Archive for the ‘Un strop de cinema’ Category

De ce nu mai prefer filmele de groază

13 6

Dacă mă întreba cineva acum câţiva ani ce gen de film prefer, spuneam automat horror. Da, dragi cititori, am avut o perioadă când îmi plăcea la nebunie să mă uit la filme de groază. Mă băgam frumos sub o păturică, îmi făceam o ciocolată caldă şi dădeam play la filme precum “Wrong Turn”, “Thir13en Ghosts”, “Freddy vs. Jason” etc. Şi chiar aveam momente când băgam capul sub pătură de spaimă sau mă uitam printre degete la monitor.

Acum, însă, când aud de filme horror spun pas. Poate a fost un moft de moment pe atunci, poate nu se mai fac filme horror de calitate bună acum, dar chiar nu mai am nicio atracţie faţă de acest tip de pelicule.

Şi spuneţi şi voi, poate greşesc… nu vi se pare că în majoritatea filmelor de groază, apărute acum, se întâmplă cam aceleaşi lucruri?

– dacă unul dintre personajele principale împuşcă monstrul (zombie, vârcolac, vampir etc.), automat se apropie apoi de el, ca să verifice dacă e fără viaţă cu adevărat. Şi atunci, deodată, mortu’ învie şi îi sare la gât;

– dacă unul dintre personaje fuge de creatura respectivă, n-are cum să nu se împiedice la un moment dat şi să cadă, nereuşind să se mai ridice pentru câteva secunde bune;

– dacă personajului principal i se strică maşina în mijlocul pustietăţii, va descoperi o casă abandonată la doar câţiva metri mai încolo, care automat este bântuită;

– în căsuţa respectivă, personajul parcă are mereu tendinţa să se îndrepte spre pivniţă, de parcă acolo ar fi rezolvarea tuturor problemelor sale;

– în aceeaşi căsuţă, nu există niciodată un telefon funcţionabil sau becuri care să nu se ardă la păşirea în cameră;

– tot în căsuţa de mai sus, căldura cred că este dată la maximum, căci personajele feminine au tendinţa să caute fantomele/ sau să fugă ca nişte găini de ele, în chiloţi şi sutien.

Şi acestea sunt doar câteva exemple despre scene care se repetă în majoritatea filmelor horror. Voi mai ştiţi şi altele?

Sursa foto: imdb.com

O duminică cu demonii lui Da Vinci

Astăzi am reuşit să îmi distrag atenţia de la toate problemele care au năvălit în capul meu în ultima vreme, cu ajutorul unui nou serial: Da Vinci’s Demons. Auzisem despre el de la câteva cunoştinţe şi toate aveau numai cuvinte de laudă la adresa lui; de aceea, m-am hotărât să-i dau o şansă.

Da Vinci's Demons 2013Da Vinci’s Demons nu e un documentar despre Leonardo Da Vinci, aşa cum mulţi se aşteptau să fie, ci este o operă de ficţiune doar inspirată din fapte reale. Serialul îl are în prim plan pe Da Vinci, cu tot ceea ce reprezintă el: viziune, nebunie, genialitate, pasiune, artă. Unii îl condamnă, alţii îl invidiază, unii îl venerează, alţii caută să-l distrugă. Dar el reuşeşte de fiecare dată să iasă din orice impas, veşnic calculând, analizând, plănuind câte ceva.

Pe mine m-a cucerit felul în care Tom Riley a intrat în pielea personajului şi nu aş fi văzut pe altcineva în locul său. Deşi nu auzisem până acum de acest actor, mi-a cam ajuns la inimă. Poate o fi şi din cauza figurii fermecătoare… nu contest!

Serialul este încărcat de scene dramatice, de strategii de luptă, trădări, planuri dar şi dragoste şi erotism. Are câte un strop din fiecare gen şi poate chiar asta îl face atât de interesant. Într-o clipă te poate amuza o scenă, ca în următoarele secunde să fii îngrozit de lipsa scrupulelor şi apoi să aplauzi inventivitatea personajului principal. Pe mine una m-a captivat total şi abia aştept să apară sezonul 2, care este anunţat, din păcate, abia în 2014 (IMDB.com).

2013-04-11-davincis_demons

Nu pot să nu o menţionez şi pe superba Laura Haddock, ce o interpretează pe Lucrezia Donati, un personaj cheie în acest serial. Pe lângă faptul că are privirea  unei adevărate femei fatale, nici trupul ei nu se lasă mai prejos, fiind descoperit ochilor curioşi de câteva ori bune, de-a lungul episoadelor.

Iar dacă descrierea mea nu v-a convins că serialul merită tot timpul vostru (liber), vă las şi trailerul:

Eu mi-am petrecut întreaga duminică cu demonii lui Da Vinci şi aştept cu nerăbdare sezonul doi. Voi aţi văzut primul sezon? Ce părere aveţi despre scenariu?

Sursa foto: www.geeksofdoom.com

Recomandările de vineri

take-a-look (1)Vinerea toată blogosfera recomandă articole! Bine, nu chiar toată blogosfera, doar cei care au ce recomanda şi sunt dispuşi să facă asta.

Eu fac parte din categoria celor care au găsit articole foarte bune şi vor să le dea mai departe. Drept urmare, vă prezint textele care mi-au mers la corason:

1. Ești român! Ți-e rușine de condiția ta? Ți-e rușine că ești țăran?

“Chiar nu știu cine dracului a venit cu ideea asta cretină, că orice nu e bun, e automat țăran.”

2. Suntem doar prieteni

“Te poti indragosti de oricine, asta-i dragostea!  “E doar un prieten”, dar pana la urma te indragostesti.”

3. Trucuri pentru alungarea stresului

“Beţi un pahar de vin în fiecare seară, tot pentru a vă relaxa înainte de culcare. Conform unor studii, chiar mai multe pahare vă ajută să vă destresaţi.”

4. Urmăriţi de ghinion

“Lacrimile nu te pot scoate din necaz. Lupta şi încrederea sunt singurele care pot aduce rezultate.”

5. Culorile sufletului meu

“Pentru că vreau să văd frumuseţea din fiecare lucru care se întâmplă, pentru că ştiu că trecutul îşi are locul undeva în spate, iar eu m-am decis să trăiesc acum, nu atunci.”

Iar dacă vreţi să vă uitaţi la un film şi nu ştiţi la care, eu vă sugerez The great and powerful Oz!

Carantină cu filme şi cărţi

Pentru că draga de varicelă s-a instalat în cele mai dubioase locuri posibile (în talpă, pe mâini, între degete), acţiunile de care am parte sunt foarte limitate. Dacă mă deplasez prin casă, trebuie să o fac cu un picior sprijinit în călcâi şi altul doar pe o parte a călcâiului, de aceea nu prea mă dau jos din pat decât în situaţii de urgenţă (chemarea naturii, foame, sete); dacă vreau să scriu ceva, tastez doar cu anumite degete, pe celelalte încercând să le ţin ridicate, de cele mai multe ori fără succes; dacă amorţesc stând în pat şi vreau să mă sucesc pe partea cealaltă, trebuie să-mi pun pofta în cui, căci erupţia îmi dă doar alternative de poziţii incomode.

Aşa că, deşi trăiam cu impresia că voi avea tot timpul din lume să îmi etalez imaginaţia în noi postări pe blog, timp de două zile nu am reuşit decât să mă uit la filme şi să citesc. Chiar şi rândurile acestea le scriu cu greu, dar ce nu fac eu pentru blogul meu…?

De aceea, singurele noutăţi despre care pot să vă scriu sunt filmele pe care le-am vizionat în prima perioadă a carantinei şi cartea pe care am reuşit să o termin astăzi:

1. Side Effects – film psihologic, foarte fain construit. Pe măsură ce avansa povestea şi credeam că îmi pot da seama de ce se întâmplă cu adevărat, apărea câte un alt detaliu care făcea totul să se sucească la 180 de grade…

side_effects_ver3

“Emily (Rooney Mara) şi Martin (Channing Tatum) formează un cuplu de invidiat, care duce o viaţă luxoasă şi lipsită de griji, până când el este arestat pentru fraudă şi condamnat la 4 ani de închisoare. După ispăşirea pedepsei, Martin este întâmpinat de o soţie total schimbată, aflată la limita depresiei şi cu tendinţe de sinucidere. Astfel, Emily ajunge la psihiatru (Jude Law), care îi recomandă un tratament aflat în fază experimentală. După ce aparent efectele secundare o fac să îşi ucidă şoţul, psihiatrul ei încearcă să afle dacă această crimă este într-adevăr accidentală sau un plan bine pus la punct.” (cinemagia.ro)

Eu îl recomand din tot sufletul amatorilor genului psihologic.

2. runaway-runaway-bride-28872745-1012-1024Runaway Bride – comedie romantică cu Julia Roberts şi Richard Gere. Deşi este un film mai vechi, ideea acestuia mi s-a părut foarte amuzantă. Mai rar întâlneşti o femeie care nu este în stare să ajungă până la altar şi îşi părăseşte pretendenţii în mijlocul ceremoniei de căsătorie.

