșă albă în mâna dreaptă. Și-a uitat ochelarii de soare acasă și o deranjează lumina. Nu-i vine să creadă că în ditamai poșeta, care îi chinuie lent umărul stâng, nu are tocmai perechea de ochelari de soare. Face pași mici și își mușcă obrazul drept. Va ajunge la serviciu în curând și problema ochelarilor va fi înlocuită cu problema țipetelor șefului.

Pornim din nou. Mi se face cald și gândurile pier. Tot ce voiam să mai scriu s-a dus. Unde? Nu știu. Într-o lume în care ajung toate gândurile nescrise, toate părerile ignorate și abandonate.

Cum să găsești lumea aceea atunci când inspirația nu mai apare? Cine are harta?

writer

Sursa foto: pinterest.com

9 responses to this post.

  1. ce frumos ai spus despre ideile pe care nu ai apucat sa le scrii. mi se intampla si mie, mai ales cand ma asez epuizata seara in pat. imi spun ca nu voi uita pana a doua zi. uneori nu uit. dar alteori … cred ca harta e tot la noi, doar gandurile vin si pleaca dupa cum le simtim noi importante sau mai putin importante. incantata sa te descopar.

    Like

    Reply

  2. Posted by iluminisme on April 3, 2014 at 13:15

    e ca un joculet de ala, dai cu zarul si mergi cativa pasi inainte sau inapoi, pana ajungi la final, cam asa e cu inspiratia, oricum ar fi insa, faci treaba buna🙂

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on April 3, 2014 at 16:53

      Da, dar mai vreau și înainte…:D Mulțumesc frumos!

      Like

      Reply

      • Posted by iluminisme on April 3, 2014 at 21:52

        Poi ce sa zic, iti alegi timpul zilei care ti se potriveste mai bine, atunci cand vine inspiratia, sau striga la ea sa vina cand trebuie,😛

        Like

      • Posted by Alexandra on April 3, 2014 at 22:08

        O s-o cert, poate vine la timp data viitoare.😀

        Like

  3. Eu cred ca momentan ti-ai pierdut exercitiul scrisului tocmai pentru ca nu ai mai scris. Majoritatea scriitorilor recomanda sa scrii fara oprire, indiferent ca scrii bine sau prost. Bine, sa nu ajungi nici precum personajul din The Shining, dar oricum, sa scrii. Si ai putea sa reincepi cu pasi marunti, cu articolele pline de sarcasm pe care le scriai tu inainte, exact despre domnisoarele cu servetele roz si domnii cu “cefe late” care isi lasa masinile pe unde nimeresc. E doar o idee. Cat despre imaginatie si talent, totul e in regula, mi-a placut alegoria despre carti. Harta o ai tot tu, dar o vei gasi atunci cand vei inceta sa o cauti.🙂

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: