Nunta fără sarmale nu e nuntă adevărată!

12047172_10153708553810561_642325336665005884_n

– Frunzăream ieri canalele televizorului și am dat de o emisiune.

– Emisiune sau porcărie?

– Emisiune… e simpatică, față de altele.

– Așa și?

– Era un individ care le dăruia unor tineri o nuntă întreagă. Organizare, lună de miere, tot, tot, tot…

– Bravo lui! Putea să facă asta și fără să apară la televizor. Dar probabil are nevoie de reclamă.

– Ah, ce rea ești… nici nu mai are rost să te întreb ce voiam să te întreb!

– Nu sunt rea, ci realistă. Întreabă-mă!

– N-are sens! Văd că nu ești într-o dispoziție romantică.

– Dacă mai tragi de timp, chiar o să-mi piară și ultimul sâmbure de romantism din mine!

– Mă gândeam așa, urmărind emisiunea și toate cadourile alea, la nunta perfectă. Cum ar arăta? Cum s-ar petrece? Tu ce zici? Cum vrei să fie ziua când vei spune „da!”?

Recunosc că m-am blocat. Ultima oară când mă gândisem la subiectul acesta, fusese când am încercat să scriu o carte, acum câțiva ani buni. Conturasem atunci un întreg scenariu de poveste ce conținea niște cai, o rochie superbă, plaja din Vama Veche și o alegere dificilă între a spune „da” sau a face stânga împrejur și a fugi în lume. Dacă îmi amintesc bine, acesta era și finalul tentativei de roman: incapacitatea mea de a lua o decizie finală și a mă rupe de trecut.

– Ți-aș spune-o pe aia cu „nu vreau o nuntă perfectă! Vreau o căsnicie perfectă!” dar amândouă știm că nu există nici una, nici alta! În primul rând vreau o nuntă la care mirele să-și facă apariția de bună voie și nesilit de șuturile în posterior ale nașilor. Să fie omul pe care-l iubesc, să fie fericit și el că se căsătorește cu mine și să nu o facă doar de gura mea; să-i am alături pe cei dragi, care să se bucure cu adevărat pentru mine și să nu îmi critice alegerile imediat cum trena mea a ajuns la 10 metri distanță de ei. Da,da, nu te uita așa la mine! Vreau să am trenă! Ajungem și acolo imediat. Și aș mai vrea să nu plâng, dar asta e o dorință pe care nici Duhul din lampa lui Aladdin nu mi-ar îndeplini-o, căci i-ar fi imposibil. Nu există magie pe lumea asta care să îmi alunge emoțiile în ziua respectivă.

– Ce drăguuuuuț!

– Da, da… și acum, că mi-am făcut datoria de om cu capul pe umeri și am schițat ideea de bază a nunții mele, să trecem un pic și la acea latură mai fantastică, pe care o țineam ascunsă bine, departe de ochii și gura lumii.

– Ce zici tu acolo?

– Toate suferim un pic de ipocrizie cronică, atunci când vine vorba de nuntă. Ne lăudăm că nu ne trebuie mult, că vrem doar să spunem da și să ieșim pe ușă, să dansăm doar printre rude și prieteni apropiați și să ne îmbrăcăm în rochia de mireasă moștenită de la bunica, pentru a nu mai cheltui banii pe alta. Dar când ne aflăm în fața faptului împlinit, când îl vedem pe Iubi-Pufi-Șmupi-Cocoșel-Sălbatic-Babyșor-Lăvic-Scumpic cum îngenunchează și deschide cutiuța sub nasul nostru, brusc, planurile se schimbă iar mintea noastră o ia razna. Vrem rochie de 10000 de euro, limuzină, restaurant de 5 stele, Scorpions să cânte live „You and I” la dansul mirilor, iar Lanny Mann să ne surprindă cele mai reușite săruturi și îmbrățișări într-un album de milioane.

– Exagerezi…

– Da, de dragul artei. Poate nu chiar toate facem așa, căci nu ne permite buzunarul. Dar de visat la o rochie care să hipnotizeze privirile și la un dans despre care să vorbească și stră-stră-strănepoții, tot visăm…

– Da, așa e.

– Tu cum o vezi? Nunta perfectă…

– Având în vedere faptul că nu am nici un potențial mire în perspectivă, n-ar trebui să mă gândesc încă la asta. Și totuși o fac în fiecare seară… Știu deja cum se va întâmpla totul. Nu voi plânge la starea civilă și nu voi avea aceeași rochie ca la biserică. Va fi una mai simplă; cu trena lungă dar simplă.

– Da, trenă vreau și eu. Știi că ziceam… Vreau ca-n videoclipul de la Guns N’ Roses: scurtă în față și cu trenă lungă.

Nu mă mai asculta. Mintea ei era fugită acolo, în ziua nunții și trăia cu intensitate fiecare moment descris:

– La biserică îmi voi lăsa lacrimile să-mi acapareze obrajii. În fața lui Dumnezeu nu am de ce să mă ascund. Și el va lăcrima, sunt sigură. Nu se va putea abține, când părintele va vorbi atât de frumos despre uniunea care se va înfăptui. Prietenii, familia, toți vor fi fericiți și ne vor privi entuziasmați. Niciunul nu va avea telefonul scos din geantă sau buzunar, căci le voi interzice din start. Are cine să filmeze și să facă fotografii. Ei trebuie doar să fie prezenți cu totul acolo: și fizic și spiritual. De la biserică vom pleca să facem câteva fotografii în locurile cele mai importante pentru noi. Știi tu: primul sărut, prima ceartă, prima întâlnire… Apoi petrecerea. Vai, petrecerea!

– Da, chindia…

– Va fi minunată! O vom organiza într-un hotel din București.photo

– București?

– Da, acolo va fi nunta. Nu am specificat?

– Acum da.

– Ne vom întâmpina invitații cu cel mai savuros vin spumant. Mesele vor fi așezate impecabil, cu niște aranjamente florale pe gustul meu, băuturi pentru toate preferințele și, bineînțeles, platouri generoase cu aperitive.

– Te-ai gândit și la asta?

– Bineînțeles. Vreau nuferi din lămâie cu salată de icre, galantină de pui cu rață afumată, minifrigărui cu mozzarella și roșii cherry, evantai din pastramă de vită, măsline, nuferi din somon afumat…

– Pfff, taci, că mi se face foame! Dacă mai spui multe, o să-ncep să-ți caut mire. Dau anunț la matrimoniale!

– Sărmăluțele nu vor lipsi nici ele!

– Aici sunt de acord cu tine. Nunta fără sarmale nu e nuntă adevărată!

– Imaginează-ți: sărmăluțe în foi de varză, servite cu bacon, ardei iute, roșie coaptă, mămăliguță și smântână.

– Mmmm… deja simt gustul!

– Va fi memorabil! Și, bineînțeles, la aniversarea de un an vom avea o cină romantică în același loc.

– Te-ai dus departe deja. Îți mai lipsește mirele, că nunta văd că-i organizată!

– Da…

I-am sărutat creștetul capului și am coborât din mașină, gândindu-mă la ce meniu aș dori eu să aleg pentru ziua nunții mele. Sarmalele vor fi cu siguranță pe listă!

1450913_456670101108798_1131111593_n

Acest text a fost scris pentru Superblog 2015, proba 12, sponsorizată de Hotel Golden Tulip Times.

sursa foto: restauranttimes.ro

One response to this post.

  1. […] Nunta fără sarmale nu e nuntă adevărată! […]

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: