A fi sau a nu fi Fata lui Morar

vlcsnap-2014-07-10-09h23m51s184

2008. Era aproape vacanță și eu eram în camera mea, rugându-mă să nu îmi pice internetul pentru a nu știu câta oară. Gradul de fierbere al nervilor mei ajunsese aproape de maxim și ochii îmi erau ieșiți din orbite. Și atunci mă strigă mama:

– Vino repede la televizor!

Îmi ridic, cu chiu, cu vai, fundul de pe scaun și mă deplasez în sufragerie.

– Uite, e preselecție pentru Fata lui Morar (Răi da’ buni). Nu vrei să trimiți și tu o fotografie la adresa aia de acolo?

– Nu.

Și plec.

După 10 minute, vine la mine și cu un argument neconvingător reușește să mă convingă. Doar e mama. Are ea metodele ei.

Ca să nu lungesc introducerea, după ce am trimis 3 fotografii pe adresa uneia dintre Antene, am fost selectată în primele 30 de posibile fete ale lui Morar. Am ridicat o sprânceană și am bufnit în râs. Apoi, vestea s-a împrăștiat mai rău ca diareea și lumea a început să mă voteze pe site-ul aceleiași Antene. Rude, prieteni, cunoștințe, prieteni virtuali, necunoscuți și străini de-a dreptul au dat click în căsuța cu numele meu și uite așa am reușit să ajung în primele 10 coțofene ce urmau să fie testate de marele Morar.

În ce constau atribuțiile fetei lui Morar vă întrebați? Asta m-am întrebat și eu mult timp înainte să mă hotărăsc să urc în tren spre București. Nu prea eram eu prietenă cu televizorul. Preferam să privesc cât de bine-i stă stins decât să frunzăresc canalele sale, pe care le plătim (dracu știe de ce) și-n ziua de azi. Poate doar pentru Cartoon Network.

Drept urmare, habar nu aveam care era rostul concursului acela și ce se cerea (cu adevărat) de la mine. Toate informațiile pe care le primisem erau următoarele: Mihai Morar avea nevoie de o gagică care să prezinte vremea la el în emisiune. Și ca să poată să se hotărască dragul de el, ne chemase pe toate 10 în direct, să ne vadă publicul cum ne mișcăm natural.

Ajunsă acolo, cu doar 18 ani de experiență de viață și niciunul dintre ei pe micile ecrane, am constatat din primele secunde că aveam câțiva neuroni în plus și ceva mărime la sutien în minus. Concurența era supradotată de la gât în jos și dotată doar cu fond de ten de la gât în sus. M-am așezat pe canapea lângă celelalte mândre și am zâmbit fâstâcit. Ajunsesem ultima, căci deh, eram una din puținele provinciale din listă și trebuia să mă integrez cumva în turma, care apucase deja să socializeze înainte de sosirea mea.

Tot ce am putut să zic a fost:

– Oare o să ne pună să prezentăm vremea, ca probă eliminatorie?

Moment în care am fost asaltată de multe perechi de ochi ieșiți din orbite. Țigările din mâinile lor s-au înmuiat, canapeaua a devenit brusc inconfortabilă, iar rimelul începea deja să se scurgă un pic pe obrajii încărcați de tencuială.

– Fată, eu nu știu unde e Muntenia…

– Dar Moldova?

S-au ridicat toate și au început să traseze o hartă imaginară pe măsuța de cafea. Fiecare venea cu câte o altă variantă a așezării regiunilor, în așa hal încât, brusc, am simțit că merit mai mult de nota 8 la geografie. Deja planificam în mintea mea o discuție cu profa, când urma să ajung înapoi în Galați.

Zâmbeam pe sub mustăți de vreo 10 minute și le lăsam să se chinuie cu biata Transilvanie, când am fost strigată să merg la cabina de machiaj. Machiajul și coafura au durat 15 minute la mine; probabil pentru că domnișoara aceea drăgălașă (singura din zonă) a realizat că nu e cazul să-mi toarne kilograme de pudră pe meclă și nici tone de fixativ în păr. Restul, însă, intrau ca la Te cunosc de undeva. Intra CRBL și ieșea Beyonce. 

vlcsnap-2014-07-10-09h23m24s9

Momentul de glorie a fost când am filmat un scurt intro, format din prezentările fiecăreia dintre noi, ce urma să fie difuzat în pauzele publicitare până la momentul începerii emisiunii propriu-zise. M-or fi văzut mai mică, proastă și cu bube-n cap, căci m-au pus prima, cap de listă. Și cum eu eram atât de relaxată în fața camerelor de luat vederi, încât palmele îmi deveniseră fântâni arteziene, vă dați seama ce prezentare mi-am putut face.

„Bună ziua! (tremurat, ca la ora de istorie din liceu) Mă numesc Alexandra Cristea, sunt din Galați și vreau să fiu Fata lui Morar (nu sunt convinsă că vreau, dar așa mi-a zis mama)!”

Apoi au urmat celelalte gagici, fiecare cu câte o replică atât de convingătoare, încât îmi venea înapoi cafeaua pe care o băusem pe tren. Dar cine eram eu să le judec, la ce frază seacă rostisem mai devreme…?

Și la ora 19.30 a început emisiunea. Ne-a așezat pe toate, ca la expoziție, în spatele biroului la care stătea el și s-a ocupat de invitații cu adevărat speciali: Oana Roman, Viorica și Ioniță de la Clejani. Da, aceeași față am făcut-o și eu când am auzit că ei vor fi cei care ne vor oferi probele.

Prima probă: o scurtă prezentare a fiecăreia dintre noi. De ce merit eu să fiu Fata lui Morar? „Pentru că sunt singura de aici care deține mai mult de 100 de cuvinte în vocabular” aș fi vrut să spun; în schimb, am bodogănit ceva despre sociabilitate și ambiție. Moment în care Mihai Morar a decis să destindă atmosfera și a trântit replica ce avea să-mi demonstreze că matematica nu era punctul său forte: „Ești precum triunghiul echilateral. Știi triunghiul echilateral, nu? Ai catetele întotdeauna deschise!” Am încercat eu să-i explic că triunghiul echilateral nu are treabă cu catetele, dar nu m-a lăsat să continui fraza așa că am zâmbit frumos și l-am lăsat în lumea lui.

vlcsnap-2014-07-10-09h27m12s157

A doua probă: să recunosc o melodie a stimabililor de la Clejani. Haha, ce glumă bună! Dacă băgau o Metallica sau un Bon Jovi nu aveam nevoie de mai mult de 3 acorduri. Dar așa, m-a lovit în cultura mea muzicală și, brusc, am realizat că locul meu nu era nici pe departe în platoul său de filmare. M-am uitat stânga-dreapta și am deschis larg ochii: ce ar putea să-mi ofere poziția de asistentă în emisiune? Un fotbalist, care prizează cocaină, drept iubit, poze pe prima pagină din Click atunci când idiotul o să mă înșele și o porție de botox la nevoie. Asta voiam să devin? În niciun caz.

Iar ultima probă m-a convins de asta: dans pe muzica Clejanilor. Măcar dacă era LIVE…

vlcsnap-2014-07-10-09h26m39s68

La finalul emisiunii nu știam cum să plec mai repede, deși înainte voiam din tot sufletul o poză cu Mihai Morar. Dar mi-am băgat piciorul. Ce cateta mea să fac cu ea?

roadrunner

Și oricum ei nu căutau pe cineva ca mine: uscată, timidă, cu bacalaureat de dat și  șervețele-n sutien. Ei căutau una dispusă să-și fluture decolteul generos prin platou, nu să le explice cum e cu teorema lui Pitagora. 

P.S: să vă mai spun că niciuna din celelalte 9 nu a fost aleasă? O altă mândră și-a făcut apariția apoi pe platoul de filmare. Probabil avea pile la mânuitorul de catete.

14 responses to this post.

  1. Asta da experiență!😆 You can do better than that! Oh, darn! You’ ve (aready) done better than that!😉

    Like

    Reply

  2. […] A fi sau a nu fi Fata lui Morar […]

    Like

    Reply

  3. Frumos articol, felicitari! Te descurci mai bine aici decat sa dai din sani la tv (zic eu). Dar nu ne-ai mai spus ce a spus mama ta despre „esecul” tau din televiziune.

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on July 21, 2014 at 17:30

      Mama a realizat și ea că locul meu nu e acolo dar mi-a spus că e o experiență în plus și nu am de ce să o regret. Și are dreptate. Am învățat câte ceva din ea. Mulțumesc!

      Like

      Reply

  4. Posted by Alex on July 14, 2014 at 03:03

    Nu pot decat sa apreciez sinceritatea acestui articol. Cu riscul de a fi misogin, putine femei ar povesti ca tine o astfel de intamplare. Multe ori n-ar recunoaste ca s-a intamplat, ori ar exagera si ar spune ca a fost senzational.

    Like

    Reply

  5. Vai de catetele şi invitaţii lui…
    La prima întrebare ar fi trebuit să răspunzi că nu eşti sigură că emisiunea te merită.

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on July 21, 2014 at 17:28

      Acum, dacă aș repeta experiența, poate i-aș spune exact ce gândesc… dar atunci eram prea timidă.

      Like

      Reply

  6. Păcat! Ai pierdut o șansă de lansare în lumea bună! Cu puțin noroc, ajungeai în grupul de dansatoare din buric al Laurei Vass, despre care tocmai am scris o meritată satiră.
    Acum, să nu manelizez: dar Clejanii sunt un pic peste manelistica de rând. Ți-o spune un negustător al muzicii lor🙂 … Și eu am rădăcini rock, cu simfonica și jazzul drept stâlpi de rezistență. Genuri complementare, părerea mea.

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on July 11, 2014 at 18:59

      Or fi ei așa cum zici tu, dar nu sunt pe gustul meu deloc. :))

      Like

      Reply

      • Acum să nu-ți închipui că eu îi ascult la căști în mașină, spre serviciu!🙂 Evocam doar un adevăr nuanțabil.

        Like

      • Posted by Alexandra on July 11, 2014 at 19:14

        Ca atitudine, în schimb, au bătut-o la poponeț pe stimata Oana Roman, care în culise se uita la noi ca la niște gândaci prăjiți.

        Like

  7. Mântuitorul* de catete, că face geometrie de mântuială. :))

    Fain articol în rest, e încă un prilej de a-mi reaminti de ce am doar trei canale în quick menu pe televizor: Discovery, Discovery Science și AXN.😀

    PS. Sper să n-ai probleme din cauza articolului, că știu de Moraru că a mai făcut urât când s-a trezit pe net în „lumină proastă”.

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on July 10, 2014 at 11:45

      Nu l-am jignit cu nimic, deci n-ar avea de ce să facă urât. Am spus purul adevăr și am proba video pe dvd. :))

      Like

      Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: