Urme

tent wake up

Dimineață. Gust amar în gură, o mână amorțită și o pișcătură de țânțar în plus, pe picior. Deschide ochii și privește cerul strecurat de plasa albă a cortului. Nu-i trecut de 8 sigur, dar ea unde e? Acasă nu reușeai nici cu fanfara să o trezești înainte de 10. Mai ales dacă era weekend.

Se întinde un pic, cască și iese din sacul de dormit. Aruncă o privire prin cort și zâmbește satisfăcut. Dacă ar fi fost totul aranjat ar fi însemnat că nu s-au distrat deloc noaptea trecută, dar vraiștea din jurul lui îl asigura că nu fusese deloc așa. Aruncă brațul drept în colțul cortului și ridică sticla de apă minerală. Căldura și ultima gură de vin din seara precedentă îi dădeau acum o arșiță cumplită. Și totuși, unde e ea?

Deschide ușor fermoarul cortului și cercetează campingul. E o liniște deplină, nu s-a mai trezit nimeni. Mai cască o dată și-și face curaj să iasă, dar atunci o vede: e în hamac, cu sticla de suc lângă ea, ochelarii pe nas și cartea în mână. Citește?! Incredibil… s-a trezit la ora asta, după o noapte plină de amintiri, ce nu vor fi povestite în veci nepoților, ca să citească. Ciudată fată. Dar uită-te la ea, pare atât de firesc să facă asta. Piciorul drept îi este întins, relaxat, iar cel stâng stă îndoit, genunchiul fiind cel mai bun suport pentru a sprijini rândurile ei preferate. Din când în când, ridică degetul mare și atunci îți dai seama că se întâmplă ceva cu adevărat important în viața personajului principal. Nu se preocupă de mișcarea hamacului. Vântul o ajută odată la ceva timp, aruncând toată imaginea într-un cadru de film vechi, needitat.

O iubea? Cine ar fi putut să știe asta? Cine ar fi putut să-l lămurească? Știa că simte ceva ciudat atunci când o zărește și că ar vrea să o vadă mai des dacă viața i-ar permite. Dar de ce să o iubească tocmai el? Când alții, înaintea sa, au plecat cu cozile între picioare și au dat cu șutul în mulți bolovani ca să poată să o uite. De ce să se sacrifice tocmai el și să o țină de mână, când ar fi putut să-și pună bocancii și să sară gardul? Ea nu ar fi știut niciodată cu exactitate momentul în care el a fugit. Cuvintele și semnele de punctuație din fața ochilor i-ar fi interzis atenției sale să se mute în altă direcție.

Și-atunci de ce să rămână? De ce să o iubească? Pentru felul în care-i zâmbea cu subînțeles de fiecare dată când se vedeau? Asta putea face orice fată. Pentru felul în care își ridica sprânceana dreaptă atunci când nu-i convenea ceva? Asta putea face orice fată. Pentru felul în care îl strângea la piept noaptea, înainte să adoarmă și-și trecea mâna prin părul său? Asta putea face orice fată. Pentru felul în care-i sărea în brațe atunci când se întâlneau? Asta putea face…orice fată. Dar ar fi însemnat același lucru? Ar fi avut același efect dacă o altă fată i-ar fi sărit în brațe și i-ar fi mângâiat trupul în miez de noapte?

– Dragule, lasă gândurile alea profunde și vino încoace. Cafeaua e rece de mult timp și acum aș putea să o încălzesc; s-a terminat capitolul.

A ridicat privirea dintre coperți și se uită la el, zâmbind. Întinde și piciorul stâng și lasă capul, șăgalnic, pe spate.

– Mă ridic sau te mai las să visezi cu ochii deschiși?

– Acum, acum.

Își strecoară blugii roși din cort, îi îmbracă și se ridică brusc. Se apropie de ea și o sărută pe frunte. Ea îi mângâie obrazul și îl apucă de brațul drept pentru a se putea ridica. Are urme de hamac pe piele și urme de dragoste pe suflet.

Se va duce în bucătăria unde mișună și altele ca ea și îi va încălzi cafeaua. Dar oare el va mai fi acolo când se va întoarce?

hammock reading

Sursa foto: pinterest.com

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: