O nouă dependență: pufoșenia albă

Sunt dependentă, dragilor!

M-am resemnat.

Nu mai caut remedii, nu mai încerc să găsesc soluții. Asta e! Sunt dependentă.

Am fost surprinsă la început, când am realizat asta, apoi mi-am spus că trebuie să scap de această dependență, cum am scăpat și de altele. Dar, într-un final, am mai băgat o doză și mi-am dat seama că nu pot trăi fără. 

Nu e vorba de tutun, nici de alcool, nici de halucinogene. Nu, nici chiar de dragostea aia la care visează toată lumea!

E vorba de brânză!

album

Nu că sunt fan brânză! Atunci când am văzut prima mea rază de lumină, în brațele doctorului, la maternitate, l-am tras de mustață și i-am spus: „Zi repede unde-i brânza, sau intru înapoi!”. Sunt atât de ahtiată după acest aliment încât am ajuns să primesc în dar câte un calup de brânză, de la cei pe care i-am exasperat cu dependența mea. Mănânc brânză cu orice: de la obișnuitul meniu de cartofi prăjiți și ou ochi, la salată de boeuf și limbă cu măsline. Orice merge cu brânză! Și mania asta e moștenire genetică. Tata mânca brânză până și cu pepene, iar unchiul meu dacă n-are brânză în frigider, refuză să mai mănânce și dacă-i pui caviar pe masă.

11238214_853537951406536_8464564313676558831_n

Iar lumea din jurul meu cam știe asta. Știe familia, știu prietenii, știe iubitul și știu și foștii iubiți. Unul dintre ei a încercat chiar să mă cucerească, ducându-mă la un târg unde se vindeau tot felul de brânzeturi și spunându-mi să-mi aleg un sortiment. Acum că mă gândesc mai bine, cred că din cauza asta m-a părăsit: nu am reușit să mă hotărăsc la unul singur. Voiam câte puțin din fiecare!

Și când am auzit la radio, zilele trecute, că brânza poate provoca dependență, mi-am zis că asta e, nu se mai poate face nimic. Va fi nevoie în curând să particip la întâlniri cu alții ca mine, să mă ridic timid de pe un scaun ruginit și să spun ”Bună ziua! Sunt Alexandra Cristea și nu am mai mâncat brânză de 10 zile.”, ei să mă aplaude cu lacrimi în ochi și să-mi ofere o feliuță de roșie proaspăt culeasă din grădină. Eu să o iau cu o mână tremurândă și cu mucii până la genunchi să urlu: „dar nu merge fără brânzăăăăăă!”. Să-mi smulg plasturele cu brânză de pe umăr și să o iau la sănătoasa.

Și aia să fie ultima mea întâlnire la Clubul Brânzolicilor Anonimi. Căci, la fel ca Toni Jr., zic și eu că viața nu mai e pufoasă, făr’ de-o brânză delicioasă!

carusel-2-620x330

Când te-apasă vreo angoasă, bag-o brânză savuroasă! Delaco-i cea mai pufoasă!

Cât de pufoasă vă întrebați?

Mai pufoasă decât coada unei veverițe, spălată cu Cocolino!

Cât de fină?

Mai fină decât obrajii iubitului, după ce și-a dat jos barba!

Cât de catifelată?

Mai catifelată decât atingerea plicului de salariu, în ziua când trebuie să achiți factura la lumină!

Mă întreb dacă Toni și Toni Jr. au auzit-o pe asta cu dependența; dacă a ajuns știrea și pe la urechile lor. Oare cum au reacționat? S-au lăsat păcăliți de conspirația celor care nu înghit brânza? Sau și-au pus costumele de super-brânzo-eroi și au pornit în misiunea de a salva brânza din ghearele răubrânzătorilor?

Oricum ar fi, vă las. Mă duc să prăjesc niște pâine și să o scot pe pufoșenia albă de la răcoare.

Acest text participă la proba numărul 11 de la Superblog 2015. 

 

sursa foto: fanbranza.ro

2 responses to this post.

  1. Multumim pentru articol Alexandra. Mult succes. Simona fan branza optimist.

    Like

    Reply

  2. Mai catifelata ca atingerea plicului de salariu :D! Multa bafta, Simona fan branza amuzat.

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: