Cupidon, ia-ți familia și fă trei ture!

„Mai bine într-o relație, orice relație, decât singură!”, „Mai bine încerci cu cineva, decât să stai și să aștepți degeaba!”, „Mai bine să ai la cine să te întorci acasă, decât să n-aibă cine să-ți deschidă ușa!”…

Mai bine vă dați o palmă singurei, decât să vă dau eu!

Cum poți să spui că e mai bine să ții de mână pe cineva pe care nu iubești? Cum poți să alegi să forțezi ceva, cu riscul de a frânge o inimă, doar de dragul de a nu fi „single” pe Facebook?

Nu pot! Nu pot să mă prefac fericită. Nu pot să joc teatru. Am încercat și nu-mi iese. Nu pot să îl țin de mână și să-i zâmbesc, așteptând clipa când poate mă voi îndrăgosti de el. Nu am cum să îl privesc ca pe un iubit, doar pentru că îmi ceri tu asta! Nu pot să îl iubesc doar pentru că e un om bun și merită! Pentru că nu e așa. Nu mă merită pe mine, cea care nu-l iubește. Merită o femeie care să-l venereze, care să-l aștepte acasă cu brațele deschise și care moare de dorul său atunci când nu îl vede.

Da, îmi este dor să ofer tot. Îmi este dor să îl găsesc. Să-l văd și să înțepenesc. Să-mi tremure buzele, umerii și vertebrele la auzul numelui său. Să-i zâmbesc din tot sufletul, să-i sărut nu doar buzele, ci și ochii, tâmplele. Să-l trezesc dimineața cu cafeaua fierbinte și o mângâiere pe obraz. Să-mi trec mâna prin părul său și să nu mă pot sătura să-l privesc.

Ard în mine sentimente ce n-au mai fost oferite de prea mult timp. Mi-e sete de durerea aia pricinuită de o ceartă infantilă, de lacrimile stupide afișate la colț de stradă, doar pentru că a uitat aniversarea noastră. Mi-e dor să realizez apoi că nu e nimic mai important decât faptul că suntem împreună. Mi-e dor să-i sar în brațe când intră pe ușă și să-l fugăresc prin bucătărie cu punga de făină. Mi-e dor să dansăm ca nebunii prin casă și să alunecăm pe gresia din baie, după ce am făcut duș împreună.

Nu mai vreau jumătăți de măsură. Nu mai vreau doar să comunicăm bine. Nu mai vreau doar sexul să fie minunat. Nu mai vreau doar declarațiile diabetice sub clar de bec. Nu mai vreau doar să ne placă aceeași muzică și să ne uităm la același gen de filme. Nu mai vreau să ne placă aceleași cluburi și să aplaudăm la aceleași concerte. Nu mai vreau să am toate astea dar să nu existe iubire. Nu simpatie, nu plăcere, nu dorință. IUBIRE!

Vreau tot! Și să nu cumva să îndrăzniți să-mi spuneți că nu se poate! Căci vă mai adresez o dată îndemnul de la începutul textului.

Ba se poate! De unde știu asta? Pentru că am avut-o cândva. Am avut dragostea aia la care toată lumea visează. Am avut relația aia pe care toată lumea o privea cu invidie. Am avut perechea aia pe care voiam să o sufoc cu sentimentele mele. Și asta am făcut. Am sufocat-o. Ca apoi să o trădez. Nu intru în detalii. Nu ar avea rost.

Dar există. Există astfel de oameni. Există astfel de persoane, pentru care să vrei să dai tot și încă un pic. Trebuie doar să ai răbdare să le găsești. Nu e doar una. Nu sunt maxim 100. Pur și simplu sunt. Dar dacă vor trece pe lângă tine atunci când tu ești în relația nepotrivită, degeaba trec. Dacă tu îl ții de mână pe Costel, doar pentru că îți gătește ciorbă de burtă în fiecare sâmbătă, te duce la teatru duminica și are un salariu bunicel, atunci să nu te întrebi de ce naiba nu știi ce e aia fericirea?

Așa că nu. Nu o mai faceți pe Cupidon cu mine. Păstrați-vă săgețile sau îndreptați-le spre altcineva. Nu am nevoie de o săgeată înfiptă în posterior, pentru a mă îndrăgosti. Nu am nevoie de Cupidon.

Ies la întâlniri, socializez cu oamenii dar nu îi mai iau în brațe noaptea, doar pentru că m-a sfătuit tanti Safta de la parter. Nu vă mai faceți griji că voi rămâne singură toată viața! Nu sunt singură. Am o familie care mă iubește, am prieteni care mi-au dovedit dragostea lor de prea multe ori, am oameni care mă admiră și cititori care abia așteaptă textele mele. Și da, la naiba, scuzați-mi modestia din ultima frază, dar așa e: nu sunt singură!

Iar el va veni (sau poate că a venit deja și încă nu l-am văzut cum trebuie). Mă voi (re)întâlni cu el cândva. În stație, în alimentară, la bibliotecă sau la un concert Vița de Vie. Și-l voi iubi atât de mult, încât voi fi în stare să mă apuc de gătit. 

Sursa foto: pinterest.com