Posts Tagged ‘emil calinescu’

Guest – post NEPUNCTUAL – Experiente scolaresti intarziate

Ieri incepu scoala (desi sunt pe un blog moldovenesc, raman oltean). Asa ca la moda in blogosfera este sa scrii despre scoala. Apropo, Emil Calinescu (Punct Eu) sunt .

Despre prima zi de scoala am scris (pe alt blog; nu stiu in ce ordine vor aparea articolele), asa ca acum voi scrie despre altceva. Si anume un sport des intalnit in scoala (atat generala, cat si liceu): intarziatul. Uneori intarziatul era intentionat (gen: scapam de prima parte a orei, cand asculta), alteori era neintentionat.

Sa va zic acum cateva chestii interesante despre ceea ce numesc eu experiente scolaresti intarziate:

  1. Rar intarziam la orele urmatoare. Cand intarziam, invariabil se intampla la prima ora. Si in generala, si in liceu. Asta intai si intai pentru ca nu sunt fumator.
  2. In generala era cam “puscarie”. Pe langa gratiile la geam, care-ti dadeau aceasta senzatie, mai era si faptul ca scoala era efectiv inchisa in timpul orelor. Daca intarziai nitel mai mult, trebuia s-o iei prin fata. Directoarea avea biroul de vedea tot ce se intampla. Stia cu exactitate cine vine si cine e acea persoana.
  3. Legat de asta, faza tare. Eram clasa a VIII-a si prima ora aveam desenul. Faceam cu o profa tanara si de treaba (pana atunci facusem cu o baba destul de scortoasa). Si intarzii. Mai eram cu un coleg. Directoarea era cu spatele. Sala de clasa era la parter. Colegul asta al meu se gandise sa o silentios, dar grabit, sa ajunga in clasa fara sa fie vazut. Eu mai sincer de felul meu o salut pe directoare: Sarumana doamna directoare. Colegului meu ii picase fata. Directoarea zambitoare ma saluta, imi zice sa intru repede in sala, sa sper sa fiu primit. Dupa mine, nu aveam de ce sa ma feresc. Nu dadusem in cap, nu omorasem. Doar intarziasem. Nu e ceva atat de grav…
  4. Legat de directoare, foarte tare e ca ea ne stia pe toti. Si stia cu exactitate ce clasa esti, ce ora ai etc.  Memorie ca a ei nu am mai intalnit demult.
  5. La liceu chestii mai grave: se inchidea poarta prin curte (uneori, nu chiar tot timpul), iar la intrarea din fata nu erau elevi de serviciu, ci era un portar. Cu care m-am certat de multe ori. Intr-una din zile intru cu o profa (“e cu mine”), alta data stau 5 minute, el imi spunea ca “exista riscul sa nu te primeasca la ora”, iar eu ii ziceam ca asta e strict problema mea, nu a lui. Intr-un final m-a lasat. Aici nu mai imi era frica de directoare/director . Nici macar nu stiau cine sunt…
  6. Ora incepea la 7:30 (intr-a XI-a si a XII-a). Tin minte ca la un moment dat la 7:30 ma trezisem. Maica-mea speriata: nu trebuia sa fii la scoala? La care eu: ajung eu … Am ajuns… Pana sa se termine prima ora.
  7. La un moment dat la engleza am ajuns la 8:15. La si 20 se termina ora. Mi s-a motivate absenta. Cica am ajuns “la timp”.
  8. Cea mai tare faza cu intarzierea (si ultima, ca o sa inchei cu ea) tot la engleza s-a intamplat. Se enervase profa pe mine ca veneam invariabil cu intarziere si-mi spune: DATA VIITOARE VII LA FIX. Ajung eu “data viitoare”. Profa, calma: Emil, ce ti-am zis eu data trecuta? Eu, la fel de calm: Sa vin la fix. Ea: pai si cat e ceasul acum? La care eu, cu un zambet in coltul gurii: 8 fix … A inceput sa rada. Radea cu pofta. Foarte de treaba profa (blonda care strangea bancuri cu blonde de la elevii clasei unde era diriginta; cica o distrau enorm bancurile cu blonde). Tin minte ca ei i-am dat de un 8 martie o felicitare, pe care scrisesem “pentru cea mai blonda profa pe care am avut-o”. In loc sa se supere, m-a luat in brate si mi-a multumit.

Gata articolul meu intarziat. Daca aveti si voi experiente intarziate din scoala e bine sa le semnalati aici. E valabil si pentru proprietara acestui blog.

Pana sa inchei, fac aceeasi vesnica invitatie: hai si la mine pe blog cu un guest-post.

Salutari INTARZIATE tuturor.

Sursa foto> parentdish.co.uk

 

Guest-post BLOND – “De ce se fac bancuri cu blonde?”


Salutare din nou din deplasare. Emil Calinescu sunt, student, doctorand şi blogger. Pentru ultima calitate responsabil este : “Cel mai minunat blog” . Şi la toate astea se mai adaugă o calitate: sunt blond. Despre această culoare a părului voi scrie şi eu în rândurile următoare.

Aşadar, oamenii dintotdeauna au simţit nevoia să facă bancuri. În majoritatea cazurilor faci bancuri ori despre « categorii sociale marginale » (negri la americani, ţigani la noi), ori despre cei care te conduc, pentru a te răzbuna. De asemenea, se fac bancuri despre diverse grupuri etnice : americanii fac bancuri cu mexicani, italienii fac bancuri cu sicilieni, iar românii, cei mai bogaţi din acest punct de vedere, fac bancuri cu olteni, moldoveni şi ardeleni. De asemenea, tot aici, o categorie aparte sunt bancurile cu locuitorii oraşului Caracal.

De asemenea, tot specifice ţării noastre sunt şi bancurile cu poliţişti. Deşi poliţiştii sunt peste tot (unii ar zice : din păcate), bancuri ca cele româneşti sunt în puţine culturi. Asta din cauza miliţiei de pe vremuri …

O categorie specială o reprezintă blondele. Specială am zis ? Da. Sunt 2 motive :

1. Bancurile cu blonde sunt universale.  Acest lucru este paradoxal, pentru că în unele ţări blondele sunt majoritare (ţările nordice). Cu toate astea, şi în acele culturi au ajuns acele bancuri.

2. Este o categorie specială pentru că nu are o cauză valabilă. De exemplu, bancurile cu negri au apărut pentru că majoritarii au ceva cu ei şi-i desconsideră. Bancurile politice la fel : din dorinţa de a face mişto de cei care te conduc. La bancurile cu blonde scopul este incert. Sunt misogine ? Păi sunt, dar de ce neapărat blondele ? Şi daca sunt aşa misogine, de ce fac şi « brunetele » mişto ?

Acum să vă zic şi un banc (e articol despre bancuri şi încă n-am zis niciunul). Cică : « la naştere toţi copiii sunt blonzi. Unii se deşteaptă, alţii rămân aşa. »

Acest banc ar explica apariţia bancurilor cu blonde. D-aia ar fi blondele cum sunt. Totuşi, de ce cu blonde şi nu cu blonzi? Cu blonzi ştiu unul singur:

« De ce au blondele buricul vânăt ? Pentru că există şi bărbaţi blonzi. »

Dar atât. Un singur banc cu blonzi. Sau or mai fi, dar nu-s aşa celebre. Şi ne întoarcem de unde am plecat. Acum, unii susţin că până şi blondelor le-ar conveni că se fac bancuri cu ele. De ce să le convină ? Păi :

1. Când face o prostie, aruncă un nevinovat « SUNT BLONDĂ»  şi poate scapă mai ieftin. E preferabil decât să fie dată afară de la locul de muncă, nu ?

2. Despre o blondă se spune că are şi simţul umorului. Astfel, o blondă poate da foarte bine la interviu dacă spune bancuri cu blonde. La interviu, la concursuri de miss. Ştiţi voi, cel mai mult e apreciată auto-ironia.

Pe bune, majoritatea blondelor pe care le cunosc nu se supără când faci bancuri despre ele. Consideră că e ceva firesc a râde şi ok, lumea face bancuri despre ele. Dar nici cei care fac bancuri nu cred că ar fi proaste.

Legat de asta, am scris eu mai demult un articol despre bancuri. Şi acolo întrebam despre ce avem voie să facem bancuri. Pe bune, până şi blondele sunt de acord cu mine : blonde nu, femei în general nu, olteni nu, moldoveni nu. Până la urmă vom exclude toate categoriile, pentru că « discriminăm ».

Ultima chestie legată de asta : important e ca bancurile pe care le zici să nu fie cu răutate. Am păţit-o eu la o şcoala de vară. O colegă, blondă, ne povestea cu foc cum a fost ea în America pe Work & Travel. Şi acolo a lucrat la McDonald’s. Mie în general, când cineva povesteşte ceva, nu-mi vin în minte citate de filosofi, ci îmi vin bancuri. Aşa că mi-a venit să zic bancul : « Ce zice o blondă la apogeul carierei ? Bine aţi venit la McDonald’s ! » Vă daţi seama că tipa s-a supărat… Deh, atât m-a dus capul să zic acolo…(şi nu băusem nimic).

Apropo, felicit gazda pentru că are simţul umorului şi a acceptat să găzduiască asemenea articol. Deja are o bilă albă. Şi prin asta va demonstra stereotipul cum că blondele au simţul umorului.

Salutări BLONDO-BLOGOSFERICE tuturor (un autor blond + o gazdă blondă 😀 ) şi îi mulţumesc încă o dată gazdei pentru găzduire !

%d bloggers like this: