Mintea feminină

3e48376240e4f190d42ec78c1b1b4d29

Proaspăt trezită din somn, bântuia prin casă, în căutarea celui căruia îi aducea cafeaua în fiecare dimineață la pat. În ziua aceea dispăruse. Nu se auzea un sunet în toată casa și nu exista niciun semn care să dovedească prezența sa pe undeva.

Era de-a dreptul ciudat. În unele zile nu puteai să îl trezești nici dacă îi puneai porta-vocea lângă ureche și țipai „Deșteaptă-te române!”, iar astăzi, la ora 6.00, el era demult plecat de printre așternuturi.

Mai făcu doi pași spre sufragerie și auzi bâzâitul insuportabil al laptopului. Făcea mai rău ca o bormașină trădată-n dragoste; cerea un șut între taste și o aterizare subită în grădina lui nea Vasile, de la parter.

Dar de ce era deschis la ora asta? Singura care îi suporta toanele era ea, atunci când o lovea, brusc, inspirația, în miez de noapte. Se strecura ca o felină din brațele lui, își făcea o cafea și se așeza pe scaunul negru și vechi, rugându-se să nu-i facă figura de a scârțâi ca un șoarece prins de coadă. Deschidea ușor clapeta și cu ochii închiși apăsa pe buton; apoi stătea nemișcată și aproape nu răsufla, așteptând să vadă ce efect a avut asupra urechilor lui: dacă l-a trezit din somn sau nu. Iar dacă în timp de 10 secunde nu se afișa nimic la orizont iar ușa dormitorului rămânea închisă, calea era liberă pentru un nou val de creații literare.

În dimineața aceea, însă, totul era cu susul în jos. El nu mai sforăia în pat, în timp ce ea pregătea ibricul cu cafea; ci era naiba știe pe unde și lăsase deschisă și nenorocita aia de râșniță cu taste și ecran.

Se apropie de laptop și deschise larg ochii: profit360.ro . Își frecă pleoapele, mai căscă o dată și se întinse ca o pisică leneșă. Ce plănuia dragul de el, fără ca ea să știe?

– Nimic nu-ți scapă, iubito!

Sări ca arsă și dărâmă lampa de pe birou, speriindu-se și mai tare, apoi.

– Nu ți-am zis să nu te mai strecori așa ca un infractor? Dacă te pocneam?

– Cu pumnii tăi mici și ineficienți… nu-mi fac griji!

– Da bine, ce să zic…

– Hai nu te supăra! Știi că îi ador, așa mici și…

– Degeaba, da știu.

O luă în brațe și o sărută pe frunte. Ea își lăsă capul pe umărul său stâng și cu o voce mieroasă întrebă:

– Ce căutai pe internet la ora asta?

Voiam să-ți fac o surpriză, dar văd că nu am nicio șansă. Tu trebuie să știi tot. Plănuiam o călătorie în Albena, că tot urmează să ne luăm concediu.

– Albena? Serios?

– Da. Uite, stai jos aici să-ți arăt. Vezi, acesta este pretul pentru sejur Albena.

– Pare convenabil. Și te-ai gândit la vreun hotel anume?

– Da, la acest hotel din Albena.

Îl privea și nu-i venea să creadă că acum 10 minute se gândea la ce-i mai rău: ba că plecase și o abandonase, ba că pățise ceva el sau altcineva și fusese nevoit să o ia la sănătoasa. Apoi zâmbi și-și aduse aminte de un articol pe care-l citi cu o seară în urmă: mintea feminină e o enigmă, chiar și pentru ea. 

Sursa foto:  routinepleasures.tumblr.com

2 responses to this post.

  1. Posted by iluminisme on June 26, 2014 at 20:20

    🙂 asa suprize zic si eu😛

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: