Trăiască aparențele!

4b89455c231848cc98786320f4affc62

Știm cu toții că aparențele înșală. Ne-o spunem de fiecare dată când suntem pe marginea prăpastiei și ne trezim față în față cu un miracol care ne va permite să o traversăm nevătămați. Ne uităm cu o sprânceană ridicată și ne spunem în gând: „Podul acesta o iluzie…”, „Frânghia asta nu va ține!”, „Aripile mi se vor frânge înainte să ajung pe partea cealaltă.” Ne gândim la toate modurile în care vom pica în gol și nu știm ce se va întâmpla când atingem solul. Și suntem tentați să ne întoarcem și să căutăm varianta cea mai sigură de a ajunge la destinație. Dar, de cele mai multe ori, aparențele arată atât de bine, frânghia e atât de ispititoare iar podul pare atât de real, încât punem primul pas înainte și al doilea vine negreșit din urmă.

Dar să las metaforele la o parte. e vorba de omul care-ți zâmbește în față, ca să scoată limba spre tine, în secunda în care întorci spatele. E vorba de povestea de dragoste ce se desfășoară perfect în fața ochilor tăi dar, de fapt, e putredă pe dinăuntru. E vorba de inocenta ființă care te-a cucerit pe deplin, doar ca să te lase cu ochii-n soare apoi. E vorba de cartea a cărei coperți sunt strălucitoare și hipnotizante, dar al cărei cuprins te dezamăgește de la primele pagini. E vorba de floarea pe care o admiri în vitrină, dar care se ofilește la 2 ore după ce ai pus-o pe pervazul ferestrei tale. E vorba de frumusețea orbitoare de pe coperta revistei Cosmopolitan, al cărei Photoshop nu mai funcționează când iese în lumina străzii. E vorba de omul care îți jură iubire uitându-se în ochii tăi, dar te face nesimțită atunci când îi îndrepți spre altcineva. 

Ne agățăm de aparențe, în speranța că se vor dovedi a fi mai mult decât doar aparențe. Ne încleștăm degetele pe ipocrizia lor și dorim să o transformăm în adevăr. Ne înfigem colții într-o iluzie și dorim să devină realitate. 

Și apoi avem tupeul să ne simțim dezamăgiți. De ce? Pentru că am fost atât de imbecili încât să credem că apa se transformă în vin? Pentru că am crezut cu tărie într-o promisiune și un zâmbet și nu în faptele precedente acelui zâmbet? Pentru că am refuzat să căscăm ochii și să citim indiciile care ne-ar fi îndepărtat de farmecul aparențelor?

Da, tot noi suntem dezamăgiți și suferim și acuzăm. Când, de fapt, noi purtăm întreaga vină.

Trăiască aparențele… căci viclenia lor ne arată cât de naivi suntem, de fapt.

6 responses to this post.

  1. Inca un articol de calitate pe tema acestor iluzii. Sunt de acord in mare parte cu tine.

    Like

    Reply

  2. hmmm…uneori aparențele astea nu prea par…aparențe, știi?
    Până te trezești…fandacsia-i gata, vorba lui nea Iancu!🙂
    La mulți ani!

    Like

    Reply

  3. Dacă tot e aniversare, toastez și eu un Trăiască aparențele mult și bine în lumea lor, cât mai departe de lumea noastră!
    An bun și blând să-ți fie 2015, cu oameni sinceri în preajmă!🙂

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: