Filă de jurnal. Punct și de la capăt

feaa1ae17f153a63bff1aa58a19e87bbMă uitam la un serial zilele trecute. Îl știți și voi, probabil: Anatomia lui Grey. Chiar dacă sunt la zi cu episoadele, uneori mai arunc câte un ochi pe episoadele trecute, de dor și de drag. Și-n episodul respectiv, unul dintre personaje subliniază un aspect foarte important: doar pentru că ai făcut un lucru rău, nu înseamnă că ești și un om rău. 

Cu toții facem lucruri rele. E imposibil să te ferești de rău. Vorbesc de nervi acumulați, de stres, de tentație, de impuls. Cu toții am făcut măcar un lucru destul de rău, pentru care am fost puși la perete. Ei, hai, fie… nu chiar cu toții. Aparent, există și sfinți pe lumea asta, care nu ți-ar recunoaște nici picați cu ceară că au greșit.

Cu toții Unii dintre noi greșim. De asemenea, cu toții unii dintre noi spunem: e om, a greșit și el. Păcat că doar spunem…

Ați observat că tindem să ținem minte și să punem accent doar pe lucrurile rele pe care le-au făcut anumite persoane? Chiar dacă, poate, între timp s-a schimbat ceva, au trecut ani, s-au modificat mentalități, de cele mai multe ori tot amintirea negativă o asociezi cu persoana.

Dar de ce naiba să continui cu generalizarea? Să vorbesc la subiect.

M-am simțit vinovată mulți ani, pentru o greșeală pe care am făcut-o în adolescență. Nu o să-mi caut scuze, nu o să găsesc motive pentru care am ales să fac acea greșeală. Am făcut-o și atât. O perioadă am regretat, apoi m-am resemnat, apoi am regretat-o din nou, căci mi-am adus aminte de consecințe. Și, pe lângă faptul că m-au judecat alții, m-am judecat și eu și m-am condamnat. Și m-am pedepsit. 

Și da, sunt asociată și-n ziua de azi cu greșeala respectivă. Culmea, de persoane care n-au avut absolut nicio legătură cu întâmplarea, ci doar au auzit zvonuri despre ea. Se simte în priviri, se aude pe la colțuri. Și m-a durut până acum și mi-a fost rușine. M-am acuzat și m-am lăsat acuzată. Dar pun punct, căci a trecut prea mult timp. Nu mai sunt persoana de atunci, nu mai sunt adolescenta cu hormoni în flăcări, nu mai am nicio legătură cu întâmplarea aceea nenorocită. Știu că am făcut pe cineva să sufere atunci, dar slavă domnului, am plătit cu vârf și îndesat. 

Așa că azi las vina să plece și mă iert. Nu-mi pasă dacă am fost sau sunt iertată de alții. Mă iert eu și e suficient.

Căci, da, am făcut o greșeală urâtă pe atunci, un lucru urât și rău. Dar asta nu înseamnă că sunt un om rău și că trebuie să mă autoflagelez în continuare.

Considerați-o o filă de jurnal… doar e blog; aparent, pentru unii, o sursă de rahaturi. 

Inspirăm, respirăm și acum, să ne înveselim:

Sursa foto: pinterest.com

3 responses to this post.

  1. Citat din articol: “pe lângă faptul că m-au judecat alții, m-am judecat și eu și m-am condamnat. Și m-am pedepsit”
    Vezi tu, daca tu nu te-ai fi judecat ce spuneau ceilalti ar fi trebuit sa fie doar o adiere de vant.
    Greseli facem toata viata, unele intentionate, unele fara a putea fi reparate insa la sfarsitul zilei noi nu suntem perfecti. Vorbind ca unul care a facut greseli mari si caruia i s-au mai pus in carca greseli pe care nu le-a facut pot spune singura metoda care a dat rezultate in cazul meu: Orice tampenie as fi facut, orice greseala am repetat stiu ca am facut ceea ce-am considerat ca trebuie facut atunci si daca trebuia sa fim fara greseala atunci am fi trait intr-o lume de roboti si plictisitoare.
    Desigur, asta nu te ajuta intotdeauna dar te face sa ai un somn mai linistit.

    Like

    Reply

  2. Dar nu spui care e acea greseala?

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: