Cupidon, ia-ți familia și fă trei ture!

462f8b52d5574693eb5c89f44adc328c

„Mai bine într-o relație, orice relație, decât singură!”, „Mai bine încerci cu cineva, decât să stai și să aștepți degeaba!”, „Mai bine să ai la cine să te întorci acasă, decât să n-aibă cine să-ți deschidă ușa!”…

Mai bine vă dați o palmă singurei, decât să vă dau eu!

Cum poți să spui că e mai bine să ții de mână pe cineva pe care nu iubești? Cum poți să alegi să forțezi ceva, cu riscul de a frânge o inimă, doar de dragul de a nu fi „single” pe Facebook?

Nu pot! Nu pot să mă prefac fericită. Nu pot să joc teatru. Am încercat și nu-mi iese. Nu pot să îl țin de mână și să-i zâmbesc, așteptând clipa când poate mă voi îndrăgosti de el. Nu am cum să îl privesc ca pe un iubit, doar pentru că îmi ceri tu asta! Nu pot să îl iubesc doar pentru că e un om bun și merită! Pentru că nu e așa. Nu mă merită pe mine, cea care nu-l iubește. Merită o femeie care să-l venereze, care să-l aștepte acasă cu brațele deschise și care moare de dorul său atunci când nu îl vede.

Da, îmi este dor să ofer tot. Îmi este dor să îl găsesc. Să-l văd și să înțepenesc. Să-mi tremure buzele, umerii și vertebrele la auzul numelui său. Să-i zâmbesc din tot sufletul, să-i sărut nu doar buzele, ci și ochii, tâmplele. Să-l trezesc dimineața cu cafeaua fierbinte și o mângâiere pe obraz. Să-mi trec mâna prin părul său și să nu mă pot sătura să-l privesc.

Ard în mine sentimente ce n-au mai fost oferite de prea mult timp. Mi-e sete de durerea aia pricinuită de o ceartă infantilă, de lacrimile stupide afișate la colț de stradă, doar pentru că a uitat aniversarea noastră. Mi-e dor să realizez apoi că nu e nimic mai important decât faptul că suntem împreună. Mi-e dor să-i sar în brațe când intră pe ușă și să-l fugăresc prin bucătărie cu punga de făină. Mi-e dor să dansăm ca nebunii prin casă și să alunecăm pe gresia din baie, după ce am făcut duș împreună.

Nu mai vreau jumătăți de măsură. Nu mai vreau doar să comunicăm bine. Nu mai vreau doar sexul să fie minunat. Nu mai vreau doar declarațiile diabetice sub clar de bec. Nu mai vreau doar să ne placă aceeași muzică și să ne uităm la același gen de filme. Nu mai vreau să ne placă aceleași cluburi și să aplaudăm la aceleași concerte. Nu mai vreau să am toate astea dar să nu existe iubire. Nu simpatie, nu plăcere, nu dorință. IUBIRE!

Vreau tot! Și să nu cumva să îndrăzniți să-mi spuneți că nu se poate! Căci vă mai adresez o dată îndemnul de la începutul textului.

Ba se poate! De unde știu asta? Pentru că am avut-o cândva. Am avut dragostea aia la care toată lumea visează. Am avut relația aia pe care toată lumea o privea cu invidie. Am avut perechea aia pe care voiam să o sufoc cu sentimentele mele. Și asta am făcut. Am sufocat-o. Ca apoi să o trădez. Nu intru în detalii. Nu ar avea rost.

Dar există. Există astfel de oameni. Există astfel de persoane, pentru care să vrei să dai tot și încă un pic. Trebuie doar să ai răbdare să le găsești. Nu e doar una. Nu sunt maxim 100. Pur și simplu sunt. Dar dacă vor trece pe lângă tine atunci când tu ești în relația nepotrivită, degeaba trec. Dacă tu îl ții de mână pe Costel, doar pentru că îți gătește ciorbă de burtă în fiecare sâmbătă, te duce la teatru duminica și are un salariu bunicel, atunci să nu te întrebi de ce naiba nu știi ce e aia fericirea?

Așa că nu. Nu o mai faceți pe Cupidon cu mine. Păstrați-vă săgețile sau îndreptați-le spre altcineva. Nu am nevoie de o săgeată înfiptă în posterior, pentru a mă îndrăgosti. Nu am nevoie de Cupidon.

Ies la întâlniri, socializez cu oamenii dar nu îi mai iau în brațe noaptea, doar pentru că m-a sfătuit tanti Safta de la parter. Nu vă mai faceți griji că voi rămâne singură toată viața! Nu sunt singură. Am o familie care mă iubește, am prieteni care mi-au dovedit dragostea lor de prea multe ori, am oameni care mă admiră și cititori care abia așteaptă textele mele. Și da, la naiba, scuzați-mi modestia din ultima frază, dar așa e: nu sunt singură!

Iar el va veni (sau poate că a venit deja și încă nu l-am văzut cum trebuie). Mă voi (re)întâlni cu el cândva. În stație, în alimentară, la bibliotecă sau la un concert Vița de Vie. Și-l voi iubi atât de mult, încât voi fi în stare să mă apuc de gătit. 

b0291e1e9ed8993f6b6c00b6a9a88268

Sursa foto: pinterest.com

18 responses to this post.

  1. Persoanele “Cupidon” sunt convinsa ca iti vor binele, Tocmai pentru ca tin la tine incearca sa ajute in felul lor, chiar si jucand rolul de Cupidon. Probabil sunt persoane care nu cred in dragoste la prima vedere si iti sugereaza doar sa iti dai o sansa sa cunosti pe cineva, sa incerci sa descoperi daca este EL sau nu.
    Sunt absolut convinsa ca nu te ar sfatui niciodata sa te multumesti cu jumatati de masura. Acele persoane vor doar sa vada ca incerci, ca lupti pentru fericirea ta. Nu ca stai si astepti ca ceva sa se intample cand de fapt nimic nu se intampla.
    Sunt doar sfaturi si idei de la persoana care vor sa te vada fericita langa EL si incearca sa iti arate ca ar putea fi chiar persoana de langa tine. Trebuie doar sa iti oferi sansa de a incerca ( nu de a te multumi cu jumatati de masura).

    Like

    Reply

    • Problema nu este intenția, ci metoda. Lucrurile care nu se întâmplă de la sine, atunci când sunt “sugerate” din simplul motiv ca suntem oameni cu oarecare mândrie de sine suntem tentați sa respingem propunerile gen “cupidon” pentru ca dorim sa ne alegem singuri calea. Și atunci când persoanele “cupidon” se înmulțesc sau devin insistente nu mai au nici o șansă de reușită din start. Unde nu există chimie degeaba exista dorința.

      Like

      Reply

  2. Asta e un text de referinta pentru toti cei care insista sa “ne lipeasca” doar de dragul de a nu ne mai vedea singuri… Excelent!

    Like

    Reply

  3. Posted by Paradoxal Consens on September 21, 2014 at 01:09

    Si daca te apuci de gatit, nu te stradui sa tai ceapa mica. Mancarea buna, gustoasa iese cu ceapa taiata ca din topor🙂 !

    Like

    Reply

  4. Cunoscsentimentul … se pare ca nu reusesc sa mai trec de discutiile de baza cu fetele, pentru ca nici una nu reuseste sa imi suscite interesul mai mult de atat. Insa, sper ca ea exista undeva. Ea, cea care ma va face sa o venerez si care ma va venera. Asa cum sunt eu! Asa cum e ea!🙂

    Like

    Reply

  5. Posted by Bart on September 20, 2014 at 22:39

    “La un concert Vita de Vie”

    I guess that leaves me out… 😔

    Like

    Reply

  6. Replica perfectă pentru toți ,,fericiții” din jur😉 !

    Like

    Reply

  7. Ultima fraza e bestiala. Acum inteleg si eu toate lucrurile astea, adica toate sentimentele frumoase despre care ai vorbit. Daca m-as intoarce in trecut mi-as da seama ca de fapt n-am trecut prin toate starile frumoase date de niste sentimente puternice. E pacat sa irosesti timp langa un om care nu iti transmite nimic. Daca nu este cel care te face fericita, mai bine astepti sa apara sa va dea intalnire viata.

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on September 20, 2014 at 18:42

      Asta e ideea. Că e minunat să trăiești așa ceva cu persoana potrivită. Dacă ai trece prin aceleași întâmplări cu o persoană pentru care nu simți mare lucru, n-ar avea același farmec.

      Like

      Reply

  8. Posted by johnescu on September 20, 2014 at 14:28

    Text foarte bun. Jumatatile de masura n-ar trebui sa multumeasca pe nimeni.

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: