7 zile cu munte, zâmbete și inocență

  • Ora 22.00, Duminică 

M-am mai relaxat. Când am plecat, dimineață, de acasă, eram puțin stresată și un soi de tremurat nu mă lăsa să pun pașii cum trebuie pe asfalt. Îmi făceam tot soiul de scenarii, până când mi-am dat seama că sunt paranoică și că nu se va întâmpla nimic rău. Deși câteva persoane îmi spuseseră că va fi foarte greu și că voi număra zilele până mă voi întoarce acasă, m-am hotărât de la bun început să gândesc pozitiv și să alung orice urmă de gând negru.

Am plecat din Galați în jur de ora 7.00 și am ajuns la destinație (satul Peștera, comuna Moeciu, Rezervația Naturală Piatra-Craiului) pe la 12.00. Drumul a fost plin de cântece și voie bună, povestiri, amintiri și chicoteli. Am cântat folk, am ascultat rock și am bătut din palme pe cum-s-o-chema-genul-pe-care-l-cântă-Pharell-în-melodia-Happy.

Ajunsă acolo am fost câteva minute hipnotizată de peisaj, timp în care copiii au sărit în trambulină și s-au dat pe tobogan; apoi, am făcut o scurtă plimbare până la un magazin, să mâncăm niște bombonele colorate. Atunci am înțeles și eu expresia „pofticios ca un copil”: am intrat ușor în magazin, de ieșit a fost mai dificil…

IMG_0389

IMG_0401

La întoarcere fu, din nou, ceva mai greu, căci valea se transformase în deal și genunchii celor mici refuzau uneori să se mai îndoaie. Chipurile câtorva dintre ei erau foarte încruntate și o dată la câteva minute se auzea „mai avem mult, doamna?”. Printre diferitele metode de convingere încercate, singura care funcționa, de fiecare dată 100%, era: „încă puțin, ca să poți să îi povestești mamei ce voinic ai fost!”.

Să nu mai spun de mâncarea din farfurii care a dispărut în câteva secunde de cum s-au așezat la masă. Se vede că le prinde bine mișcarea! 

După masă, i-am clăbucit bine pe fiecare, în cadă, și i-am îmbrăcat în pijămăluțe; iar după o porție sănătoasă de desene animate, i-am băgat în pătuțuri.

  • Ora 22.00, Luni

M-am îndrăgostit de locul acesta! Oriunde întorci privirea dai de adevărata definiție a cuvântului minunat. Plămânii sunt în culmea fericirii, căci nu mai au parte de porția zilnică de aer poluat; ochii sunt amețiți de atâta verde armonios iar obrajii sunt mângâiați de soare și vânt. Ce-ți mai poți dori?

Mă simt și eu mică printre ei, uneori și chicotesc cu la fel de mult entuziasm. Și ei râd cu mine sau de mine. Irelevant! Important e că râd. 

Am făcut o drumeție astăzi printre munți, în căutare de fragi. Chiar dacă uneori îmi părea că vor ceda și vor refuza să mai facă pași înainte, atunci când descopereau câte o frăguță, ochii li se umpleau de bucurie și picioarele păreau să uite de oboseala de dinainte. Am țopăit, am urcat, am făcut popasuri și am jucat „Țara, țară, vrem ostași!”, am mâncat piersici, privind norii cum mângâie crestele munților, am cântat, am râs și ne-am fotografiat.

Ce-i drept, am mai și scârțâit un pic, atunci când drumul înapoi spre cabană părea interminabil, dar lacrimile au fost ușor șterse cu promisiunea că a doua zi nu ne vom mai cățăra pe nicăieri, ci ne vom bălăci în piscină.

IMG_0429

IMG_0478

  • Ora 22.00, Marți

Am nasul roșu și buzele uscate de soare. Fiind mereu cu grija să-i dau pe ei cu cremă și să-i feresc de razele puternice, am uitat de propria-mi mecluță. Noroc că norii au ținut cu mine și au mai acoperit cerul din când în când. Altfel aș fi ajuns varianta blondă a lui Rudolph.

Prichindeii au fost în culmea fericirii astăzi. Cu greu mai reușeam să-i conving să mai stea și pe șezlong. Dacă ar fi fost după ei, s-ar fi bălăcit 4 zile și 4 nopți, fără pauză pentru masă, apă, pipi sau somn. S-au dat pe tobogane și au aterizat, cu zâmbetele până la urechi, în apă, s-au stropit, au înotat cu aripioarele lor colorate, s-au încrețit la buricele degetelor, s-au uscat și au luat-o de la capăt. A fost singura zi, până acum, când nu am auzit nici măcar o dată „Doamna Alexandra, când mergem înapoi la cabană?”.

Drumul înapoi a fost presărat cu ochișori închiși și câte un sforăit, pe ici, pe colo. Astfel, s-au reîncărcat cu energia necesară unui ultim joc în curte.

IMG_0576

IMG_0531

  • Ora 22.00, Miercuri

Nu credeam că am vreun dram de spirit aventurier în mine, dar se pare că m-a pălit astăzi pofta de a mă cățăra prin copaci. Din păcate, nu am avut ocazia, dar promit să mă întorc și cu ai mei prieteni pe aici și să fac și eu măcar vreo două trasee. Despre ce vorbesc? Parcul Aventura din Brașov, bineînțeles.

Nu toți copiii au fost încântați de acest parc, dar câțiva dintre ei nu s-ar mai fi dat jos de pe trasee niciodată. Se descurcau de minune și înaintau fără pic de frică, pășind pe funii, scânduri și dându-se cu tiroliana, de parcă s-ar fi născut făcând asta. I-am admirat, fotografiat și aplaudat  iar ei tare fericiți au fost!

Nu știu ce m-a încărcat cu energie mai mult, aerul de munte și peisajele sau zâmbetele lor sincere și entuziasmul care li se citea în privire, de fiecare dată când reușeau să facă ceva pentru prima oară.

IMG_0643

IMG_0610

După 3 ore petrecute la Parcul Aventura, am pornit tiptil, tiptil, pe marginea unui lac superb și ne-am oprit într-un parc, unde prichindeii au mai primit o porție de joacă sănătoasă. Am realizat atunci, privindu-i, cât de simplu este pentru ei să fie fericiți. Nu le trebuie decât un tobogan, câteva grame de nisip, un leagăn și niște tovarăși care să alerge împreună cu ei; și zâmbetul nu li se mai șterge de pe chip. Sunt frumoși, puri și inocenți. Sunt firavi și vor să fie răsfățați: de noi, de soare, de natură și de ani. Se hrănesc din iubirea noastră și oferă cele mai dulci și sincere îmbrățișări. 

IMG_0676

IMG_0662

Seara, nu ne-am lăsat înfrânți de oboseală și am făcut un scurt atelier de creație. De la Origami, la simple desene colorate, prichindeii și-au pus imaginația la contribuție și le-au făcut mici surprize părinților. Grija lor cea mai mare nu era dacă o să le placă, ci dacă nu o să se îndoaie cumva prin bagaje. Ochișorii lor se măreau și se umpleau de lacrimi numai la gândul că-și vor putea pierde sau strica, din greșeală, creația. A trebuit, astfel, să le găsim un loc sigur prin bagaje și zâmbetele au revenit pe chipuri.

IMG_0727

IMG_0763

  • Ora 22.00, Joi

O altă poftă de aventură mi-a curs astăzi prin vene și de data asta nu m-am putut abține să o satisfac. Deși vremea a fost un pic morocănoasă, ne-am dus în Râșnov și am experimentat alpinismul, ne-am dat cu tiroliana, ne-am aruncat în gol cu pendulul și ne-am lăsat aruncați în aer, la bungee-jumping reversed.

IMG_1140

IMG_1143

Mititeii au fost încântați de toate aceste experiențe; unii au fost mai curajoși și le-au încercat pe toate, alții au decis să stea pe margine și doar să se uite, iar unii s-au mai răzgândit pe parcurs și au încercat și ei câte ceva. Adrenalina a fost cuvântul zilei, explicat cu mare atenție de unul din prichindei, astfel:

„Atunci când îți bate inima tare, tare dar ție-ți place și nu vrei să te dai jos!”

Discuția care a urmat, apoi, a fost și mai drăguță:

– Cum se spune, Ștefan? Adrealină?

– Nu, adrenalină.

– Andrealină.

– Adrenalină, măi!

– Adrealină?

– Nu, nu, nu! Nu înțelegi! Andrealină… na, ca nu-mi mai iese nici mie!

Râsetele colorate au umplut mașina tot drumul înapoi spre cabană; fiecare povestind care din experiențe i-a plăcut cel mai mult. Majoritatea voturilor s-a îndreptat spre bungee-jumping.

IMG_0889

IMG_1004

IMG_1206

  • Ora 22.00, Vineri

Oboseala a început să ne ajungă pe toți, dar nu ne lăsăm păgubași. Nici vremea nu a fost simpatică astăzi, dar noi ne-am încăpățânat și am pornit spre piscina acoperită din Brașov. Ne-am bălăcit din nou cu aripioarele din dotare, ne-am dat pe alte tobogane și ne-am încărcat cu voie bună. Deși am uitat câteva bucăți de aripioare pe la cabană, ne-am descurcat și am făcut rost de altele, mai galbene, mai mari, mai solicitante pentru plămânii care le umflau. Dar am făcut haz de necaz și am ieșit din impas. 

Dacă Marți reușeam cu greu să-i convingem să mai iasă din apă, astăzi nu a existat nici cea mai mică șansă. Apa era caldă, toboganele mai interactive și nu conta dacă apărea vreun nor pe cer sau soarele era prea puternic.

IMG_1418

IMG_1369

Ajunși acasă, ne-am pregătit pentru carnavalul promis și mult-așteptat. Ne-am costumat, entuziasmat și am pornit spre sala de petrecere. Ne-am prezentat fiecare costumul (de buburuză, pisicuță, Spiderman, Messi și Adevăratul Messi), am făcut parada modei, am dansat, am cântat, am băut câte un cocktail și am mâncat o prăjiturică. Distracția a fost în toi timp de o oră, apoi Moș Ene a început să-și facă apariția pe la câteva gene și am pornit, căscând, spre pătuțuri.

IMG_1619

IMG_1545

  • Ora 22.00, Sâmbătă

E ultima noapte și nu-mi vine să cred ce repede a trecut timpul. Astăzi am vizitat Castelul Bran, unde am fost și eu la fel de entuziasmată ca cei mici, căci îmi doream de mult să-i pășesc pragul. Am căscat ochii în stânga și-n dreapta cât am putut de mult, deși erau foarte mulți turiști și înghesuiala era desprinsă dintr-o conservă de sardine și am încercat să îmi încarc memoria cu cât mai multe detalii. Nu am reușit cine știe ce, dar promit să mă întorc și acolo, eventual într-o zi din cursul săptămânii, când va fi ceva mai puțin aglomerat.

Nu știu cât i-a impresionat pe cei mici vizita la castelul lui Dracula, dar știu că le-a plăcut foarte mult aparatul care le oferea monede personalizate. Fiecare și-a modelat o monedă după bunul plac, cu promisiunea că o vor oferi ba mamei, ba tatălui, ba bunicilor. Dar nu știu de ce am convingerea că, până la urmă, au păstrat-o pentru ei.

După această vizită, unii mai curajoși au decis să intre în Casa Groazei și să sperie ei creaturile de pe acolo. Nu știu în ce măsură au reușit, dar eu m-am bucurat că n-a ieșit niciunul plângând de pe acolo. Nu de alta, dar era aproape după-amiază și nu vărsase nimeni nicio lacrimă și voiam să păstrez ziua lipsită de tristețe.

Seara am pornit în căutare de lemne pentru focul de tabără, dar vremea a fost încruntată și, imediat ce ne-am întors cu brațele pline de rămurele, o ploaie rece și lungă s-a dezlănțuit peste noi. Am petrecut, astfel, seara, în sufragerie, cântând, dansând și jucând jocuri.

IMG_1649

IMG_1717

  • Ora 22.00, Duminică

Stau în pat și încerc să rememorez fiecare secundă petrecută alături de acești minunați copii. Da, au fost și clipe mai grele, atunci când îmi era teamă să nu se îmbolnăvească; am experimentat și eu un dram din grija maternă atunci când mă trezeam în miezul nopții să-i verific dacă n-au febră și să le dau medicamentele. Dar nu m-am lăsat niciodată copleșită de gânduri negative și am zis mereu că orice s-ar întâmpla, voi găsi o soluție. Nu am fost nici exagerat de grijulie, să devin paranoică și să mă gândesc la ce-i mai rău, de fiecare dată când aluneca vreun copil pe iarbă și cădea în fund, dar nici indiferentă, să-i las să-și facă de cap.

A fost cu adevărat frumos să petrec 7 zile în compania prichindeilor mei dragi. Am râs, ne-am jucat, am făcut glume și am trecut cu vederea micile prostioare pe care le făceau atunci când credeau că nu-i observăm. Am cântat, am dormit îmbrățișați, ne-am uitat la Tom și Jerry, am jucat ping-pong și ne-am dat în leagăne. Am citit povești, am adormit cu ursuleți în brațe și ne-am trezit dezveliți, odată cu soarele. 

Am încercat pe cât posibil să fac din tabăra aceasta atât o vacanță pentru ei, cât și pentru mine. Și mi-a ieșit!

Le mulțumesc părinților că au avut încredere în mine și au fost înțelegători de fiecare dată când nu am putut sta prea mult de vorbă cu ei, la telefon! Le mulțumesc copiilor că au fost cuminți și au ascultat sfaturile noastre! Le mulțumesc doamnelor care organizează această tabără de ani de zile și cu care am râs și am glumit, în fiecare seară, după ce adormeau copiii! Și nu în ultimul rând, colegei mele, scumpa de Giani, care a avut răbdarea necesară să mă îndrume atunci când nu știam care e următorul pas; și cu care am comunicat foarte bine pe tot parcursul călătoriei.

IMG_1423

IMG_0447

One response to this post.

  1. […] doar bloguri. Vă sfătuiesc şi pe voi să treceţi pe la Iuliana, Kadia, Ana, Alma, SLVC, Zina, Alexandra, […]

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: