Un dar ce anulează

color nude art

E atât de ușor pentru ea să spună „te iubesc!”. A spus-o de atâtea ori încât a uitat ce semnifică cu adevărat. I-a spus-o celui care îi mângâia părul, în miez de noapte. I-a spus-o celui care o ținea de mână la teatru. I-a spus-o celui care îi țipa defectele în ureche. I-a spus-o și celui care îi aducea scrisorile de la alți iubiți. I-a spus-o celui pe care îl iubea cu adevărat și celui pe care nu l-a iubit deloc.

Era ușor să spună „te iubesc!” atunci când nu simțea asta. Erau precum oricare alte două cuvinte, scrise cu cretă pe un asfalt crăpat și strivit de prea multe tălpi nepăsătoare. Erau precum „dă-mi muștarul” și „noapte bună”; fără substanță, fără subtilități, fără supraviețuire.

Te iubesc… dar distanța e prea mare.

Te iubesc… dar diferențele sunt prea evidente.

Te iubesc… dar cămașa ți-e prea murdară.

Te iubesc… dar sufletul ți-e prea curat.

Te iubesc… dar viciile ne sunt aceleași.

Te iubesc… dar nu știi să conduci.

Te iubesc… dar nu știu să gătesc.

Te iubesc… dar îți cer prea mult.

Te iubesc… dar îmi ceri prea puțin.

Te iubesc… dar am spus „dar”. Un „dar” ce anulează orice „te iubesc”, oricât de adevărat ar fi. Îl dă de pământ și îl calcă în picioare. Îl trântește în noroi și îi răpește orice suflare.

E ușor să spui „te iubesc” atunci când știi că mai e mult până să iubești.

Așa că îi va fi greu să o spună atunci când va simți că sufletul îi explodează dacă nu o face. O vor ustura ochii, buzele i se vor usca iar genunchii vor avea o minte proprie, clătinându-se în direcții inventate pe moment. Se va îneca cu primul „te”. Pe al doilea îl va șopti în cerul gurii. Pe al treilea îl va scuipa după un colț. ”Iubesc”-ul o va seca de puteri, însă. O va trânti de perete și îi va încleșta gândurile. Îi va bloca pupilele și îi va lărgi nările. Îi va tăia respirația și îi va paraliza sufletul.

Pentru că odată spus, nu va mai avea vreodată aceeași semnificație. Nu va mai fi niciodată atât de pur, atât de prețios, atât de pregnant. Atât de adevărat. Atunci când îi va fi cel mai greu să o spună, atunci va ști că a scăpat; de minciună, de fals, de eșec, de final.

Sursa foto: pinterest.com

4 responses to this post.

  1. […] Alexandra Cristea crede că rostim prea uşor două cuvinte magice: „E atât de uşor pentru ea să spună ‘te iubesc!’. A spus-o de atâtea ori, încât a uitat ce semnifică cu adevărat. I-a spus-o celui care îi mângâia părul, în miez de noapte. I-a spus-o celui care o ţinea de mână la teatru… I-a spus-o şi celui care îi aducea scrisorile de la alţi iubiţi. I-a spus-o celui pe care îl iubea cu adevărat şi celui pe care nu l-a iubit deloc… […]

    Like

    Reply

  2. Dar-urile anuleaza orice se afla inaintea lor, de obicei. Cu cele doua cuvinte, insa, e un caz aparte… in special cand spui “te iubesc, dar ai defecte” sau “te iubesc, dar uite ce imi faci”… e ca si cum ai condamna persoana respectiva la moarte… si nu e o moarte fizica.🙂

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: