Aspiratorul – trauma copilăriei

12742742_10153936036603988_8128002799509362000_n

26 de ani, înconjurată de copii la serviciu și iubind un copil mai mare în timpul liber; cu o mamă gospodină și sufletistă, aici pe pământ și un tată  mărinimos și glumeț, în ceruri; o mână de prieteni, unul mai nebun decât celălalt și câteva obiecte indispensabile: laptopul, carnețelul și cărțile – cam așa se poate rezuma viața mea în momentul de față. 

Unele zile trec aproape teleghidate, fără să se întâmple lucruri deosebite. Știți cum e: trezit, băut cafea, înjurat colțul biroului, că a îndrăznit să atenteze la degetul tău mic de la picior, luat haine din dulap și potrivit pe umeri, șolduri și genunchi, plecat la locul de muncă, muncit cu drag și spor, ajuns acasă, spălat, mâncat, culcat.

Acestea sunt zilele care par desprinse din filmele cu buget redus, în care s-ar putea întâmpla multe dar, de fapt, nu se întâmplă nimic până la final și te întrebi de ce naiba nu ți-ai permis să adormi mai devreme.

Însă, mai sunt și zilele pe care nu le poți uita, care merită notate în calendar și menționate prietenelor, la un pahar de vin. Cam așa fusese și ziua de 27 februarie pentru mine.

Chiar dacă se aflase la o suflare de mine, întreaga noapte, tot pe el îl visasem. Dar când am deschis ochii, dimineață, nu mai era acolo. M-am ridicat în capul oaselor și am scanat încăperea. Proptit pe un scaun, cu mâna pe mouse și ochii în monitor, dădea click-uri de zor.

– Ce faci, măi? Nu mai ai somn?

– Bună dimineața, frumoaso! Nu mai puteam să dorm și nu am vrut să te trezesc și pe tine. Așa că m-am băgat la un joc mic. îmi spune, cu un zâmbet mare pe buze.

Jocuri. Toată ziua s-ar juca dacă ar putea. La început mă călca pe nervi. Acum, îmi văd de treaba mea și în timp ce el se joacă, eu mai scriu un rând, două, mai citesc o pagină, două. Dar în ziua respectivă, trebuia să facem curățenie. Iar jocul nu dădea niciun semn că s-ar apropia de sfârșit. Răbdarea mea da.

– Am băut cafeaua, am scris un text și am aflat ce a mâncat  întreg Galațiul, în dimineața asta, de pe Facebook. Hai să facem și ceva productiv, vrei?!

– Acum, acum.

living-together-before-marriage

M-am ridicat din pat și am târâit papucii până-n bucătărie, unde mă așteptau un munte de farfurii în chiuvetă și un deal de pahare pe masă. Am dat ochii peste cap și am pufnit în barbă, crezând că nu mă vede și nu mă aude nimeni.

– Când o să ne mutăm împreună, n-o să se mai întâmple asta! mormăiam eu, în timp ce curățam urmele de muștar de pe farfuria cu floricele. N-o să las eu să se adune atâtea vase nespălate în chiuvetă. Păi, încă un pic și dau pe afară…

– Hai, măi, nu mai fii îmbufnată de dimineață! mă surprinde el cu o îmbrățișare și un sărut pe obraz. Nu mă mai bodogăni, aici! Știi că ești grozavă!

Nu mă pot abține și un surâs îmi scapă sub ochii lui. Au trecut 10 ani de când m-am îndrăgostit de el, de când i-am cunoscut și îndrăgit toate trăsăturile, toate stările și capriciile. Pe atunci îl priveam pierdută cum își prindea atent, părul, în oglindă, cum își acorda chitara și lustruia bocancii. Îi aranjam tricourile în colțul din stânga al cortului și îi sărutam pistruii după ce ieșea din mare. Nu eram sigură de nimic, nici măcar de ceea ce simțeam.  Acum îl privesc, la fel de pierdută, dar un soi de siguranță îmi pătrunde prin vene. Acum știu că oricâte tricouri ar arunca, neglijent, pe fotoliu, nu voi dori să îi întorc spatele. Și ori de câte ori va ieși înfrigurat din mare, voi fi acolo să-l învelesc cu prosopul.

– O să împărțim sarcinile, știi? ies din reverie și rostesc apăsat.

– Da, pisi, știu! Tu o să speli vasele, eu o să dau cu aspiratorul.

– Trebuie să ne cumpărăm un aspirator bun. Trebuie să ne uităm pe oferte la aspiratoare profesionale!

Îl bufnește râsul și se așează pe scaun.

– Ce serioasă ești! Normal că o să cumpărăm un aspirator bun. De ce am lua unul prost?

– Nu mai râde! Știi doar ce traumă am eu cu aspiratorul.

– Nu, chiar nu știu. Ai văzut vreun film horror cu aspiratoare ucigașe, când erai mică, sau ce?

– Iar faci mișto de mine? Nu-ți mai zic nimic!

– Nu fi băbăloaică! Vino încoace și spune-mi!

Mă trage de mână și aterizez la el în brațe. Mă privește ștrengar și, brusc, uit tot ce voiam să-i zic. De ce naiba are efectul ăsta asupra mea?

– Deci? Care-i traaaaaumaaaa? întreabă din nou, cu un ton grav al vocii, ce mă face și pe mine să bufnesc în râs.

– Ei, nimic. E prostesc!

– Zi-mi!

– Eram prin clasa a șasea. Nu e nimic de groază, să știi! Chiar e o prostie.

– Hai, femeie, spune-mi odată!

– Offf, bine! Era prima petrecere pe care o dădeam acasă și la care îmi invitam toți colegii. Mai ales ăia populari și „de bani gata”. De-alde Miss și Mister Boboc, înțelegi tu. Nu știu de ce voiam eu pe atunci să fac parte din gașca aia „cool”, dar era tot ce-mi doream de ziua mea. Să fiu și eu printre ei. Îmi cumpărasem haine noi, o rugasem pe mătușă-mea să-mi facă părul ondulat în așa fel încât să pară făcut la salon și o convinsesem pe o colegă să-mi împrumute fondul ei de ten, cel care acoperea orice urmă de coș, de ziceai că nici n-ai avut vreodată așa ceva pe față. Adusesem de la vărul meu niște boxe imense, ce ar fi putut zgudui blocul mai ceva ca-n ’77, la cutremur, și o colecție impresionantă de cd-uri cu toate genurile de muzică. Am ascuns toate bibelourile și toate obiectele care ar fi putut striga „nu-s așa bogată precum voi” etc. Eram pregătită să fiu încoronată Miss Cool, în seara aia.

– Și ce s-a întâmplat?

– În primele 10 minute, Miss Popularitate a dat cu capul de lustră, sărind pe „Gașca mea” a celor de la Hi-Q. Câteva cioburi au ajuns pe covor și în secunda doi, a intrat tata pe ușă cu aspiratorul nostru.

– Bun și ce-i așa tragic?

– Nu-nțelegi! Era un aspirator vechi. Foarte vechi! Antic și de demult! Cred că era primul aspirator inventat vreodată. Arăta de parcă supraviețuise trei războaie și un tsunami iar când îl porneai, începeau să plângă copiii mici din fața blocului. Făcea un zgomot infernal. Îmi venea să intru în pământ de rușine! Toate aparențele alea pe care încercasem eu să le salvez, la mintea mea de 12 ani, se duseseră pe apa sâmbetei.

– Și de asta ai rămas tu traumatizată?

– Ți-am zis că e o prostie. Dar ce vrei? Eram mică și tăntăloaică și voiam și eu luxul de care se bucurau ceilalți. Acum îmi pare rău că nu apreciam eforturile făcute de ai mei părinți. Dar atunci mi se părea că nimic nu e suficient de bun și că ceilalți o duc mult mai bine decât mine.

r1443

– Ok, uite, îți promit că vom cumpăra cel mai șmecher aspirator! Luăm unul din ăla cu filtrare prin apă. Chiar am văzut zilele astea pe internet o ofertă convenabilă la un aspirator  Rohnson Aquatech R144. E foarte eficient, pentru că tot praful e colectat direct în apă și nu îți mai dansează prin aer, ca apoi să se așeze înapoi de unde l-ai deranjat tu. E numai bun pentru persoanele alergice la praf și la cum strănuți tu când faci curățenie prin casă, ar fi ideal pentru noi.

– Da, bine dar cum arată?

logo_marketonline_mic1– E chiar drăgălaș! Ai putea spune că seamănă cu R2-D2, că tot îți place Star Wars. Și e și silențios, am citit comentariile celorlalți cumpărători de pe magazinul MarketOnline.roÎți promit că nu ne va traumatiza copiii!

– Uite, vezi de ce nu voiam să-ți povestesc?! Acum ai alt motiv să faci mișto de mine.

– Dar tu mă iubești și-așa.

– Ei, de parcă tu nu pe mine…

Acest text a fost scris pentru proba 1, Spring Superblog 2016.

sursa foto: pinterest.com; marketonline.ro; super-blog.eu.

8 responses to this post.

  1. Posted by Flavia Susnoschi on March 7, 2016 at 11:15

    simpatic articolul, iti tin pumnii sa castigi! doar o mica erata, daca imi permiti: un singur i la “Nu fii babaloaica”🙂 SUCCES!!!

    Liked by 1 person

    Reply

  2. Noi eram trei surori (si mai suntem)… În copilarie, una o ajuta pe mama la bucatarie, alta facea curatenie si alta mergea la cumparaturi. Ghici ghicitoarea mea… Care eram eu???
    Am schimbat, de-a lungul timpului, aspiratoarele ca pe camasi (ca sa nu zic altfel)… niciunul nu ma multumea. Am acum, în casa, nu mai putin de trei aspiratoare. Cu toate astea, cel pe care-l folosesc la curateniile generale este unul asemanator cu Rohnson… un bolid pe care l-a cumparat al meu pentru santier!!! :))))

    Like

    Reply

  3. Posted by saiaj17 on March 6, 2016 at 11:04

    nice😉

    Liked by 1 person

    Reply

Părerea voastră contează!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: