Scrisoare cu defecte

061e174624cf88a292fabdac8332a3b4

Dragul meu,

Îți scriu acum, cât încă nu ai apucat să deschizi ochii și să-mi vezi defectele. Nici eu nu mi le-am văzut pe toate, probabil din prea multă stimă de sine. Na, uite că am descoperit unul tocmai scriind asta.

Nu trăiesc cu impresia că sunt perfectă și atotcunoscătoare, am fost crescută cu nițel mai multă modestie.

Tocmai de aceea recunosc că niciodată nu voi fi convinsă de nemurirea relației noastre. Mereu o să existe un semn de întrebare deasupra fiecărui episod din scenariul pe care-l vom scrie. De ce s-a întâmplat așa și nu altfel? Cum ar fi putut să fie dacă…? Nu te îngrijora și nu te pregăti să fugi. Asta e în mintea oricărei femei, oricât de sigură pe ea s-ar da în fața lumii. Noaptea, când e cu nasu-n pernă, milioane de întrebări îi bântuie gândurile. Că nu ți le spune ție, ci preferă o ieșire cu fetele sau o întâlnire cu psihologul, asta e partea a doua.

Nu o să mă vezi prea des în ținute elegante și nici cocoțată pe tocuri de 10 cm. Ia-ți gândul de la asta! Nu că n-aș putea dacă m-aș strădui un pic, dar nu mă simt confortabil. Și bănuiesc că nu vrei lângă tine o figură constipată și o postură de uite-cum-arăt-eu-când-am-un-băț-înfipt-în-cur, atunci când ieși cu prietenii în oraș. Probabil să mă simt în largul meu și să pot să-ți sar în brațe fără teama de a-mi rupe gâtul sau a mi se vedea chiloții, e mai important.

Nu o să-ți răspund la telefon de fiecare dată când o să mă suni. Da, sunt aiurită și poate am și un dram de nesimțire împrăștiat pe ici, pe colo; dar atunci când sunt în fața laptopului și scriu, sau când dorm sau chiar atunci când citesc, nu am chef să vorbesc cu nimeni la telefon. Așa că de cele mai multe ori îl las să sune pe birou și nici nu mă uit să văd cine mă apelează. Deci, nu o lua personal. Putea să sune și Michael Jackson din mormânt și tot nu aș fi răspuns.

Ca soluție alternativă, încearcă un SMS. La acela, mai mult ca sigur îți voi răspunde. Dar dacă mă vei suna imediat apoi, nu te aștepta să răspund. Mai bine mai trimite un SMS.

O să mă enervez dacă insiști prea mult pe un anumit subiect. Sunt încăpățânată ca un catâr și dacă mi se fixează în cap ideea că astăzi voi număra frunzele nucului din fața balconului, în loc să ies la cafea cu tine și prietenii, asta voi face. Dacă reușești să-mi aduci un argument convingător, te apreciez și te respect; dar dacă insiști ca un copil de 3 ani, mai bine las-o baltă.

Îmi voi face griji și te voi umple de sfaturi. Nu e neapărat nevoie să le urmezi și nici să le asculți cu prea mare atenție. Dar nu-mi cere să mă potolesc. Să am grijă de tine și să-mi pese dacă ți se întâmplă ceva e un semn că relația nu se îndreaptă spre final.

Am suferit cândva de gelozie cronică. Am câteva numere de telefon care-ți pot confirma asta. Dar m-am vindecat pe parcurs, ori din cauza trecerii anilor și a experienței, ori printr-o magie neagră reușită. Sigur voi mai strâmba din nas dacă va sări pe tine vreo necunoscută, dar nu o voi lua de păr în mijlocul clubului și nici nu-ți voi turna sticla de bere în cap. Poate doar în imaginația mea. Glumesc. Sau nu.

Mă voi alinta. Când îți va fi lumea mai dragă și îmi vei povesti despre cum șeful tău idiot ți-a cerut să-ți mai implantezi o mână, ca să poți face treizeci de lucruri în același timp, atunci mă voi cuibări la pieptul tău și mă voi juca pisicește cu medalionul de la gâtul tău. Pot fi obositoare atunci când mă alint. Am mai auzit asta, dar nu mă pot abține. Dacă simți că nu faci față, pune-mi o ciocolată în mână, dă play la o comedie siropoasă și îndepărtează-te ușor.

Și nu în ultimul rând, sunt nebună. Nu în sensul de carnet roșu și vizite prea dese la Spitalul 9, dar în niciun caz nu sunt normală. Când vine vorba de lucruri serioase (job, întâlniri oficiale) așa ai crede, că sunt o fată perfect sănătoasă, chiar timidă și la locul ei. Dar atunci când sunt înconjurată de oameni dragi și mă simt în largul meu, pot ajunge să mă transform într-un pericol public: să mă rătăcesc în pădure, după ce am plecat de la focul de tabără ca să fac un pipi; să mă împiedic de un cort și să cad peste altul; să încep să cânt/dansez în timp ce ne plimbăm prin oraș; să țip lucruri necorespunzătoare fix atunci când se oprește muzica în club; să te trezesc în miezul nopții ca să umfli salteaua din cort; să-i spun amicului tău, care face plajă nud, „cu măslina aia să te duci la Greci!” etc.

În rest, sunt plină de calități. Serios! Le-am numărat: sunt 101.

Cu (un pic prea multă) sinceritate,

Alexandra

Sursa foto: bloglovin.com

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: