Răcitură de mai

o-BAD-COLD-facebook

Am realizat ieri că, de fiecare dată când mă plângeam din cauza unei răceli, era frecție la picior de lemn. Mă alintam. Nas înfundat și o tuse pe ici, pe colo, iar febra nu mai mare de 37,5. Vrăjeală. Pantaloni scurți. Pistol cu apă. Cum vreți voi să spuneți.

Acum două zile m-a lovit din plin răceala aia adevărată. Aia de la care nici nu mai ai energie să te plângi că ești răcit. Și mi-am dat seama cât de ipocrită eram atunci când stăteam în casă cu zilele, pe perioada liceului cel puțin, de la o amărâtă de tuse.

Pentru că nu ești destul de răcit, cât să te izolezi de lume, dacă poți să mergi drept 10 m, fără să te sprijini de tot ce-i prin preajmă și fără să te însoțească pe parcurs câteva punctulețe luminoase, ce par a dansa Gangnam Style în jurul capului tău.

Nu ești destul de răcit dacă reușești să te ridici brusc de pe scaun, fără să te transformi în preș doi pași mai încolo.

Nu ești destul de răcit dacă la ieșirea din cadă, apa nu clocotește mai tare decât atunci când ai intrat.

Nu ești destul de răcit dacă îți amintești ora la care ai luat pastilele și unde (@$%@!) ai lăsat pliculețele de Fervex abia cumpărate.

Nu ești destul de răcit dacă nu poți să fierbi o carafă cu vin pe proprii genunchi.

Nu ești destul de răcit dacă nu l-ai întâlnit pe elefantul roz din colțul camerei, care are grijă să învârtă tavanul în ritmul muzicii.

happy-quotes-1330-635x631

Glumesc. Sau exagerez de dragul artei. Dar am cunoscut adevărata răceala și jur pe roșu (verde, mov sau roz chilot) că nu o să mă mai plâng de nas înfundat și tuse seacă, deoarece se poate și mai rău. Se poate să vezi cum temperatura crește în termometru, pe secundă ce trece, și nu pentru că s-ar afla în cameră vreun Făt-Frumos. Se poate să te sprijini de scaunul ergonomic în drum spre ușă și să te trezești că intri în dulap, în loc să ieși pe hol. Se poate să dai drumul la apa caldă și să simți că-i rece. Se poate să lași doctoriile pe birou și două secunde mai târziu să uiți unde le-ai pus. Și se poate să uiți despre ce vorbești în timp ce rostești jumătatea a doua a frazei; finalul fiind apoteotic.

Dar acum vă las. Mă așteaptă Dumbo cu Fervex-ul, în colțul camerei.

Hai cu 36-le!

One response to this post.

  1. La răceală merge o rețetă exquisite, nemaivăzută și nemaiîntâlnită de vin fiert. S-ar putea spune că e vară, dar, prin comparație iarna bei o bere rece, ori mănânci o înghețată, nu?

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: