Ei doi, precum cearșaful

b263278fa53e62481001b78e78325a08

Îi știa fiecare mișcare, îi cunoștea fiecare vis. În fiecare săptămână se întâlneau pe o bancă și-și vorbeau. El îi povestea cum se chinuie să ignore facturile, ea îi fixa genunchii și ezita să-l privească în ochi. Nu pentru că ar fi avut ceva de ascuns; felul în care își trecea mâna prin părul său, atunci când rămâneau singuri, o trădase demult. Doar că nu suporta ideea unui trecut comun și a unui viitor separat. 

Iar în clipa asta o resimțea cel mai mult. Nu mai era cale de întoarcere; toate iluziile se destrămau în fața ei, tot ce clădise, tot ce sperase.

„Mă căsătoresc într-o lună.”

Deși știa că ziua aceea va veni și se credea pregătită să o înfrunte, acum își repeta vorbele lui în gând și refuza să le înțeleagă rostul. Mai bine nu i-ar fi spus și ar fi dispărut fără urmă din viața ei. Dar ar fi fost mult prea complicat așa. Cum și unde să fugi, într-un timp atât de scurt?

Da… îl înțelegea. A fost mai ușor să îndepărteze iluzia ca pe un leucoplast, rapid și fără indulgență. De ce să prelungească agonia? Cui i-ar fi făcut bine? Nimănui…

ba1688471d58c74fe15c9e535a87ac5a

Înțelegea forma în care alesese finalul dar nu-i înțelegea alegerea.

I-a cântat, i-a recitat, i-a fost sursă necontenită de inspirație; i-a fost prieten, frate, iubit și tată. În seara aceea de mai, valurile le mângâiau degetele și stelele le luminau chipurile. Deși amândoi tăceau, fiecare dintre ei știa ce umblă printre gândurile celuilalt. Stăteau amândoi întinși pe cearșaf. Cearșaful stătea întins pe nisip.

Cine a spus că cearșaful e menit să stea apretat pe pat, nu știa cât minte. Cearșafului îi stă mai bine pe plajă, aruncat peste scoici și castele de nisip dărâmate; înfășurat pe două trupuri dezgolite.

Așa și lor doi; le stătea mai bine dezordonați împreună, decât ordonați separat.

Stăteau întinși, în continuare, și el zâmbea. ”Eu când n-o văd îngălbenesc, iar când n-o văd mă-mbolnăvesc” a început să fredoneze în surdină. Apoi, a luat chitara ce ședea aproape uitată pe rucsac. Ea și-a pus capul pe genunchii lui și a închis ochii. I-a cântat mult și dezacordat. I-a cântat răgușit și înecat: de amar, de dor, de ce urma să-i spună.

”Mă căsătoresc într-o lună.”

După ultimul acord a sărutat-o. Încet, simplu, aproape fără vlagă. A pus chitara înapoi pe rucsac și s-au îmbrățișat. Câteva secunde a mai durat tăcerea, apoi fierbințeala orbitoare a izbucnit peste fiecare părticică a trupurilor și liniștea a fost spartă de sunetul plăcerii nestingherite. S-au răsucit, s-au învârtit, s-au oprit și au pornit din nou. Iureșul era atât de puternic încât mâinile ei căutau cu disperare ceva de care să se apuce zdravăn, de parcă libertatea ar fi ucis-o treptat. Apoi, într-o fracțiune de secundă, a țipat. Nu a extaz, ci a durere combinată cu frică.

– Ce ai pățit? Am făcut ceva? a întrebat-o el, ceva mai palid decât era cazul.

– M-a înțepat ceva în spate.

S-au uitat amândoi sub cearșaf și au râs ușurați: o etichetă. S-au îmbrățișat și el a sărutat-o pe nas. Așa fusese totul între ei mereu: dragoste, amestecată cu pasiune și pudrată cu râsete isterice. 

– Ai văzut ce scria pe ea?

– Ce?

Outlet

– Let me out! au strigat amândoi, în cor, ridicând mâinile și ochii spre cer.

Râsul îi acapară din nou. Erau fericiți. Erau prea fericiți.

a3824d8a16c84419e3fe1d142a71853b

El îi acoperi fața cu săruturi mici și pătimașe, apoi, de parcă abia ar fi conștientizat gravitatea fericirii lor, se ridică și îi spuse:

– Trebuie să vorbim!

Atât. Trei cuvinte care au alungat orice urmă de râs, orice urmă de pasiune. Bănuia ce va urma și totuși nu voia să creadă că asta îi va spune:

– Mă căsătoresc într-o lună.

Deși îi știe fiecare mișcare, deși îi cunoaște fiecare vis, nu se vor mai întâlni pe aceeași bancă, în fiecare săptămână. El îi va povesti altcuiva despre facturile sale; ea va privi cu dezinteres alți genunchi.

Și ei doi precum cearșaful: deși îi stă mai bine aruncat pe plajă, tot apretat pe pat ajunge de cele mai multe ori.

Articol scris pentru concursul lunii Iulie – Lenjerii de pat Outlet

Sursa foto: etsy.com; leloveimage.blogspot.com; shine.yahoo.com

18 responses to this post.

  1. […] As vrea sa felicit toti participantii la concurs, au facut o munca grozava.Iata si castigatorii: Premiul 1: 1000 de lei – acordat celui mai original articol Ei doi, precum cearsaful […]

    Liked by 1 person

    Reply

  2. […] fără constrângeri stresante pentru autor şi cititori deopotrivă, rămânând îmbietoare, precum un cearşaf întins  pe plajă într-o zi însorită de […]

    Like

    Reply

  3. […] like-uri, share-uri și alte chestii terminate în -uri. Mă îndrăgostisem și eu de acel text: ”Ei doi, precum cearșaful”, în mare parte deoarece ideea era ruptă din viața mea, dintr-un trecut îndepărtat și un […]

    Like

    Reply

  4. Felicitări pentru premiu, îl meriţi!🙂

    Like

    Reply

  5. Da, în sfârșit sunt de acord cu premiul pentru originalitate!
    felicitări!🙂

    Like

    Reply

  6. Nu te-ai dezmintit, Ale! Stilul tau este inconfundabil, cuvintele tale se lipesc de suflet! Felicitari si bafta multa!

    Like

    Reply

  7. Reblogged this on Visul Unei Umbre and commented:
    Un trecut comun și un viitor separat… Povestea noastră, așa-i?

    Like

    Reply

  8. Un trecut comun și un viitor separat….Povestea vieții mele care mă sfâșie lent dar sigur….. Superb articol, felicitări !

    Like

    Reply

  9. Alexandra, felicitari din toata inima. Ai scris o bijuterie de articol. Stilul, povestea…totul m-a vrajit!

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: