Archive for the ‘Un strop de cinema’ Category

Niște teatru, niște Șuie

Se pare că anul 2015 aduce și ceva mișcări faine prin Galați; asta dacă suntem destul de destupați la minte încât să nu observăm doar ce-i negativ.

Astfel, weekendul ce stă să apară ne-a pregătit două piese de teatru, în incinta Teatrului Dramatic „Fani Tardini”, Galați:

  • Cerere în căsătorie – de A.P.Cehov, pe 10.01.2015, la ora 19.00 și Antidotul – de Raffy Shart, pe 11.01.2015, tot la ora 19.00. Eu mi-am propus să merg la ambele.

1484403_10152965126868446_2102772866708248921_n

Deși ultimile două dăți când am fost la Teatrul Dramatic, m-a prins cutremurul în mijlocul piesei/respectiv a filmului, mi-am zis că-mi asum riscul și nu încetez a viziona piese minunate, doar pentru că pământul de sub mine face nazuri.  De-acum am învățat mișcarea: țuști sub scaun până se liniștesc apele și se aprinde lumina.

  • Teatrul Muzical „Nae Leonard” nu s-a lăsat mai prejos și a pregătit și el un program deosebit pentru weekendul acesta.

Sâmbătă puteți viziona opereta în trei acte „Liliacul”- de Johann Strauss, care începe la orele 18.00, în sala teatrului. Vă sugerez să ajungeți cu jumătate de oră mai devreme, în caz de există probleme cu locurile; căci, bineînțeles că și aici am avut ceva probleme anul trecut.

10394078_625956070866853_8464050419908570248_n

Dar pentru că sunt încăpățânată și-mi place să merg la teatru, șterg cu buretele întâmplările neplăcute din 2014 și mă voi duce cu drag la următoarele piese, atât la Teatrul Dramatic cât și la Teatrul Muzical.

  • Iar dacă nu v-am convins să ieșiți din casă weekendul acesta, vă propun un concert fain pentru data de 24 ianuarie. La Daily Pub, locul unde muzica bună e la ea acasă, îi veți putea asculta pe cei de la Șuie Paparude, începând cu ora 22.00. Vă sugerez o rezervare și o pregătire estimativă a bugetului, întrucât intrarea nu este liberă, ci 40 RON. Dar vă zic eu, merită!

Sursa foto: facebook.com

3 seriale pe care le aștept cu drag, în septembrie 2014

Septembrie se grăbește să dea buzna peste noi. Parcă nici n-am simțit că a fost vară și asta probabil pentru că e prima vară din viața mea când nu am avut vacanță 3 luni, ci concediu 2 săptămâni. Toamna îmi face din ochi de la colț și parcă aș vrea să-i aplic un șut în dorsală, dar mă gândesc că nu pot să stau tot restul zilelor mele degeaba și că trebuie să-mi câștig eu existența, nu să aștept să mă întrețină altcineva. Știu că e la modă să iei cardul bărbatului și să îți faci de cap cu el la spa-uri și saloane, dar eu aleg să nu-mi îngrop conștiința. Drept urmare, aștept luna următoare cu un soi de nod în gât amestecat cu entuziasm. 

Entuziasmul vine datorită faptului că va fi mai răcoare afară și serialele mele preferate vor reveni pe micile torrente, iar nodul în gât… știți cu toții la ce mă refer: finalul concediului.

penny

Nu vreau să vă plictisesc cu al meu concediu sau cu preferința mea pentru ploaie și haine un pic mai groase, dar vă voi bate la cap cu serialele pe care le aștept cu nerăbdare toamna aceasta:

1. Anatomia lui Grey

– m-a captivat de la primul episod tocmai datorită relației dintre Meredith și Cristina, așa că nu știu cât îmi va mai plăcea următorul sezon, dar rămâne de văzut. Primul episod e anunțat pe 25 septembrie.

2. The Big Bang Theory

– nu cred că mă voi sătura vreodată de figura și reacțiile exagerate ale lui Sheldon. Așa că pe 23 septembrie voi fi cu ochii-n patru după următorul episod (premiera lui e pe 22, dar sigur va mai dura până să fie urcat pe internet).

3. Once Upon a Time

– m-am îndrăgostit de personaje și de magia lor abia vara aceasta, deși serialul a ajuns la sezonul 4. Fiecare episod vine cu câte o nouă poveste care te face să vrei să afli până unde va merge imaginația scenariștilor și ce personaje vor introduce mai departe. Premiera noului sezon va avea loc pe 28 septembrie.

Una din principalele cauze pentru care ador serialul este Căpitanul Hook:

Voi ce seriale așteptați cu nerăbdare toamna aceasta?

P.S: seriale dragi mie mai există, dar nu le-am menționat căci nu au premiera în septembrie.

Filmele de duminică

Pentru că astăzi e ultima mea zi de vacanţă, m-am gândit că vizionarea unor filme ar fi modalitatea perfectă pentru a mă relaxa înainte de a începe un nou capitol din viaţa mea. Pentru cine nu ştie, de mâine încep activitatea la o altă grădiniţă.

26782

Probabil într-un articol viitor voi povesti ce m-a făcut să renunţ la celălalt job şi de ce am preferat de o sută de ori mai mult colectivul acesta nou. Dar până atunci, să vedem lista de filme pentru ultima duminică de vacanţă:

1. The Big Wedding

2. The Great Gatsby

3. Epic

4. Oblivion

Lista rămâne deschisă, în caz de-mi recomandaţi ceva şi îmi stârniţi curiozitatea. 😀

Aţi văzut filmele de mai sus? Merită vizionate sau le-aţi înlocui cu altele?

The Lone Ranger – un alt fel de erou

TheLoneRanger2013PosterDe când am aflat că Johnny Depp va interpreta rolul lui Tonto în “The Lone Ranger”, am aşteptat cu nerăbdare filmul. Nu, nu mă ascund după deget, îmi place actorul exagerat de mult; am vizionat aproape toate filmele în care a jucat. Aş mai vrea să-i fiu nevastă şi să-i fac vreo 2 copii dar asta nu face parte din tema articolului acesta, aşa că trecem peste.

Aseară am vizionat noua sa peliculă, “Legenda călăreţului singuratic” şi mi s-a părut că Jack Sparrow s-a transformat în indian, lăsând hainele de pirat la o parte dar nu şi atitudinea de “sărit de pe fix”.

Filmul prezintă povestea lui John Reid (Armie Hammer) şi drumul său de la corectitudine şi principii, la răzbunare şi justiţie în stilul vestului sălbatic. Printr-o răsturnare de situaţie, în prima parte a filmului, ajunge să fie tovarăşul de călătorie al lui Tonto, un indian cu comportament ciudat, aflat în căutarea unui alt soi de dreptate. Şi de aici începe distracţia.  Scenele de acţiune se îmbină perfect cu umorul degajat de cele două personaje principale, în special Tonto, iar soundtrack-ul este atât de bine ales încât, pe alocuri, mi-a dat fiori.

TLRmid

Grimasele făcute de Tonto, replicile sale scurte şi ascuţite şi atitudinea sa în timpul momentelor critice au fost sarea şi piperul filmului, culminând cu apariţia unui cal alb, înzestrat şi el cu un simţ al umorului foarte bine dezvoltat, mai ales în privinţa indianului. Relaţia dintre cei doi e absolut genială şi surprinde cele mai haioase scene din tot filmul.

tonto-silver-the-lone-ranger

Helena Bonham Carter apare şi ea, în rol de matroană, dotată cu un picior mai special, ce e capabil să spulbere capetele celor care nu sunt cuminţi şi intră în raza ei vizuală. Mi-a părut că a fost totuşi un rol destul de micuţ, pentru potenţialul actriţei, chiar dacă lumea cârcoteşte despre apariţia ei veşnică în filmele cu Johnny Depp.

Pe Armie Hammer nu-l remarcasem în alte filme dar mi-a plăcut cum a interpretat personajul John Reid. Cu o încăpăţânare aproape amuzantă şi o mândrie exagerată dobândită printr-un studiu intens (se pune accentul pe studiile sale superioare :“I warn you! I boxed in Law School!” ), face tot posibilul pe tot parcursul filmului să nu iasă din cuvântul legii şi să-i pedepească pe răufăcători ca la carte. Tonto, însă, reuşeşte în final să-i schimbe un pic felul de a gândi şi-l transformă într-un adevărat erou.

969682_10151695486609153_1182227571_n

Personajele negative sunt atât de bine construite încât mă călcau şi pe mine pe nervi şi mi-aş fi dorit să le dau şi eu măcar câte un bobârnac. Din păcate monitorul nu mi-a permis asta, aşa că a trebuit să aştept ca Butch Cavendish (William Fichtner) să fie pus la punct de cine trebuia.

De sountrack am mai spus şi mai sus, dar vreau să mai menţionez de o scenă care mi-a stârnit hohotele de râs tocmai datorită instrumentalului ce domnea pe fundal. Deşi era o scenă destul de serioasă, spre final, împletită cu gloanţe, cai, trenuri ce pierd controlul şi exagerat de mult praf, coloana sonoră a făcut toţi banii, mulându-se perfect pe mimica feţei lui Tonto.

Deşi l-am văzut singură, eu sunt convinsă că “The Lone Ranger” – “Legenda Călăreţului Singuratic” e un film musai de văzut cu prietenii la un movie marathon! Vi-l recomand pentru o seară de amuzament şi relaxare!

Grevă în grădina mea

Aseară mă bucuram enorm că în sfârşit va începe vacanţa şi pentru mine. Astăzi am aflat că peste câteva zile n-o să am linişte din nou, căci mi-am găsit iar ceva de făcut. Drept urmare, astăzi intru în grevă şi îmi voi petrece toată ziua vizionând filme.

Movie-Night-by-Ginny

Astăzi refuz să fac vreun efort şi îmi dedic tot timpul relaxării. Mi-am făcut o listă de pelicule noi şi unele mai vechi şi abia aştept să încep maratonul. Pe lista mea sunt următoarele:

1. Despicable Me 2 – 2013

2. Admission – 2013

3. Now you see me – 2013

4. The Break Up – 2006

5. The Heat – 2013

6. Amadeus – 1984

7. The Soloist – 2009

Dacă nu voi apuca să le văd pe toate astăzi, mai e şi mâine o zi. Dacă tot nu o să am o vacanţă lungă, măcar să profit de zilele astea puţine dar libere.

Îmi mai recomandaţi ceva?

Sursa foto: ellidavis.com

De ce nu mai prefer filmele de groază

13 6

Dacă mă întreba cineva acum câţiva ani ce gen de film prefer, spuneam automat horror. Da, dragi cititori, am avut o perioadă când îmi plăcea la nebunie să mă uit la filme de groază. Mă băgam frumos sub o păturică, îmi făceam o ciocolată caldă şi dădeam play la filme precum “Wrong Turn”, “Thir13en Ghosts”, “Freddy vs. Jason” etc. Şi chiar aveam momente când băgam capul sub pătură de spaimă sau mă uitam printre degete la monitor.

Acum, însă, când aud de filme horror spun pas. Poate a fost un moft de moment pe atunci, poate nu se mai fac filme horror de calitate bună acum, dar chiar nu mai am nicio atracţie faţă de acest tip de pelicule.

Şi spuneţi şi voi, poate greşesc… nu vi se pare că în majoritatea filmelor de groază, apărute acum, se întâmplă cam aceleaşi lucruri?

– dacă unul dintre personajele principale împuşcă monstrul (zombie, vârcolac, vampir etc.), automat se apropie apoi de el, ca să verifice dacă e fără viaţă cu adevărat. Şi atunci, deodată, mortu’ învie şi îi sare la gât;

– dacă unul dintre personaje fuge de creatura respectivă, n-are cum să nu se împiedice la un moment dat şi să cadă, nereuşind să se mai ridice pentru câteva secunde bune;

– dacă personajului principal i se strică maşina în mijlocul pustietăţii, va descoperi o casă abandonată la doar câţiva metri mai încolo, care automat este bântuită;

– în căsuţa respectivă, personajul parcă are mereu tendinţa să se îndrepte spre pivniţă, de parcă acolo ar fi rezolvarea tuturor problemelor sale;

– în aceeaşi căsuţă, nu există niciodată un telefon funcţionabil sau becuri care să nu se ardă la păşirea în cameră;

– tot în căsuţa de mai sus, căldura cred că este dată la maximum, căci personajele feminine au tendinţa să caute fantomele/ sau să fugă ca nişte găini de ele, în chiloţi şi sutien.

Şi acestea sunt doar câteva exemple despre scene care se repetă în majoritatea filmelor horror. Voi mai ştiţi şi altele?

Sursa foto: imdb.com

O duminică cu demonii lui Da Vinci

Astăzi am reuşit să îmi distrag atenţia de la toate problemele care au năvălit în capul meu în ultima vreme, cu ajutorul unui nou serial: Da Vinci’s Demons. Auzisem despre el de la câteva cunoştinţe şi toate aveau numai cuvinte de laudă la adresa lui; de aceea, m-am hotărât să-i dau o şansă.

Da Vinci's Demons 2013Da Vinci’s Demons nu e un documentar despre Leonardo Da Vinci, aşa cum mulţi se aşteptau să fie, ci este o operă de ficţiune doar inspirată din fapte reale. Serialul îl are în prim plan pe Da Vinci, cu tot ceea ce reprezintă el: viziune, nebunie, genialitate, pasiune, artă. Unii îl condamnă, alţii îl invidiază, unii îl venerează, alţii caută să-l distrugă. Dar el reuşeşte de fiecare dată să iasă din orice impas, veşnic calculând, analizând, plănuind câte ceva.

Pe mine m-a cucerit felul în care Tom Riley a intrat în pielea personajului şi nu aş fi văzut pe altcineva în locul său. Deşi nu auzisem până acum de acest actor, mi-a cam ajuns la inimă. Poate o fi şi din cauza figurii fermecătoare… nu contest!

Serialul este încărcat de scene dramatice, de strategii de luptă, trădări, planuri dar şi dragoste şi erotism. Are câte un strop din fiecare gen şi poate chiar asta îl face atât de interesant. Într-o clipă te poate amuza o scenă, ca în următoarele secunde să fii îngrozit de lipsa scrupulelor şi apoi să aplauzi inventivitatea personajului principal. Pe mine una m-a captivat total şi abia aştept să apară sezonul 2, care este anunţat, din păcate, abia în 2014 (IMDB.com).

2013-04-11-davincis_demons

Nu pot să nu o menţionez şi pe superba Laura Haddock, ce o interpretează pe Lucrezia Donati, un personaj cheie în acest serial. Pe lângă faptul că are privirea  unei adevărate femei fatale, nici trupul ei nu se lasă mai prejos, fiind descoperit ochilor curioşi de câteva ori bune, de-a lungul episoadelor.

Iar dacă descrierea mea nu v-a convins că serialul merită tot timpul vostru (liber), vă las şi trailerul:

Eu mi-am petrecut întreaga duminică cu demonii lui Da Vinci şi aştept cu nerăbdare sezonul doi. Voi aţi văzut primul sezon? Ce părere aveţi despre scenariu?

Sursa foto: www.geeksofdoom.com

%d bloggers like this: