Anunț umanitar – Caut scut rezistent 2.1!

6077

Sunt zile în care ignor ceea ce-mi face rău. Am ajuns de-așa natură încât să-mi pot permite să trec indiferentă pe lângă o situație urâtă, gândindu-mă că, astfel, va lua sfârșit mai rapid și nu-mi voi toci nervii degeaba. Reușesc, de cele mai multe ori, să îmi pun scutul pe mine și să nu mă las afectată de negativismul din jurul meu. 

Dar astăzi nu a fost una din acele zile. Deși a fost sărbătoare și prilej de chefuit cu oricine îți apare în cale, pe mine spiritul șprițului de Sfânta Maria m-a ocolit din plin.

Pornisem dimineața cu gânduri pozitive, cu o rochiță mai elegantă și cu un zâmbet larg pe buze. Aveam planuri mărețe și voiam cu orice chip să le pun în aplicare. Dar fix ca-n desenele animate, un nor negru și plin de tunete mi-a apărut deasupra capului de cum am pus piciorul afară din bloc. 

Și jur că-s pacifistă. Cine mă cunoaște știe că n-aș omorî niciun țânțar, dacă n-ar fi necesar. Dar astăzi am simțit nevoia să-mi cumpăr un sac de box și să atașez câteva fotografii pe el. Ori mi s-a stricat vreo balama la scut, ori trebuie făcut update la el, nu știu. Cert este că astăzi nu a funcționat deloc și m-am lăsat copleșită de niște situații pe care, în alte dăți, le aveam total sub control.

Astăzi am vrut să fug. Să-mi pun frumos un băț pe umăr, cu o bluză și o pelerină de ploaie împăturite într-un batic și să plec unde văd cu ochii. Să nu mai zâmbesc forțat doar pentru că situația o cere și nu am cum să-i trag străinului una peste cutia de carton pe care o are pe post de cap. Să nu mai spun „da, ok” dacă tot ce-mi vine să zic este „mai taci dracului și vezi-ți de treaba ta!”.

Știți sentimentul acela când primești o serie de vești nu chiar bune și, la final, bomboana de pe colivă, o veste exagerat de proastă și abia aștepți să ajungi într-un loc sigur, să poți să izbucnești în plâns? Să poți să te descarci? Să poți să scoți toată starea aia de rahat din tine? Atunci știți și cât de (PENTRU CEI SENSIBILI LA CUVINTE URÂTE, VĂ ROG ÎNCHIDEȚI OCHII LA CONTINUAREA ACESTEI FRAZE!) căcat este când momentul acela se amână din ce în ce în ce mai mult și simți că dai pe afară, că explodezi.

Așa am fost eu azi. Iar locul meu sigur era aici, pe blog. Și abia așteptam să ajung să tastez, să mă descarc, să defulez…

Să vină zilele mai bune înapoi, zic!

2 responses to this post.

  1. Te înțeleg perfect. Se pare că astăzi a fost ceva în atmosferă😆 . Am avut și eu niște răbufniri, de era să nu mă recunosc. Eu ca eu, dar ceilalți au fost șocați de-a binelea😉 .

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: