Afară din lumea copiilor!

Tras de păr, smucit de mâini din pat, țipat… nu, nu țipat, de fapt, ci urlat; camere de tortură?? TORTURĂ, fraților?

Cer din start iertare, pentru că voi ieși puțin din pielea educatoarei, care trebuie să rămână calmă și răbdătoare, și voi lăsa doar bloggerița din mine să stea la butoane!

Măi, voi sunteți sănătoase la cap? Da, voi, stimate doamne care purtați (nu știu prin ce minune) titulatura de EDUCATOARE. Cu voi vorbesc! Mai aveți un strop de umanitate în voi sau întreaga minte vă e încețoșată și nu mai aveți controlul faptelor voastre? Căci dacă e așa, există instituții specializate unde vă puteți interna, pentru un control amănunțit!

Cum să te comporți în halul acesta cu un copil? Cu un om în miniatură, cu o bucățică de suflet care tot ce știe să facă e să fie vesel? Cât de afurisită poți să fii, să îi înlături unui copil fericirea de pe chip, cu palma, doar pentru că ți-a deranjat ție timpanul, gălăgia pe care o făcea? Căci ce putea să facă atât de grav micuța crețulină din imagini, încât tu să consideri că merită trasă de păr și lovită?

E un copil, stimată doamnă! E un suflet acolo, în el, care nu a fost atins de grijile maturității. E încă vesel, e încă inocent, pur. Fericirea lui e sinceră și atât de puternică încât uneori îl copleșește și uită că „la ora de culcare nu vorbim!”. Nu zice nimeni să nu-i atragi atenția, să nu-i amintești regulile dar cum îți permiți, femeie, să ridici mâna la el? Și cine știe ce cuvinte ordinare îi mai aruncai în față, că pe acelea nu le-a înregistrat camera de supraveghere…

Ce caută de-alde voi în preajma copiilor, nu am să înțeleg niciodată! Sunt educatoare și chiar dacă am doar 3 ani experiență în domeniu, nu pot să concep cine vă lasă, în continuare, să practicați așa o meserie frumoasă, în așa manieră. Dacă era un caz izolat, mai ziceam… dar văd că sunt scoase la lumină din ce în ce mai multe astfel de specimene.

Cine vă credeți, doamnelor? Aveți impresia că sunteți vreun dar de la Dumnezeu și nu mai e nimeni pe lume ca voi? Aveți impresia că vă datorează ceva acești copii? Nu v-au dăruit părinții suficiente cadouri și vă răzbunați pe cel mic? Că am văzut că se practică și asta…

Hai să vă amintesc ceva:

Ești stresată, ai probleme acasă, te bate bărbatu’ cu furtunu’ și soacră-ta nu îți dă pace? Ia-ți o zi liberă, du-te afară și dă-ți două palme (ție!!!!), apucă-te de yoga sau cumpără-ți un sac de box! Dar nu îți mai vărsa frustrările pe copii! Ei n-au nicio vină că viața ta e de rahat, că salariul nu-ți ajunge ca să-ți cumperi poșeta mult-visată de la Louis Vuitton și că n-ai mai fost în concediu la munte de când erai fată mare!

Coboară cu picioarele pe pământ și conștientizează ce faci! Că nici ție nu ți-ar plăcea să țipe una la tine, că ai deschis gura când „nu trebuia”, să te ia de păr și să te târască la colț, să îți mai ardă și un pumn în gură și să te smucească din pat, de mâini, când ți-e lumea mai dragă!

Îmi doresc din tot sufletul să fie îndepărtate din sistem toate aceste scursuri ale societății, căci altfel nu pot să le numesc! Căci dacă nu se vor lua măsuri cât mai curând, de către autorități, am impresia că se va lăsa cu măcel. Eu, cel puțin, i-aș lipi una peste figura înțepată, stimatei directoare de la grădiniţa Flipper-Garden, din București, dacă aș întâlni-o pe stradă. Așa, pentru că sunt obosită!

P.S: cum să susții, măi, acum, că imaginile sunt trucate? Tu chiar nu realizezi că noi n-avem neuronii înodați, așa ca tine? 

sursa foto: evz.ro; ph-online.ro; didactic.ro