Nu te gândești până nu se întâmplă…

iubita-lui-a-murit-in-clubul-colectiv-el-se-lupta-pentru-viata-pe-patul-de-spital-339356

N-am vrut să scriu. Dar nu pot. Simt că mă sufoc tot citind, privind, auzind despre tragedia de vineri seară. Încerc să uit, să găsesc altceva de făcut, să scriu despre altceva, să citesc… dar în minte îmi vin întruna imaginile de la televizor, declarațiile celor care au fost acolo, comentariile nenorocite ale celor care și-au pierdut dreptul de a fi numiți oameni, indiferența celor care ar trebui să-și asume responsabilitatea și, nu în ultimul rând, ideea că „putea să mi se întâmple și mie”.

Puteam fi și eu la concertul acela. Și, la cum mă știu, aș fi fost în primul rând!

De pe la 15 ani mă tot duc la concerte. De 10 ani tot dau din coate să ajung în primele rânduri și să văd fiecare mișcare, să simt fiecare acord de chitară, să vibrez odată cu fiecare vers. Căci nu te gândești niciodată la pericole atunci când ieși, seara, în oraș. Te gândești că te vei relaxa, că te vei distra, că vei râde, cânta și dansa, alături de cei dragi ție. Singurul lucru care te-ar putea îngrijora în clipele acelea ar fi mahmureala de a doua zi, în caz de exagerezi cu berile. Și, uneori, nici la asta nu te mai gândești.

Ciocnești, râzi, îmbrățișezi, mai ciocnești o dată și începe concertul. Te înfigi cât mai în față, dai din plete, urli la refren, mai dai o dată din plete, te iei de gât cu prietenul de lângă, cântați împreună! Concertul se termină. Cereți un bis, aplaudați trupa, mâinile sunt în aer, membrii formației sunt în extaz. Totul a decurs minunat!

Apoi, te duci la garderobă, îți iei haina și dai să pleci. Și vezi coada de la ieșire: îmbulzeală mai agresivă decât la concert! Și NU e niciun INCENDIU. E doar finalul concertului. Simți că te sufoci, încercând să ieși din club, să te duci acasă. Nimeni nu mai are răbdare. Toți vor să iasă primii și dau din coate, te împing, te calcă. Și, repet: NU E INCENDIU! Nici atunci, în înghesuiala aia, nu se gândește careva: „băi, dar dacă s-ar întâmpla ceva nasol tare în clubul ăsta, cum am ieși? Dacă așa e acum… când nu te împinge niciun foc din spate!Dacă ar fi… cum am ieși?”.

Mi-e groază să mă gândesc la ce au simțit sărmanii oameni vineri seară. Nu am cum să mă pun în locul lor, chiar dacă știu că mi se putea întâmpla și mie. Nu am cum să îmi imaginez groaza, spaima, disperarea…

Nu rezolv nimic dacă mă enervez, uitându-mă la știri și văzând indiferența unora și lipsa de moralitate a altora. Nu rezolv nimic dacă îmi vărs toți nervii în continuarea textului, înjurând ca la ușa cortului pe cine consider eu că e vinovat. Nu rezolv nimic nici cu imaginea aia schimbată la profil. Am realizat asta din clipa din care am pus-o. Dar cum să o mai șterg acum? Cum să schimb cu o față veselă, când nici nu se pune problema de zâmbit…?

Nu, nu cunosc persoanele care au fost acolo în acea seară. Nu îmi sunt rude, prieteni sau cunoștințe. Și totuși nu am putut să nu vărs lacrimi, citind, văzând și auzind mărturii…

  • Ce mai putem face acum?

Putem dona! Orice e necesar pentru ajutorul acestor sărmani oameni, pentru care urmează luni, ani de suferință.

Lista modurilor in care poti ajuta #colectiv

Și ne putem revolta! Putem semnala cluburile, spațiile dedicate evenimentelor, spațiile publice, instituțiile…TOT ce nu este în regulă! Putem să ne informăm referitor la siguranța noastră iar dacă EI nu sunt în stare să ne-o asigure de bună voie, să îi silim! Nu trebuie să mai existe: „lasă, mă, că merge și așa!”, ”dă-i aici o semnătură și gata!”, „ia de aici plicul și lasă-mă să-mi fac treaba!”!

Momentan se organizează marșuri ale tăcerii. Dar, după cum spunea Andrei Vulpescu: să vă ferească Sfântu de ziua în care nu vom mai ține gurile închise! Și se apropie…

 

4 responses to this post.

  1. Eu ma gandeam sincer la cum as putea reactiona in caz de incendiu, nestiind pasii, cum sa folosesc un stingator sau sa dau primul ajutor, sau la ce numar sa sun, sau cine sa sun primul?!?M-am documentat si chiar am scris pe blog regulile principale in astfel de cazuri. Bineinteles ca nu prea au efect in cazul #colectiv, dar nu stii niciodata unde se poate intampla o asa tragedie. Dumnezeu e mare!😦

    Like

    Reply

  2. Iti dai seama ca nu stai sa te gandesti la asa ceva.. Multe nu sunt la locul lor..si nush daca vor fi vreodata.. Si asta aduce consecinte grave ..

    Like

    Reply

  3. Posted by Flavia on November 2, 2015 at 22:05

    Foarte bun articolul tau… ma intreb de ce nu a fost difuzat cantecul si explicat oamenilor versurile ca sa nu mai auzim de rockeri satanisti…

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: