Ce viață, frățiwear!

maxi_taxi

Dacă te numeri printre fericiții nevoiți să plece undeva, oriunde, la ora prânzului, într-o zi caniculară, atunci probabil știi deja cum să pomenești toți sfinții din calendar, în ordine alfabetică. Și atunci probabil suntem un soi de neamuri, prin alianță; alianța asfaltului încins și a nervilor întinși la maximum.

Impactul e năucitor atunci când deschizi ușa. O lumină puternică îți intră în ochi, un val de căldură se izbește de fruntea ta și ai impresia, pentru câteva clipe, că ai băut din sticla de rachiu în loc de cea cu apă, înainte să pleci.

Înclini capul stânga-dreapta, încerci să te obișnuiești cu amețeala și te încurajezi singur cum că sunt doar câțiva metri până la stația de maxi-taxi. Și de-atunci totul va fi mult mai simplu. Floare la ureche. Pantaloni scurți. Praf în ochi. Aaa nu, stai, asta e o formație. Căldura e de vină!

Și începi să faci pași, căutând o bucățică de umbră. Dar nu o găsești, că nemernicii au tăiat toți copacii după ce sloganurile lor ecologice au fost votate și uitate. Mai cauți și o bucată de trotuar fără gropi sau pietricele, care te fac să-ți înfigi caninii în buză la fiecare doi metri, mai ales dacă ești pe tocuri. Dar nu găsești nici așa ceva. Doar viața e o cursă cu obstacole; de ce ar face excepție și drumul până la stația de cașcarabete (a.k.a maxi-taxi)?

Și mergi. Și mergi. Și-ți mai ștergi picăturile de transpirație de pe frunte. Și te rogi să vină naibii un nor să acopere soarele ăla nenorocit, măcar până urci tu în mijlocul de transport. Și mai faci un pas… și te împiedici de bucata aia de bordură care a fost mutată 2 cm mai la dreapta într-un accident cu 2 morți și 5 răniți, în 1999. Îți aduci aminte de înjurătura preferată a lu’ bunicu’ Vasile, de la țară, o mormăi și zâmbești.

La un moment dat, în zare, ca o oază în mijlocul deșertului, apare trocariciul (a.k.a maxi-taxi-ul). E oprit în stație și pare gol. Deci ai timp să ajungi la el. Dar tu mărești pasul oricum, să nu cumva să plece înainte să urci tu. Nu de alta, dar stația n-are niciun petic de umbră. Până și adăposturile alea din tablă le-au scos după campania electorală. Au promis că fac altele noi, dar de unde…? Nici măcar nenorocitul ăla de panou publicitar cu tratamentul pentru hemoroizi nu mai este. Te mai ascundeai de raze după el, chit că stăteai ca pe buda turcească și râdeau puradeii de tine.

Și mărești viteza. Și un zâmbet tâmp îți răsare pe figură, de parcă ești chiar fericit că urci în cutia aia de conserve. Te gândești dacă ai 1,5 lei mărunt sau trebuie să schimbi ultima bancnotă mare din salariu, dar nici asta nu mai poate să-ți strice ziua; căci, în sfârșit, vei fi ferit de caniculă.

Și urci.

Și aștepți să vină răcoarea aerului condiționat. Și-ți dai seama apoi de ce se cheamă condiționat și că șoferul preferă să stea cu un prosop pe cap și altul prins în geam decât să-i dea drumul. Și oftezi.

Te așezi pe un scaun încins de multe alte posterioare naive, ce s-au lecuit înaintea ta, și scoți două monede de 50 de bani și cinci monede de 10 bani. În total: 1 leu și 50 de bani. Îi întinzi, cu o ultimă urmă de vlagă, șoferului și dai să te așezi.

– Da’ ce-mi dai mărunți ca la biserică, măi fato? Ia-i înapoi și dă-mi bani ca lumea!

Și-n gând îți apare transcrierea monologului și ești convinsă că a scris fără cratime, punctuație și „klumea”. Toată căldura pe care ai acumulat-o urcă la ultimul neuron aflat în stare de calmitate și explodezi.

– Auzi, Ahmed, sunt și ăștia bani! Nu mă crezi? Întreabă la bancă!

Două babe, în spatele tău, lasă papornițele jos și te aplaudă, mândre.

– Da, maică! Șoferii ăștia, nu mai au pic de bun simț. Se ia aiurea de om… Eeeee…

Îți lipsește cheful pentru orice fel de discuție, dar dai din cap aprobator și te rogi să nu oprească Ahmed pe dreapta și să-ți frigă o bâtă în cap. Că nu ține cont posesorul de doi neuroni legați cu sârmă de sexul tău. Te izbește la fel de tare, fie că ai cuc, fie că ai pupăză. 

– Uite, mă, ce-mi fac pasagerii ăștia…se plânge șoferul unui individ din dreapta sa, îmbrăcat în tricou mov și cu ochelarii de soare așezați pe cele două rânduri de ceafă. Dacă n-am fi noi, ar merge prin soare și căldură și tot ei sunt cu gura. Nu mai pot, mă, nu mai pot!

– Da, frățiwear, știu. Io abia am scăpat din tura mea și am făcut 3 milioane. 3 milioane, frățiwear. Și am băut două tomberoane din ălea de apă toată ziua, că nu mai puteam nici eu. Două tomberoane întregi.

Coborând, la trei stații după această minunată conversație, te bufnește râsul. Ți-l imaginezi pe bolovan cum stă băgat cu totul într-un tomberon și soarbe apă cu bulbuci clocotiți.

Ce viață, frățiwear!

Sursa foto: http://13-14.ro/

5 responses to this post.

  1. […] « Ce viață, frățiwear! […]

    Like

    Reply

  2. La noi, microbuzele astea sunt într-o cursă continuă, în încercarea de a-și fura călătorii. Șoferii vorbesc permanent între ei prin telefon, își dau tot felul de indicații codate, dacă se întâlnesc în stații cu adversarii, își spun și câteva urări de bine😆 . Dacă inamicul i-a luat-o înainte, riști să nu mai oprească la stația unde vrei să cobori și tot așa. Nu mai spun că te trezești lovită de toți pereții până ajungi la destinație. În rest, același aer sufocant de la primele ore ale dimineții. Și aceleași aere de mari comandanți de navă, cu drepturi de viață și de moarte asupra călătorilor. Ăla e domeniul lui pe patru roți, face ce vrea, nu-ți convine, ia-o pe jos, frățioare!😉

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on July 29, 2014 at 11:11

      Da… nu am mai zis nimic de cum transportă oamenii. Cică în siguranță…te doare capu și cu siguranța lor.

      Like

      Reply

  3. Experienţa caniculară cu microbuzul este de coşmar, dar tu ai ştiut să vezi partea hazlie a lucrurilor. Data viitoare să-i dai o bancnotă de 1 milion, să-l saturi de bani mari!
    O zi frumoasă, Alexandra!🙂

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on July 29, 2014 at 10:29

      I-aș fi dat-o peste ochi, dar singurele metode de autoapărare pe care le știam necesită și ceva forță, pe care nu prea o mai am, mai ales pe căldura asta. :))
      Mulțumesc!
      O zi frumoasă și ție!😀

      Like

      Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: