Prima zi de școală – în 1997 și acum

535dacc8a1e9a83a4fa448cab11b54ab-5796622-700_700

Nu am prea multe amintiri din prima mea zi de școală. Nici fotografii prea multe nu știu dacă am făcut pe atunci. Dar câteva amănunte mi-au rămas bine întipărite în minte:

  • ghiozdanul simplu, din piele, care era de două ori cât mine și pe care îl căram în spate cu mândrie. Nu era cu Sailor Moon sau cu Fetițele Powerpuff (alea erau la modă pe atunci), pentru că de banii pe care putea să-i cheltuiască mama cu unul imprimat, a preferat să-l și umple pe cel din piele cu rechizite și cărți.
  • stiloul chinezesc cu pompiță, singurul din penar. Nu aveam cine știe ce bibelou de penar, cu sertare și portițe ascunse spre Narnia, cum aveau câțiva dintre colegii mei. Nu era nici plin de pixuri cu gel, carioci, creioane colorate și radiere în toate culorile curcubeului. Era un penar obișnuit, roz, construit cât să încapă în el un stilou, un creion mecanic, o radieră și dacă aveam noroc, o riglă micuță și-un compas.
  • Abecedarul care mă aștepta pe pupitru, când am pășit pentru prima oară în clasă, alături de un manual de matematică și unul de religie.
  • Doamna învățătoare, care ne-a întâmpinat zâmbind și ne-a promis o călătorie minunată în acea nouă etapă a vieții noastre. Am prins drag de dumneaei imediat.

Acum, privind copiii pe stradă și prin magazine, cu părinții lor, am realizat cam câte s-au schimbat. Poate că și eu mi-aș fi dorit pe atunci un penar cu Barbie și un ghiozdan cu Tom și Jerry; dar am înțeles-o pe mama când mi-a explicat de ce am cumpărat un ghiozdan de piele și nu unul care se putea rupe a doua zi, dar care avea un desen colorat pe el. M-am bosumflat un pic, ce-i drept, dar nu m-am dat cu fundul de pământ, nu am făcut crize de isterie în supermarket, nu am bătut din picior în fața mamei, țipând: ”MAMĂ, FACI CUM VREAU EU! ALTFEL MĂ SUPĂR!”, cum am văzut acum că fac unii copii în fața părinților; și, culmea, ei cedează.

Am fost răsfățată de ai mei părinți, mi s-a făcut pe plac când era posibil, mi s-au cumpărat jucării, dulciuri etc.; dar când mi se zicea NU, NU era. Și nu mi se zicea imperativ, cu riduri formate pe frunte și ton ridicat până la etajul 3. Mi se explica, la nivelul meu de înțelegere, și totul era sub control. La mintea mea de atunci, pricepeam că nu se poate. Și renunțam.

În ziua de azi, însă, văd foarte mulți părinți care au făcut schimb de roluri cu proprii copii. Nu mai stabilesc ei regulile și limitele, ci copiii. Dacă Gigel a bătut cu pumnul în dulap și a spus că el vrea șapte ghiozdane, câte unul pentru fiecare zi a săptămânii, doamna mamă se supune și-i cumpără copilului șapte ghiozdane + unul bonus, să-i treacă supărarea copilului; că s-a enervat și a pus botic.

Nu am copii, așa este. Cred că e greu să crești, să educi, să ghidezi, din perspectiva părintelui. Dar am fost și eu copil și am avut dorințe. Unele s-au putut îndeplini, altele nu. Însă, nu mi-am permis niciodată să întrec limita cu ai mei părinți, să-i fac de rușine în public și să țip în gura mare că eu vreau să fie AȘA CUM SPUN EU. Nu din frică, ci din respect. 

Poate nu înțeleg eu evoluția generațiilor și am ajuns să spun ca bunica: „pe vremea mea, maică”; dar nu mi se pare firesc acest gen de comportament. Și asta vine de la cineva care lucrează cu copii și crede în liberul arbitru al copilului. Însă, există o diferență între libertate și rebeliune!

Și ca să închei în ton haios și optimist: dragi părinți, nu vă mai gândiți că vă traumatizați copilul dacă îl lăsați la grădiniță și el plânge din această cauză! Explicația este că i-ați stricat rutina; l-ați scos din programul și spațiul cu care era el obișnuit. Și pe noi dacă ne-ar lua cineva și ne-ar duce într-un alt spațiu, spunându-ne: aici trebuie să stai în următoarele 10 ore, am intra un pic în panică. Poate că nu ne-am manifesta plângând și țipând „vreau la mama!”, dar un morcovel prin anumite zone tot am avea. Așa că înțelegeți-l și lăsați-l să se acomodeze cu noua rutină. În scurt timp nu va mai plânge! Iar noi, educatoarele, nu îi păpăm la micul dejun!😀

Pe mine m-a uitat tata la școală în prima zi, căci era obișnuit cu programul prelungit pe care îl aveam la grădiniță. A ajuns la mama la muncă și a omis să mă culeagă din curtea școlii la ora 12. Deh, și el avea rutina lui. A ajuns cu jumătate de oră mai târziu și m-a găsit stând în fund pe trotuar. Dar nu am rămas cu nicio traumă. Vă asigur!

Update: am găsit o poză, nu-s convinsă că e din prima zi de școală, dar o postez.😀 Să vă asigurați că am fost și eu copil cândva. :))

IMG_20150914_181157

4 responses to this post.

  1. Posted by Nico on September 14, 2015 at 23:01

    Am auzit la un moment dat in parc discutie intre bunica, mama si tatal odorului.

    Si tatal catre bunica: “Lasa-l draga in pace, ca face suparare! Nu mai sta atat cu gura pe el ca face suparare!”

    Stii momentele alea cand ramai prost si nu poti sa iti revii? Statea si ma uitam in gol si nu-mi venea sa imi cred urechilor!!

    Si de ce statea bunica cu gura pe odor? Pentru ca isi intindea picioarele in dreptul copiilor care se dadeau cu role sau biciclete, ca aia sa cada. Si era foarte mandru de el!

    Iar
    progenitura aia mai mult de 3 ani nu avea! Si parintii pareau oameni foarte ok, cu un nivel de trai peste medie.

    Si am observat ca cei mai nesimtiti copii sunt cei care provin din familie cu anumite posibilitati financiare. Si din pacate, din aceste familie ies cei mai needucati copii.

    Si sunt o persoana care chiaradora copiii!

    Like

    Reply

    • Posted by Alexandra on September 16, 2015 at 18:36

      Daaa, fix asta-i problema. Le oferă o educație de toți banii. Și ne mai mirăm de unde apar cocalarii și pițipoancele, apoi.
      Când am putea să facem niște oameni civilizați din copiii noștri. Să schimbăm lumea asta care a ajuns să fie cam de rahat…

      Like

      Reply

  2. Parfum de dulce amintire! Ferice de tine că eşti printre cei mici mereu😉

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: