Trandafirul din cort

Am iubit cândva un pletos. Îl iubesc și acum, deși nu mai are plete. Pe atunci, însă, era o iubire adolescentină, cu hormoni în flăcări, țipete în mijloc de stradă și despărțiri de trei ori pe săptămână. Ne sărutam cu foc în scara blocului, ca apoi să ne certăm prin telefon, două minute mai târziu. Ne țineam de mână până ne transpirau palmele, ca apoi să stăm cu orele unul cu fundul la celălalt. Ne șopteam cuvinte dulci și ne întreceam în declarații de dragoste, cântece și poezii, ca apoi să tăcem cu zilele.

Și-ntr-unul din episoadele comediei noastre romantice, mi-a dăruit o floare. Un trandafir.

Mi-a dăruit el mai mulți, de-a lungul tumultoasei noastre relații, dar pe acesta n-am să-l uit vreodată. Nu pentru că ar fi fost primul, ultimul sau cel dăruit la împlinirea unui număr de ani; ci pentru că a fost oferit într-un mod cu totul și cu totul neobișnuit. 

2208405583_c340928bc2_b

Ca de fiecare dată, fusese o ceartă prostească. (Așa cum mai apar și în prezent, dar asta e cu totul altă poveste.)

Eu aveam un bot de un kilometru iar el încerca să mă împace. El mă trăgea de mână să nu plec, eu mă zbăteam ca un pește pe uscat și, inspirată de colecția de telenovele de pe Acasă TV, îl refuzam categoric. El spunea că îi pare rău, eu mă făceam că nu-l aud. El se enerva și tăcea, eu mă enervam și mai tare că: „de ce nu îmi spui că-ți pare rău?”.

Un fel de „și-așa-i rău, și-așa nu-i bine…”.

Și ne-am tot dat în acest carusel al certurilor tâmpite până când ni s-a făcut greață, am obosit și am plecat fiecare în altă direcțieEu acasă la mine, cu lacrimile și mucii-n pernă; el la casa lui, cu chitara-n mână și cu noi idei de versuri în minte.

Dar pe mine mă rodea, mă mânca, mă frigea… nu puteam să las apele să se liniștească așa ușor. Mai lipseau niscai valuri… Așa că am apelat la scuza numărul 1 din carte: „Identifică un obiect de-al tău care a rămas la el acasă și cere-i să ți-l aducă. ACUM! Că doar ai nevoie urgent… ”. Am stat, m-am gândit, am făcut ture prin cameră și mi-am cercetat spațiul, căutând ceva, orice… care să lipsească din peisaj. Și atunci, de parcă o gutuie m-ar fi lovit în creștetul capului, am descoperit: CORTUL.

Cortul îmi lipsea. Cortul rămăsese la el acasă, de când ne întorsesem de la mare. Dar cum să-i spun că am nevoie de cort acum? De ce naiba să-i zic că am nevoie de cort urgent? Să mi-l instalez în sufragerie?

Iar stai, iar gândește-te…

Nu mai știu exact ce i-am spus și cum l-am convins că trebuie să-mi aducă înapoi cortul, cât mai repede posibil. Cert este că a doua zi, dis-de-dimineață, am primit un SMS să cobor în fața blocului. Mi-am aranjat un pic podoaba blondă, mi-am luat mutrița de copil mofturos căruia i s-a luat jucăria preferată și am coborât.

Întâlnirea a fost seacă. Ne-am salutat, ne-am privit câteva secunde, apoi i-am luat cortul din mână și am urcat înapoi în casă. Fusesem țâfnoasă, fusese tăcut. Nu rezolvasem, bineînțeles, nimic.

La scurt timp, însă, am primit un alt SMS: ”Verifică și tu cortul!”.

M-am întors pe hol, unde-l aruncasem, plină de nervi și draci, mai devreme. M-am așezat în genunchi lângă el și l-am deschis. Înăuntru, o cutie dreptunghiulară de carton, ce părea a fi în plus. Am scos-o încet și am deschis-o: un trandafir roșu și un bilețel.

Am zâmbit. Am închis nenorocitul de orgoliu în debara, lângă cort, și mi-am sunat, spășită, iubitul…

wet-black-rose-3-L

Îmi plăceau trandafirii și înainte să mă îndrăgostesc de el, dar din clipa aceea îi simt parte din mine. Pentru că relația noastră a fost pe atunci ca un trandafir roșu: minunată, precum parfumul lui dar și dureroasă, precum înțepătura spinilor săi.

Așa că, dacă ar fi să aleg o floare preferată, cu siguranță ar fi trandafirul. Dacă ar fi să dăruiesc unei persoane dragi un buchet de flori, aș alege un buchet de trandafiri. Dacă ar fi să îmi doresc să alin durerea unei ființe lipite de sufletul meu, aș face-o împreună cu unul din multitudinea de coșuri cu trandafiri roșii. Dacă ar trebui să felicit un om cald și merituos, aș face-o cu o cutie de trandafiri.

Pentru mine este unul din gesturile cele mai frumoase pe care-l poate face un om, în semn de apreciere. O astfel de surpriză înmiresmată și catifelată, ar aduce un zâmbet garantat oricărui suflet sensibil.

cos-cu-11-trandafiri-rosii-f3Huy

De aceea, pentru orice ocazie specială, aș apela cu încredere la o florărie online. În funcție de importanța persoanei în viața mea, de evenimentul sărbătorit și de preferințele sale, aș alege cu mare drag un buchet sau chiar un coș cu flori și i-aș face o surpriză de neuitat. Și, la cât de mult mi se învârt mie rotițele imaginației, probabil mi-aș face în minte și un scenariu despre cum ar deschide ușa și s-ar înroși în obraji, la vederea curierului încărcat cu flori. S-ar bâlbâi și s-ar fâstâci, întrebând de la cine a primit un așa cadou și s-ar enerva puțin, descoperind anonimatul expeditorului. I-ar trece prin minte toate iubirile platonice și toate rudele bogate. Dar numele meu nici nu ar încerca să-l menționeze… Ar lua buchetul și i-ar mulțumi curierului, nu înainte de a întreba câteva detalii despre firma de livrare flori din Bucureștipentru a putea face investigații ulterior. Ar închide ușa, ar așeza florile într-o vază de cristal și mi-ar da mesaj: ”Fată, am primit un buchet de trandafiri absolut superb. Dar nu știu de la cine!”. 

Aș râde în sinea mea și aș decide atunci, în funcție de gradul său de nerăbdare, dacă să-i dezvălui pe loc marele secret sau să mai aștept un pic.

Ce pot să zic?… Îmi place să fac cadouri la fel de mult cum îmi place să le primesc…

trandafiri-rosii-la-cutie-uGicv

Acest text a fost scris pentru proba 18, Superblog 2015.

sursa foto: pinterest.com; buchetetrandafiri.ro

11 responses to this post.

  1. […] din partea juriilor. Dar cel mai mult mi-a plăcut să scriu despre o amintire foarte dragă mie: Trandafirul din cort. Deși nu este unul dintre textele mele câștigătoare, rămâne preferatul meu din această […]

    Like

    Reply

  2. Si mie imi place sa primesc flori, haha.. Foarte frumos articol, cum ne-ai obisnuit tu:) Asteptam cat mai multe😀

    Like

    Reply

  3. Posted by andra on November 22, 2015 at 16:34

    superb!❤

    Like

    Reply

  4. Posted by OanaIuliana on November 22, 2015 at 16:26

    Foarte frumos articolul, la fel ca toate celelalte de până acum.🙂 Adevărul este că mereu suntem plăcut surprinse când ni se oferă flori, indiferent de ocazie și indiferent de persoana de la care le primim. Succes în continuare și la cât mai multe surprize de genul! :*😀

    Like

    Reply

  5. Posted by Vasile Cristian on November 22, 2015 at 15:52

    Foarte frumoasa si originala povestea !

    Like

    Reply

  6. Posted by Vulpitza on November 22, 2015 at 15:49

    Un adevarat talent.😘

    Like

    Reply

  7. […] Trandafirul din cort […]

    Like

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: