Când prima conversație devine automat și ultima

Se băteau câțiva domnișori cu pumnul în piept, că tehnicile lor de agățat ar fi, de fapt, bestiale și că femeile sunt de vină că nu le iese lor pasența; pentru că suntem, citez, inabordabile. Și e adevărat, în mare parte. Dacă nu ne convine numărul de pistrui de pe fața celui care încearcă să ne atragă atenția, tindem să ne transformăm în niște murături și să-l respingem mai ceva ca pe un purtător de ciumă bubonică. Și dacă avem călcâiele aprinse și după un alt individ, respingerea va fi atât de puternică încât sărmanul cuceritor va traversa înapoi încăperea, cât ai zice „Run Forrest, run!”.

e9eef5cae5afe5e98632926861a817c3

Tocmai din cauza asta și pentru că starea civilă îmi permite, m-am decis să fac un experiment. Mi-am lăsat mutra acră și scutul anti-replici-de-agățat într-un colț și am zis să încerc să port o discuție cu câteva persoane total necunoscute, să văd cum ar decurge lucrurile dacă aș fi în pantofii celor care se lasă abordate de străini. Dacă am făcut sau nu o greșeală, vă veți da seama pe parcurs.

Primul inculpat a răsărit la câțiva pași de mine, când eram cu prietenii la un dans scurt, într-o sâmbătă seară. Nu părea să poarte kilograme de aur la gât și nici să fie deținător al discografiei lui Salam. Mi-a zâmbit finuț de câteva ori și m-am gândit că nu ar avea ce să fie rău dacă ar intra în vorbă cu mine, așa că i-am zâmbit înapoi. Aparent pentru unele persoane, politețe+zâmbet = „hai să facem sex în parcare!”. Zic asta pentru că la numai câteva secunde după, am simțit o mână pe posterior. Am întors privirea și l-am văzut. Se uita la mine de parcă i-aș fi spus telepatic „am nevoie de mâna ta pe buca mea dreaptă, acum!”; de parcă ceea ce făcuse era perfect normal. I-am dat mâna la o parte și l-am lămurit elegant că a greșit persoana și că a doua oară îmi voi uita eleganța la masă și-i voi aplica un dos de palmă peste ochi. Nu a protestat.

Al doilea inculpat a răsărit în dreapta mea, când m-am dus să-mi cumpăr o bere, la bar. S-a prezentat și s-a oferit să-mi plătească berea. L-am refuzat politicos și i-am zâmbit. De data aceasta, zâmbetul meu a fost interpretat ca un gest înjositor, căci băiatul s-a simțit ofensat și mi-a zis în sictir: „Ce-i dragă, te vede iubitul?”. Am plecat zâmbind, fără să-i mai răspund…

Pe al treilea l-am întâlnit într-un parc. Mă gândisem să schimb locul, deoarece în pub-uri nu prea aveam succes la oameni cât de cât sănătoși. Fuma o țigară pe o bancă și se mai uita din când în când după cățelul alb și pufos, care se plimba țanțoș prin fața lui. Mi-a zâmbit de câteva ori și parcă începea să nu-mi pară chiar rău că alesesem să-mi petrec după-amiaza cu o carte, în aer liber. Asta până când pufoșenia a început să se agite ca un Pepsi la vederea unei mândre;  mândră ce era lungă ca o zi de vară și brunetă din toate punctele de vedere. Am sperat să fie sora individului dar cam cât de mult trebuie să-ți iubești fratele ca să-i spui ”scumpi” și să i te așezi în brațe? Ce-i drept, nu am apucat să vorbesc cu el, să văd ce tehnică ar fi aplicat, dar e mai bine așa… să fi aflat de scumpica după ce deja îi cunoscusem părinții, ar fi fost mai urât.

Am încercat și la bibliotecă, dar în afară de un bătrânel în haine gri, care se înfrupta din toate rafturile de literatură franceză, vreo trei elevi de gimnaziu și o fată născuta parcă pentru a-și petrece serile în sala de lectură, nu am găsit pe nimeni.

Și nu în ultimul rând, am încercat și varianta online. Nu am mai fost reticentă la fiecare cerere de prietenie din partea necunoscuților. Deși mi-a tremurat mâna un pic, am adăugat în listă 2 persoane cu care nu aveam nimic în comun. Și cu ambele a avut loc aceeași conversație. Nici dacă erau gemeni nu le ieșea la fel:

El: Bună

Eu: Bună

El: Ce mai (!!!) faci tu? (de parcă nu am mai vorbit de la ultimul revelion, unde am adormit amândoi cu capul în ghiveciul cu flori)

Eu: Bine, în general.

El: Noi am mai vorbit?

Eu: Nu, azi mi-ai dat add.

El: Asta știu.

(Nu pare!)

Eu: Ok.

El: Îți plac copiii?

Eu: Da.

El: Și cu ce te mai ocupi?

Eu: Am un blog și scriu și la o revistă online.

El: Interesant. Și alte activități?

Eu: Mai ies și prin oraș cu prietenii.

El: Și cu iubitul nu?

Eu (hai să testăm): Ba da.

El: Bine. Mi-a făcut plăcere să vorbim. Ne mai auzim când nu o să mai ai iubit. :))

Eu: (Oare de ce eram sigură? Subtil ca o cărămidă-n geam!) Seară faină!

Unfriend.

87f3a95d2ead43467c44196c283ec811

Și care să fie concluzia?

P.S: singurele conversații reușite au fost cu persoane cu care mai schimbasem măcar două cuvinte înainte. În rest, ori am eu ghinion, ori nu se mai obosește nimeni să facă o primă impresie bună…

Sursa foto: pinterest.com

6 responses to this post.

  1. Cred ca nici eu nu stiu sa aleg persoanele… ultima fata pe care am abordat-o mi-a zis ca ne vedem cu conditia sa o scot la o pizza. Acum inteleg ca poate nu ii place sa gateasca, dar mi se pare urat sa pui conditii de la prima intalnire. In rest, imi place sa cred ca sunt suficient de politicos sa fac impresie buna. Atat de buna, incat ele vor “sa ramanem doar prieteni, ca sa nu stricam ce am construit”. :))

    Like

    Reply

  2. Şi eu fac experimentul ăsta de ceva vreme :)) Confirm, bărbaţii sunt puţin pierduţi în spaţiu de când femeile au devenit independente, dar învaţă şi ei încet, încet să se adapteze :)) Nu ai tu ghinion, doar că ne mai trebuie puţină răbdare🙂

    Like

    Reply

  3. 🙂 Nu ai ghinion. Cam asta e ,,normalitatea” cuceritoare a zilelor noastre. Excepțiile sunt puține și confirmă regula. ,,Bună, deranjez ?” :))

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on April 3, 2014 at 18:30

      Ultima oară când am văzut asta cu „deranjez?” mi-am făcut cruce. Nu credeam că mai există…😀

      Like

      Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: