Nici trafaletul nu mai e ce era odată…

pizda-tigancii1
Simpaticul meu tată reușea să fie foarte inventiv în cele romantice, asigurându-i mamei un zâmbet larg pe buze, de fiecare dată. Astfel, într-una din excursiile lor de tinerei proaspăt îndrăgostiți, urcând pe un munte, el se apleacă și rupe o floare pe care i-o oferă mamei. Mama, entuziasmată, nici nu s-a mai gândit la ce fel de floare era și a acceptat-o ca pe o mini-lună-de-pe-cer. În schimb, celălalt cuplu, cu care erau plecați în concediu, a început să râdă pe burtă. Și dă-i hohote și lacrimi și rostogoliri pe burtă în iarbă, până s-a enervat tata și i-a întrebat:

– Da’ bine măi, ce e așa de râs? I-am oferit o floare soției mele.

– Da, Adriane, foarte frumos, dar tocmai p***a țigăncii ți-ai găsit și tu să-i oferi?

Reacția tatălui meu m-a făcut să înțeleg, mai târziu, de la cine am moștenit eu doza de nebunie creativitate:

– Ce știi tu?! Vai de mama ta, pic de cultură n-ai! Această floare este una deosebită iar denumirea ei, de fapt și de drept, vine din latinescul „clitorisus babeea”.

sfintire-cu-trafaletul

Ei bine, așa și cu Patriarhia care acuză jurnaliștii că sunt ignoranți și nu au cunoștințe liturgice. Da’ cum să ne permitem să spunem că acel obiect este un trafalet, când denumirea lui este, de fapt și de drept: „miruitor extensibil”? Știm că arată ca un trafalet, se folosește ca un trafalet și se aruncă la gunoi ca un trafalet, dar NU este un trafalet.

Trebuie să îi înțelegem că sfințirea nu se face așa oricum. Dacă colțul din dreapta sus nu este uns cu toate alifiile, o să cadă varu mai repede și odată cu el și audiența. Drept urmare, s-a folosit un miruitor extensibil, ca să se uniformizeze tot studioul, fără ca Preasfinția sa să-și scrântească barba, cățărându-se pe un scaun sau, mai rău, pe scară. Căci nu, trei stropi la stânga și trei la dreapta nu erau suficienți. Păi ne sfințim sau dansăm mușamaua?

Bine că n-a dat-o în număr de magie: „Când voi pocni din degete, trafaletul se va transforma într-un miruitor extensibil!
*poc* *poc* *poc*

La nai….ăăăă, adică, Doamneeee, iar am uitat praful magic acasă!”

Data viitoare când vine părintele pe la mine pe acasă, cu sfințirea, îi dau și eu un mop, că parchetul meu n-a fost uniformizat creștinește de ani de zile. Păi se poate așa ceva?

Sursa foto: ierburiuitate.wordpress.com; http://www.criserb.com

6 responses to this post.

  1. […] Alexandra Cristea a constatat că nici trafaletul nu mai e ce era odată: „- Da’ bine măi, ce e aşa de râs? I-am oferit o floare soţiei mele. – Da, Adriane, foarte frumos, dar tocmai p***a țigăncii ţi-ai găsit şi tu să-i oferi? (…) – Ce ştii tu?! Vai de mama ta, pic de cultură n-ai! Această floare este una deosebită iar denumirea ei, de fapt şi de drept, vine din latinescul ‘clitorisus babeea’! […]

    Like

    Reply

  2. […] « Nici trafaletul nu mai e ce era odată… […]

    Like

    Reply

  3. Scarbe de oameni… acesti autoproclamati oameni de legatura intre noi si Fantomele Sfinte.

    Like

    Reply

  4. Posted by iluminisme on June 17, 2014 at 21:09

    hai ca m-ai facut sa rad :)) nu stiam povestea asta cu trafaletul , dar bine ai punctat-o :)))

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: