Vis. Voință. Vină

71f473dd0243d248a4a39cfbc847d99f

Deschid ochii, deși pleoapele-mi sunt încă închise. O casă de lemn șade tăcută în fața mea. Nu mă invită să-i pășesc pragul, dar e ceva în ferestrele sale cenușii, care mă face curioasă. Fac pași mici pe cărarea nestrăbătută de vreo altă ființă vie și încerc să nu-mi mai pocnesc degetele. Mi-e frică dar asta nu mă împiedică să merg mai departe. De fapt, parcă mă impulsionează.

Veranda e îngustă și încărcată de glastre cu pământ uscat și rădăcini adormite. Deschid ușa și mai fac doi pași. Un hol lung. Două tablouri prăfuite. Unul e drept și înfățișează o corabie neagră. Celălalt stă într-o rână și are geamul crăpat. Figura din spatele său pare a fi locuit în casa asta. Prea se potrivește peisajului.

Simt că mă urmărește ceva. Nu cineva. A încetat să fie cineva demult. Măresc pașii dar parcă stau în loc. Holul se transformă într-un labirint și începe să-mi fie teamă de câte ori am făcut stânga fără să ajung în dreptul altor tablouri. Un țipăt scurt și răgușit mă face să tresar. Îmi înghit restul emoțiilor și întorc capul spre dreapta. În sfârșit o ușă. O sabie stă sprijinită de clanța sa. E mânjită de noroi. Nu sânge, noroi.

O îndepărtez cu piciorul și o las să cadă zgomotos pe podea. Acel ceva din urma mea e din ce în ce mai aproape. Îi simt suflarea și aproape că-i văd forma pe pereți. E groaznic și vreau să apăs pe clanță dar curiozitatea mă oprește. Vreau să văd ce este în spatele meu și apoi să fug. Dar nu fac nici una, nici alta. Doar stau și privesc umbra. Aștept să ia forma care să mă împingă în spatele ușii.

Însă, umbra dispare și eu închid ochii. Nu mă pot mișca. O senzație de neputință îmi mărește angoasa. De ce nu-mi pot îndoi genunchii? De ce nu-mi mai pot pocni degetele? Asta m-ar mai liniști un pic. Sunt înconjurată de o energie care mă sufocă dar nu mă lasă să mor.

Secunde trec, deși mie-mi par veacuri. Sunt în aceeași poziție și mă gândesc la tot ce am făcut până acum. Ce am făcut bine? Ce am făcut rău? Nimic și tot. Aș schimba ceva? Ar avea vreun rost? Ar fi cineva mai fericit dacă aș alege altă direcție? Aș fi fost eu mai fericită dacă aș fi lăsat pe altcineva să aleagă în locul meu? Ar fi trăit cineva mai mult și mai bine? Aș fi trăit cu adevărat în loc să mă sting pe zi ce trece tot mai mult, cu un zâmbet forțat pe buze?

Ochii mi se deschid, deși eu i-aș fi preferat închiși. Verde jos, albastru luminos sus, o pădure înaltă și un munte în spatele său. O cărare mă gâdilă sub tălpi. Fac un pas, încă doi și trag aer în piept. E proaspăt și mă face să amețesc. 

Merg, gândindu-mă din nou la ce am realizat până acum. Cine mi-a întins o mână; cine mi-a tras un picior; cine m-a ridicat când am alunecat; cine mi-a râs în față și m-a împins la loc. Și cât din toate astea a fost din vina mea?

87ed988c7ba2c58c4c4d6ba49319539d

Drumul se înclină și încep să urc. E cald, e prea luminos, e prea mult. Dar nu mă opresc. Îmi tremură mâinile și-mi amorțesc gambele. Cuvinte se încleștează în mintea mea și aș vrea să mă pot opri din gândit. Unde mă duc? De ce nu mă pot opri? Ce rost are? E din ce în ce mai greu să-mi mut picioarele dintr-un petic de iarbă, în altul. Pământul pare a se topi sub mine iar cerul îmi pare că se apropie din ce în ce mai mult de fruntea mea. Mă strivește. Mă fac din ce în ce mai mică și privesc în sus. Nu mai e mult până în vârful muntelui.

Am trecut de pădure fără să-mi dau seama și acum mă apropii de finalul călătoriei. În loc să mă simt obosită, parcă plutesc. Aerul nu mai e așa greu, degetele nu-mi mai tremură atât de tare, iar obrajii nu-mi mai sunt atât de fierbinți.

Un ultim pas și sunt în vârf. E răcoare, e alb, e bine. Mă uit jos și văd drumul pe care l-am străbătut. Nu-mi mai este frică, deși sunt singură.

Zâmbesc și pleoapele mi se întredeschid. Văd o pernă cu imprimeu floral și colțul telefonului negru. Vibrează. Mă sună cineva. Mă trezesc din vis și răspund sacadat și sec.

Oare ce înseamnă toate astea?

Sursa foto: flickr.com; amazingworldpictures.com

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: