Promit să nu mai promit!

promises

Oamenii își promit multe, mult prea multe. Oamenii promit atunci când nu au încotro și nu mai e nimic de spus; atunci când puterea lor de convingere atinge un minim dramatic, apare promisiunea care, cu o mantie maronie și strălucitoare, salvează ziua.

– Te voi aștepta!

– Și dacă nu vei avea răbdare?

– Îți promit!

Oamenii își fac promisiuni atunci când au dat-o în bară. Când sacul cu gafe s-a răsturnat în capul lor și adevărul a ieșit la iveală, promisiunea pare calea cea mai sigură spre un „te iert!”.

– Știu că am greșit dar nu se va mai repeta!

– Te-aș ierta, dar de unde am eu garanția că nu vei face la fel și data viitoare?

– Îți promit!

Ne agățăm de promisiuni și ne îmbătăm cu ele, pentru a menține speranța vie și atunci când ele sunt încălcate, ne prăbușim ca niște bolovani; urlăm, ne dăm cu capul de pereți și ne întrebăm „de ce?… doar a PROMIS!”.

pinky promise

Pentru că promisiunile nu mai au valoare. Faptele au. Decât să-i promiți unui om că îi vei aduce luna de pe cer, mai bine îl lași cu ochii-n soare câteva zile, timp în care-ți pregătești funia cu care plănuiești să i-o aduci la picioare. De ce să îi promiți? Poate că tu ai cele mai bune intenții; poate că îți dorești din tot sufletul să te ții de promisiune dar astrele se aliniază împotriva ta și nu reușești. Și apoi oricât te-ai scuza, oricâte explicații ai oferi, promisiunea tot încălcată va fi. Sau poate că-n timpul în care tu faci tot posibilul să te ții de promisiunea ta, cealaltă persoană îți înșală așteptările și îți arată că nu mai are nevoie de ceea ce i-ai promis tu. Atunci îți încalci promisiunea și rămâi și cu buza umflată.

Așa că nu voi mai promite. Nu voi mai promite să aștept, să încerc, să clădesc, să cred, să iubesc. Prefer să demonstrez, prefer să acționez și să arăt. Să aștept atunci când sunt așteptată, să încerc atunci când simt că merită încercat, să-mi clădesc viitorul în funcție de fiecare sentiment care mă încearcă zilnic, să cred în ceea ce există în realitate și nu trăiește doar în mintea mea, să iubesc cu fiecare părticică din mine tot ce nu-mi face rău; tot ce mă face să vreau să mă dau jos din pat dimineața.

Promit să nu mai promit!

Sursa foto: pinterest.com

4 responses to this post.

  1. traim din promisiuni si pentru promisiuni daca pot spune asa

    Like

    Reply

  2. Reblogged this on Visul Unei Umbre and commented:
    Promisiunile nu mai au valoare!

    Like

    Reply

  3. Posted by iluminisme on June 26, 2014 at 14:09

    🙂 asa e, promisiunile astea se amana, se tarnsforma si dispar pana la urma

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: