50 de umbre întunecate – povestea continuă

A trecut ceva timp de când am promis că-mi voi face timp şi pentru celelalte umbre ale domnului Grey. De aceea, “zeiţa mea intimă” s-a simţit cu musca pe căciulă şi m-a împins către volumul doi al faimoasei poveşti de dragoste turbată: “Cincizeci de umbre întunecate” – E.L.James.

Dacă primul volum l-am citit amorţind pe scaun în faţa calculatorului, m-am gândit că ar merita să îl citesc pe al doilea de pe tabletă, că doar nu o am degeaba; cărţile în format normal nu am avut curaj să le cumpăr (portofelul meu s-a făcut mic de tot în fundul buzunarului când am citit preţul).

Nu ştiu dacă volumul doi a fost scris mai bine sau dacă a fost de vină poziţia relaxată, cu capul pe pernă şi tableta în mână, dar mi-a plăcut de o sută de ori mai mult decât primul volum. Mi-a părut acţiunea mult mai frumos conturată, scenele de sex lăsate undeva mai spre fundal, povestea punând accent mai mult pe relaţia sentimentală dintre cele două personaje principale, şi parcă nici “zeiţa intimă” a Anastasiei nu m-a mai iritat pe retină aşa tare.

Dacă în primul volum, Ana roşea la orice semn venit din partea lui Christian, în partea a doua a trilogiei, capătă ceva mai mult curaj dar nu şi stimă de sine. Prinde “tupeu” la categoria jocuri şi scenarii erotice, dar când vine vorba de cealaltă parte a relaţiei, încrederea în propria persoană se află tot sub nivelul mării. Pe tot parcursul cărţii, îl venerează pe Christian pentru felul în care arată, gândeşte, simte; îi aplaudă generozitatea, sufletul cald şi primitor (după ce a îndurat o copilărie groaznică) dar nu reuşeşte să-şi dea seama de ce el e atras de ea. Întrebări precum “Oare ce vede la mine?”, “Sunt suficient de bună pentru el?”, “Oare îi pot satisface toate nevoile?” apar frecvent în toate capitolele.

Firul poveştii e chiar simplu. Deşi citisem anumite recenzii unde lumea se plângea că povestea e prea încurcată, mie mi s-a părut chiar (prea) uşor de urmărit. Volumul începe cu durerea resimţită de Ana, după despărţirea de Christian. Îi este dor de el dar în acelaşi timp, îi este frică de ceea ce poate face ciudăţenia din el. L-ar suna, dar parcă nu… Ar vrea să-l vadă, dar parcă nu… Îi simte lipsa dar parcă nu…

Într-un final, însă, ajung să se întâlnească pentru o expoziţie de fotografie, unde Christian, orbit de o gelozie şi o posesivitate ieşită din comun, cumpără toate fotografiile cu Ana, realizate de prietenul ei, Jose. După câteva discuţii şi priviri cu subînţeles, ajung să se împace. Relaţia lor însă nu va fi la fel ca în primul volum.

Sexul e chiar normal, fără jucării, cătuşe, funii, nuiele, dopuri şi bile (mai puţin spre final, unde ni se prezintă o scenă BDSM în “camera de joacă”, singura de altfel); sentimentele lor devin din ce în ce mai intense şi, la un moment dat, chiar are loc un schimb de roluri: Ana devenind dominatoarea, iar Christian supusul; ceea ce m-a surprins un pic…

Printre scenele romantice şi cele erotice, mai apare şi ceva acţiune: noul şef al Anei este cam pervers şi el şi face tot posibilul să ajungă sub fusta ei; Ana nu se lasă prea mult protejată de Christian şi vrea un strop de independenţă, încăpăţânare ce ajunge să o coste de câteva ori: trezindu-se înghestuită în colţul unui birou de către şeful ei sau ameninţată cu pistolul de o psihopată, fostă supusă de-a lui Christian; Elena, prietena cea mai bună a lui Christian, îi dă şi ea bătăi de cap, cu insistenţa de a se întâlni şi a sta la taclale; o licitaţie la un bal-mascat o pune într-o ipostasă cam stânjenitoare; iar câteva detalii din trecutul Dominatorului ei viciat aproape că o pun pe fugă.

Cu doze mici de amuzament pe ici, pe colo, volumul al doilea al trilogiei a fost mai mult pe gustul meu decât primul; iar finalul său m-a făcut curioasă pentru cel de-al treilea volum, aşa că nu cred că va mai dura mult până îl voi răsfoi şi pe acela. Chiar sunt curioasă ce i-a mai trecut prin cap scriitoarei E.L.James de data asta. Un accident, un viol, o răpire sau un cuplu fericit, cu 2 copii şi un rottweiler în fundul curţii?

În continuare am aceeaşi părere, că nu e o carte pentru oricine. Trebuie să fii puţin deschis la minte ca să reuşeşti să nu o închizi de la prima sută de pagini. De asemenea, nu e unul din romanele “musai de citit” şi nu vei dobândi cunoştinţe deosebite în urma lecturii. Dar povestea a primit de la mine, odată cu volumul doi, mai multe bile albe decât negre. Să vedem ce va urma…

Sursa foto: tumblr.com

Un alt soi de carte: 50 Shades of Grey

Tot auzind diverse păreri referitoare la trilogia “Fifty shades”, curiozitatea mi-a fost activată şi am ţinut neapărat să citesc şi eu măcar primul volum. Nu voiam să fiu genul de persoană care se alătură mulţimii ce aruncă cu roşii în carte, fără să citească măcar câteva rânduri. Da, auzisem că e varianta porno pentru femei, că e scârboasă din cale afară, că n-are pic de poveste ci o serie continuă de momente perverse în tot felul de locuri şi cu tot felul de “unelte”, etc. Dar ştiţi vorba aia, până nu vezi, nu crezi!

Aşa că, acum trei zile, am început să lecturez controversatul roman.

Din primele rânduri mi-am dat seama că am de-a face cu un personaj feminin care nu a auzit de încredere în sine. Bănuind că ar fi şi virgină, am schiţat un zâmbet şi am citit mai departe. Bineînţeles că intuiţia nu m-a înşelat şi am descoperit că am avut dreptate: Anastasia  Steele făcea parte din categoria Virgin Mary… puţine exemplare au rămas pe lumea asta, dar să nu ne abatem de la subiect.

Pe lângă faptul că Ana are o stimă de sine pe undeva pe la pământ, tânăra neexperimentată mai este şi invidioasă pe prietena ei, Kate, o tipă ce pare să fie urmărită de succes. Bineînţeles că invidia asta este undeva în adâncul sufletului ei şi o roade pe dinăuntru, transformând-o într-un pachet de nervi şi emoţii. 

“Acţiunea”, în sensul normal al cuvântului, începe când Ana este rugată de Kate să se ducă la un interviu în locul ei. Cu coada între picioare şi nefiind în stare să refuze rugămintea prietenei, Ana se deplasează la locul cu pricina şi-l întâlneşte pe Christian Grey.

Acum să ne concentrăm un pic asupra lui: e genul de bărbat superb, care deţine efectul AXE, înoată în bani, îşi conduce propria companie şi e burlac; are o privire de te dă pe spate, un aer misterios îl înconjoară mereu şi chiar nu e gay!

Ei bine, viaţa m-a învăţat că atunci când un bărbat pare a fi perfect (un om în general, dar vorbesc la subiect), ceva sigur nu e în regulă cu el. Aşa şi cu acest Christian Grey. La prima vedere / întâlnire / discuţie, pare bărbatul ideal, partenerul pe care orice domnişoară îl visează noaptea-n aşternut. Dar când ajungi să-l cunoşti mai bine, începi să te uiţi după ieşirea de urgenţă. 

Cartea este destul de banală la început: el o vânează, ea roşeşte; el o salvează de la un “accident”, ea roşeşte; el o scoate la o cafea, ea roşteşte; şi tot aşa. Nu sunt foarte multe descrieri, nu te pierzi în detalii, pur şi simplu urmăreşti un şir de gânduri ale personajului feminin şi un dialog între ea şi bărbatul irezistibil din faţa ei. E o lectură uşurică, din categoria scrierilor pentru adolescenţii din ziua de azi.

Apoi, “acţiunea” începe şi la alt nivel, cel aşa-zis erotic. După ce ajung să se cunoască mai bine, Ana şi Christian par foarte dornici să-şi smulgă hainele de pe ei. El o tot roagă să nu-şi mai muşte buza de jos, ea visează cum ar fi să-şi deschidă porţile subterane pentru el, el o avertizează că va avea de suferit din cauza lui, ea este din ce în ce mai stârnită de acest aspect, etc.

Aşa că, într-un final, la insistenţele femeii, Christian îi arată şi latura lui întunecată. O invită la el acasă şi-i prezintă o cameră “de joacă”. Nu vă voi spune exact ce se află în acea cameră de joacă, vă las să descoperiţi singurei dacă sunteţi curioşi. Pe mine nu m-a şocat într-atât încât să închid cartea şi să nu mă mai ating de ea. Oricum, cert este că, în partea “mai intunecată” a cărţii, Ana se transformă din Virgin Mary în Bloody Mary şi-şi pierde scumpa virginitate.

Din acel punct încolo, cartea s-a cam umplut de fraze de tipul: “The Submissive will agree to any sexual activity deemed fit and pleasurable by the Dominant”; “Holy crap!”; “I thought you didn’t make love. I thought you fucked hard.”; “My inner goddess is thrilled. I can do this. I can fuck him with my mouth.” Înţelegeţi voi ideea…

Anumite expresii se repetau exagerat de mult: “my inner goddess” era prezentă peste tot, de zici că era un alt personaj principal, un fel de drăcuşor pe umărul stâng; “Holy” însoţit de “crap”, “fuck”, “cow”,etc. era semnul că Ana este pe punctul de a leşina, dar rezistă cu brio datorită dorinţei de a-l mai călări un pic pe Christian; “Mutters”, “Whispers”, “Gasps”, la fel…sunt presărate în tot textul, ca nişte condimente proaste pe o bucată de friptură.

Dar, în mare, cartea nu m-a plictisit, nu m-a dezgustat, nu m-a făcut să arunc cu roşii în ea. Nu înţelegeţi greşit, nu o să o adaug pe lista de cărţi preferate, căci nici nu m-a încântat cu absolut nimic. A fost o poveste simplă, despre două caractere total opuse, care ajung să-şi combine dorinţele în speranţa de a se aventura într-un soi de relaţie; singurul lor punct comun este setea neîncetată de celălalt şi fix asta le va sta în calea fericirii.

Însă, citind rândurile din categoria BDSM (Bondage and Discipline-BD, Dominance and Submission-DS, Sadism and Masochism-SM), singura întrebare care mă bântuia era: “O femeie a gândit toate regulile astea?”. Căci da, cartea “50 shades of grey” este scrisă de o femeie şi anume E.L. James. Nu mă intriga acţiunea brută ce se desfăşura în Camera roşie a plăcerii/durerii, ci faptul că o femeie în toată firea şi-a dezvăluit toate fanteziile sale ascunse (şi un pic bolnave aş putea adăuga), întregii lumi. Căci, hai să fim serioşi, ea nu a scris toată povestea asta, visând de fapt la un prinţ pe cal alb; toate acţiunile prezentate acolo sunt scenarii desprinse din dorinţele sale…

Eu cam atât am avut de zis despre carte. Nici n-o recomand (mai ales celor slabi de înger), dar nici n-o hulesc. E un alt soi de carte, un soi pe care nu oricine îl poate digera. Când voi mai avea timp de pierdut voi citi şi celelalte două volume…

P.S: vă las o imagine care reprezintă, în mare parte, finalul primului volum…

…şi una din melodiile pe care cele două personaje “făceau dragoste” :))

Aici găsiţi recenzia pentru volumul II!

Sursa foto: goodreads.com