“Ike Graham (Richard Gere) este jurnalist la “USA Today” şi se luptă cu două probleme: nu reuşeşte niciodată să-şi predea articolele la timp şi, in plus, fosta lui soţie este şefa lui! Ike aude într-o seară, de la o “sursă de încredere” – un beţiv din barul lui preferat – o poveste foarte interesantă: în Maryland locuieşte o femeie pe nume Maggie Carpenter (Julia Roberts), căreia îi place foarte mult să fie logodită, dar în momentul în care ajunge la altar fuge de-i sfârâie călcâiele!
Articolul lui Ike este atât de exagerat, încât fosta lui soţie îl concediază. Singura şansă de a-şi recăpăta slujba este să scrie un articol documentat despre această femeie. Ike o întâlneşte pe Maggie şi descoperă că fata nu are de fapt o problemă cu căsătoria, iar situaţia este mult mai complexă decât ar fi putut crede…” (cinemagia.ro)

E un film haios, la care poţi să te uiţi cu partenerul sau, în cazul meu, cu varicela, într-o după-amiază dedicată relaxării.

3. Notting Hill – un alt film cu Julia Roberts, la fel de drăguţ şi siropos ca şi cel de mai sus. De data asta, însă, personajul masculin este interpretat de Hugh Grant, un actor foarte drag sufletului meu.

Filmul surprinde povestea de dragoste dintre o vedetă de cinema şi un om simplu, ce îşi câştigă traiul într-o librărie unde se vând doar cărţi de călătorie. Replicile încărcate de umor ale lui William Thacker (HUGH GRANT) au dat savoare întregului film şi sunt, probabil, cauza principală pentru care recomand această comedie romantică.

tumblr_li0s06tVbq1qh4sqfo1_500

4. iron_man_3_poster_castIron Man 3 – un film mult aşteptat de mine. Deşi auzisem că e mult mai slab decât celelalte două, am refuzat să mă iau după gura lumii şi l-am vizionat şi eu.

Nu mi s-a părut nici foarte reuşit, nici aşa slab cum spuneau unii. Nu îl întrece pe primul din serie, dar nu pot spune că e atât de prost încât să nu merite să te uiţi la el. Sarcasmul lui Tony Stark este pregnant şi-n acest film, ego-ul lui e la fel de mare, numai că de data asta avem ocazia să îl vedem “în acţiune” şi fără să se folosească de tehnologie şi bani. A fost interesant să văd şi latura umană a acestui personaj ce părea de neclintit, prezentă în atacurile de panică şi coşmarurile ce nu-l lăsau să doarmă.

Finalul mi s-a părut puţin cam tras de păr, dar nu comentez mai mult că risc să o dau în spoilere. 😀 

Iar cartea pe care am finalizat-o în această dimineaţă este Fundaţia de Isaac Asimov, pentru care voi face un articol separat, de îndată ce “vântul nu va mai fi vărsat pe mine” şi voi putea să tastez mai repede decât un melc…

Până atunci, mă voi uita în continuare la filme, vechi sau noi (aştept sugestii 😀 ) şi voi lectura alte cărţi pe care le am pe listă de ceva timp.

Şi doar mă rugam acum două zile: “nu pe degete, nu pe degete!”…

Sursa foto: tumblr.com, cinemagia.ro, imdb.com

Câteva vorbe

Dacă săptămâna trecută v-am spus de lista mea de filme pe care voiam să le vizionez, profit de ediţia aceasta de Happy Weekend, ca să vă las câteva citate reperezentative şi drăguţe, bineînţeles, din filmele respective. Evident că sunt mai amuzante şi au mai mult sens după ce vedeţi filmele! De aceea le las aici, poate vă stârnesc curiozitatea, în caz de nu le-aţi văzut:

Rise of the guardians

tumblr_mf5qbfRZlG1s0bs5bo1_500

How to train your dragon

tumblr_lia41rDQjm1qh0qsuo1_500.png

P.S. I love you

tumblr_lre8hbzaGf1qkgul1o1_500

Cloudy With A Chance Of Meatballs

tumblr_lq98jsDDf51r1w95jo1_500

Prince of Persia. The Sands of Time

tumblr_lwiy7jEZvS1r7005fo1_500

Dacă le-aţi văzut, ce momente v-au plăcut mai mult?

Iar dacă nu, vizionare plăcută! 😀

Postarea participă la  jocul HAPPY WEEKEND! – Ediţia 13

%d bloggers like this: