Tineretul ăsta „tâmpit”, în sfârșit, s-a unit!

1980510_729456243808296_8183521976979779033_o

Ador roșul. Iubesc trandafirii; în general…

Dar în ultima perioadă, eram în așa hal de sătulă de PSD, încât aproape că voiam să-mi schimb preferințele în materie de culori și flori. Oriunde aruncam un ochi vedeam un fundal roșu și o figură plină de aroganță și sictir. Citeam așa o mare încredere în prostia umană, pe figura lui Mickey Mouse (așa cum e poreclit), încât ajunsesem să cred că nu mai e nicio speranță pentru o Românie normală. Era atât de sigur că va putea să-și cumpere drumul până la fotoliul președintelui încât mi se întorcea stomacul pe dos numai cât îl vedeam.

Da, a reușit să-i manipuleze pe mulți cu sacoșele pline, cu ceasurile, bancnotele și sms-urile în miez de noapte. Mulți căscați au fost îndopați cu stilul său agresiv, grosolan și mulți l-au privit ca pe Iisus coborât de pe cruce; singura persoană care va putea să le salveze lor pensiile și viețile, când, de fapt, planul era să le fure și preșul de sub picioare și chiloții găuriți de pe ei.

Nu am fost interesată de politică toată viața mea cum am fost săptămânile acestea. Nu am citit atâtea știri politice nici când eram la jurnalism, câte am citit zilele acestea. Să nu mai zic de rugăciuni și pumni strânși…

Dar nu am scris nimic pe blog legat de asta. Pentru că toată lumea o făcea și oricum nu aveam nimic nou de spus. Aceleași resentimente le aveam față de individul cu ochelari, precum restul lumii care nu l-a votat. Aceleași minciuni le auzisem și eu la televizor. Aceleași sute de bannere îmi obosiseră și mie privirile, de fiecare dată când părăseam blocul. Același gând îl aveam și eu: să ies la vot. Și asta am făcut.

Am votat și am ținut pumnii strânși, strânși, să iasă cine trebuie. Și a ieșit.

Nu pot să exprim bucuria pe care am simțit-o când am văzut procentele la Digi24. Am sărit din pat și am fugit în sufragerie, să-i spun mamei să schimbe canalul. Am răsuflat ușurate amândouă și parcă o rază de speranță ne-a pătruns în suflete. Băi, se poate!

Am fost prostiți prea mult timp. Am fost manipulați prea mult timp. Unii dintre noi au rămas în același stadiu; alții s-au trezit și au ieșit în stradă; au ieșit la vot, au ieșit la protest, au ieșit din bula lor și s-au gândit să schimbe ceva. Probabil. Eu știu că asta am făcut. 

Ieri după-amiază, mama era dezamăgită. Cineva destul de apropiat îi spusese: „sper că nu votezi cu idiotul ăla de Iohannis. Doar tineretul ăsta tâmpit îl votează. Ce i-o fi apucat?”. Ea a zâmbit timid și a evitat o eventuală polemică. A schimbat subiectul.

Eu, însă, zâmbesc cu toți dinții. Zâmbesc până la urechi și-n spatele urechilor. Nu timid, nu cu privirea în jos. Da, tineretul ăsta tâmpit s-a trezit la realitate și v-a demonstrat că țara e a lui. Că el e viitorul. Că nu bancnotele de 50 de lei și ceasurile vor conduce țara în următorii ani. Nu de lucrări plagiate și de minciuni pe pâine, servite cu ipocrizie și aroganță, avem nevoie. Nici de mârlănie și vorbe multe, spuse cu degetele încrucișate la spate.

Tineretul ăsta tâmpit s-a hotărât să vă ia frâiele din mână. Nu de alta, dar să aveți cu ce să țineți sacoșele acelea roșii pe care le-ați tot îmbrățișat în ultima vreme. Tineretul ăsta tâmpit nu s-a lăsat impresionat de o bancnotă, de un ceas sau de un tricou. Tineretul ăsta tâmpit s-a unit cu ajutorul online-ului. Da, online-ul: partea aia pe care nu ați luat-o în considerare! Partea aia unde oamenii își exprimă liber părerile și unde minciunile au picioarele cele mai scurte.

Tineretul ăsta tâmpit a decis, de data asta. Și era cazul. Mârlănia, grosolănia, corupția, aroganța și minciuna nu au ce căuta la putere.

Era cazul ca „proști dar mulți” să devină „proști și nu suficient de mulți”!

P.S: da, știu… știu că au fost și tineri care l-au votat pe Ponta. Care le-or fi fost motivele, Dumnezeu cu mila… treaba lor. Dar eu vorbeam de majoritate. De cei care nu s-au lăsat cumpărați; de cei care nu s-au lăsat manipulați.

Sursa foto: facebook.com/klausiohannis/

2 responses to this post.

  1. Sunt de acord cu tine in legatura cu PSD-ul si campania dusa de Victor Ponta.. Era peste tot si aveam impresia ca-s insurat cu el desi nu-s nici gay si nici nu-l cunosc personal.

    Nu impartasesc optimismul oamenilor cu privire la Klaus Iohannis dar am decis sa ignor motivele (pertinente, le-as considera) si sa ma gandesc la un scenariu din care Romania ar putea castiga:

    Ori Klaus chiar este acel om extraordinar care ne va ajuta sa intram in normalitate (ceea ce nu cred) ori va lasa multi oameni dezamagiti iar acest oameni ii vor cere socoteala in strada.

    Ignorand agitatorii politici prezenti la manifestatii, nu poti scoate din casa mii de oameni pentru proteste si milioane la vot, sa le-nseli asteptarile si sa crezi ca scapi basma curata. Nici chiar aici.

    Desigur, exista si posiblitatea ca toti oamenii de buna cuvinta care s-au trezit, brusc, din amorteala politica sa revina la starea initiala iar noul presedinte sa fie lasat de capul dumnealui fara sa existe vreo consecinta a actiunilor sale.
    Eu mi-am pierdut sperantele in romani prin 2012. Poate ca intr-o zi realitatea (nu tv), imi va putea spune: vezi, pesimistule..ai renuntat prea repede!
    Doamne ajuta.

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: