Posts Tagged ‘fericire’

O succesiune de mici invazii

M-am ridicat de pe canapea şi m-am îndreptat spre oglindă. Mă priveam, aproape îndrăgostită de această imagine, de această nouă persoană care devenisem.  Ştiam că şi El se îndrăgostise de această femeie, mai mult decât de fata pe care o cunoscuse înainte.

Într-un moment de sinceritate maximă, mi-a mărturisit : „Când te-am întâlnit, mi-ai stârnit interesul prin simpla prezenţă. După primele întâlniri, te-am găsit deosebit de amuzantă şi însufleţită de un farmec molipsitor. Mă răsfăţai, dornică să mă cucereşti, ca şi pe ceilalţi bărbaţi; dar am căzut unul în vraja celuilalt şi ne-am construit singuri povestea de dragoste. Reuşisem să te citesc din prima clipă; erai o carte deschisă pentru mine şi adoram să te răsfoiesc. Cu o încăpăţânare neistovită, încercam mereu să te analizez, să descopăr orice sentiment, orice gând, orice vis al tău. Voiam să luminez adâncul întunecat al sufletului tău, să trezesc copiliţa jucăuşă din tine, să descopăr tărâmul ascuns al dorinţelor tale. Mă atrăgeai prin faptul că erai ceva rar, nemaiîntâlnit, încântător şi delicat. Îmi era teamă să nu fiu doar un capriciu de-al tău şi să nu renunţi la iubirea noastră, în timp.”

Dar cum puteam eu să renunţ la un asemenea sentiment? Nimeni, niciodată nu mă idolatrizase şi nu mă iubise în acest fel. Îmi acaparase întreaga viaţă, întreaga suflare, treptat, printr-o succesiune de mici invazii, ca şi cum ar fi cucerit un teritoriu. Mă ajutase să ies din cele mai puternice coşmaruri şi să alung cele mai intense amintiri negative. Aveam nevoie de el, de prezenţa lui, de privirea şi de ascultarea sa, de glumele şi poveţele sale. Mă urcase pe un piedestal şi mă preţuia ca pe un obiect de lux. Adoram să mă simt răsfăţată, mângâiată de vocea, încăpăţânarea şi capriciile sale. Mă lăsam purtată de un elan de pasiune şi dorinţă, dragoste şi nebunie.

M-am îndepărtat de oglindă şi m-am aşezat la birou. Voiam să scriu, să compun. Ştiam că dacă voi acorda mai multă atenţie scrisului şi voi depune mai mult efort, voi reuşi să transpun fiece moment minunat din viaţa mea, într-o poveste. Am luat stiloul în mână şi m-am gândit la ziua când am aflat că El este singurul ce mă poate ajuta să scap de coşmaruri…

Guest post: Orice sfarsit este un nou inceput

–    Cand ai incetat sa ma iubesti?

–    Niciodata! De ce iti trece prostia asta prin cap?

–    Pentru ca asa simt!

       Sara se uita cu ochii mari si lacrimanzi la Victor. Nu intelegea de ce acesta si-a schimbat atitudinea brusc. De ce era atat de rece cu ea si mai ales, de ce nu vroia sa o mai vada atat de des.

–    Iubito, termina cu prostiile! Te ador, nu as avea de ce sa nu mai vreau sa fiu cu tine.

–    Si atunci, de ce nu ai vrut sa ne vedem timp de 2 saptamani?

–    Ti-am spus deja, am fost ocupat cu examenele. Tu ma bateai la cap inainte sa invat si sa iau note mari si doar te-am ascultat.

–    Mda… Sara incepu sa planga, fara sa mai asculte ce spunea Victor. Orice i-ar fi zis, nu l-ar fi crezut. Stia ca intre ei, lucrurile nu mai erau ca inainte si ca inevitabilul se va produce in curand. Doar ca vroia sa amane momentul cat mai mult timp… Daca s-ar fi putut, pentru totdeauna.

        Peste o saptamana, incepea facultatea, iar la cateva zile dupa, urma sa fie ziua Sarei. Nu era genul de fata petrecareata: prefera sa fie in compania celor dragi si mai ales, sa fie cu iubitul ei. Dar anul asta nu isi mai dorea nimic… Aproape intrase in depresie. Nu intelegea cu ce a gresit: statea in fiecare noapte si rememora ultima luna. Nu facuse nimic rau, ba chiar avusese o perioada ciudata in relatia cu Victor pentru ca nu s-au certat deloc. Iar acum, il simtea distant. Nu ii mai spunea ca o iubeste si aproape ca nici nu o mai saruta ca inainte.

        A inceput si facultatea, iar Sara plangea incontinuu: avea un program foarte incarcat, invers fata de cel al lui Victor, ceea ce inseamna ca se pot vedea doar in weekend, iar ei erau obisnuiti sa stea impreuna zilnic. Dar pe ea o enerva cel mai mult atitudinea lui Victor care parea nepasator…

      Zilele au trecut si a sosit si aniversarea Sarei. Nu vorbise cu Victor cu o seara inainte, astfel incat si-a petrecut noaptea plangand. Dimineata degeaba astepta telefonul lui. Se facuse deja 10. Nu era in stare sa mearga la cursuri si a decis sa isi ia un weekend prelungit. Deodata, telefonul a inceput sa sune. S-a ridicat fericita, sperand ca este Victor, dar nu era el.

 –     La multi ani puiul meu! Sa fii sanatoasa, sa ne faci multe bucurii si mai ales sa fii iubita! Intra la mine in camera si vezi ca ti-am lasat un cadou. O sa ne intoarcem d-abia maine seara. Imi pare rau ca nu putem fi alaturi de tine intr-o zi atat de importanta, dar promit ca duminica mergem la bunici si petrecem.

        Sara nu parea prea entuziasmata de ceea ce ii spusese mama ei. Nu o mai putea inveseli nimic. A stat in pat, plangand, pana la miezul zilei, cand in sfarsit a sunat si Victor:

–     Sara, uite ce e…. M-am gandit mult si nu as fi vrut sa iti dau vestea acum, dar nu mai pot astepta. Nu ma mai pot preface… Ced ca ar fi mai bine sa punem capat. Totusi, te astept azi pe la mine sa vorbim…si sa iti iei lucrurile.

         Sarei nu-i venea sa creada ce auzea. Spera sa fie doar un cosmar din care sa se trezeasca mai repede. O relatie de 3 ani de zile, incheiata chiar de ziua ei si fara un motiv anume…

       Cu ultimele puteri a reusit sa se dea jos din pat si sa mearga in baie. S-a uitat in oglinda si nu se mai recunostea: era palida, cu ochii extrem de umflati. Durerea de cap incepuse s-o ignore si tot ce vroia era sa se aranjeze putin si sa plece. Isi spunea ca trebuie sa para puternica in fata lui Victor, daca lui nu i-a pasat, asa sa fie si ea…

       Peste 40 de minute era acasa la el. Cu mana tremuranda a apasat soneria: o data, de doua ori. A asteptat cam un minut si a iesit Victor… Nu a avut curaj sa se uite la el: i-a spus sa ii aduca lucrurile care au ramas pentru ca se grabeste. El se uita cu ochii mari la ea si aproape ca ii venea sa planga. A insistat sa intre si a lasat-o in hol.

      Vazand ca trec aproape 5 minute si el nu mai vine, Sara a hotarat sa plece… Dar, cand sa deschida usa, surpriza: intr-un cosulet era un catelus mic cu o funda imensa la gat si cu un biletel pe care scria: ,,De azi inainte, eu te voi iubi si te voi proteja in locul lui. Sper sa ma iubesti la fel de mult ca pe Victor”. Sarei i-au dat lacrimile si a inceput sa mangaie catelusul.

      Fara sa vrea, i-a scapat biletelul pe jos, cu partea din spate in sus. Acolo scria: ,,Desigur, eu voi sta mai putin timp doar cu tine, pentru ca va trebui sa te impart cu Victor si sa va apar pe amandoi”.  Sara nu mai intelegea nimic. Era complet zapacita…

      Dar, indoielile aveau sa-i dispara repede, cand l-a vazut pe Victor: avea un buchet imens de trandafiri si o cutiuta mica in mana. A venit la ea si a luat-o in brate, strangand-o tare.

 –     Iarta-ma pentru cat te-am facut sa suferi… Nu am vrut… Daca nu faceam asta, nu o puteam termina asa si nu puteam incepe o alta viata alaturi de fata pe care o iubesc cel mai mult. Ti-am spus ca vreau sa punem capat, dar nu am specificat la ce. Vreau sa terminam relatia pe care am avut-o si sa incepem alta, pe un alt drum. Si ti-am mai spus sa vii sa iti iei lucrurile pentru ca trebuie sa ne mutam. Iar in acel moment, Victor i-a intins Sarei o cheie, de care era agatat un bilet pe care scria o adresa.

–     Este casa care ti-a placut atat de mult iar acum este a noastra. Si nu in ultimul rand, vreau sa te intreb, daca esti pregatita sa nu mai fi iubita mea.

–    De ce??? Nu mai inteleg nimic!

–    Pentru ca vreau sa te intreb daca….. vrei sa fii sotia mea?

      Sara a izbucnit in lacrimi de fericire. Stia ca nu se poate termina totul asa si ca Victor o iubeste. Era cea mai mare surpriza pe care i-a facut-o si totodata, trebuia sa inceapa sa se obisnuiasca cu ideea de a imparti viata cu cineva.

      Dupa cateva ore petrecute impreuna in acea zi, Sara a uitat de toate momentele urate petrecute in ultimul timp, pentru ca surpriza primita insemna nespus de mult pentru ea.

       Guest post scris de Andreea, co-writer la blogul lui Alex Zaharia

Sursa foto: highwallpapers.com

Curcubee şi unicorni

Câteva zile am fost confuză. Începusem să trăiesc cu impresia că dacă te invadează fluturii în stomac, inspiraţia iese pe geam. Deschideam câte un document nou şi mă uitam în gol, căci nu ştiam ce să scriu şi gândul îmi stătea la cu totul altceva decât la scris. Aşa că am trişat un pic şi am adăugat pe blog texte pe care le scrisesem cu ceva timp în urmă, dar asta rămâne-ntre noi! Şşşşş! 😀

Şi azi am avut o “revelaţie”!

Dacă înainte orice vedeam pe stradă, la televizor, pe internet, mă impulsiona să “cârcotesc” şi să scriu articole răutăcioase cu direcţie bine stabilită, în ultimele cinci zile m-am tot uitat în jurul meu şi n-am văzut decât curcubee şi unicorni. 

Urcam în autobuz şi stăteam lângă un moş care mirosea a trei săptămâni de muncă, nu mă gândeam imediat să-i sugerez achiziţia unui săpun Duru. Pur şi simplu făceam trei paşi mai la stânga şi îmi aruncam privirea după vreun geam care să-mi salveze căile respiratorii; apoi reveneam la gândurile mele colorate.

Mă duceam la magazin şi vânzătoarea mă trata de parcă îi datoram bani, nu îi sugeram imediat să-şi scoată bâta din posterior. Pur şi simplu îi zâmbeam, îi răspundeam politicos şi părăseam incinta, lăsând-o câteva secunde şocată (probabil pentru că nu ştia ce înseamnă amabilitatea).

Mă întâlneam cu prietenii şi-mi povesteau ce bârfe se mai aud “în sat” despre mine, nu mi se mai ridica părul în cap şi nici nu-mi mai creştea pulsul. Pur şi simplu treceam cu vederea (puţin dezamăgită, ce-i drept…dar asta e!) şi îmi vedeam de fericirea mea, ştiind că roata se întoarce întotdeauna. 

Şi chiar şi atunci când am realizat că inspiraţia m-a abandonat, nu m-am agitat ca un Pepsi, ci am aşteptat să-şi facă loc printre cele o sută de noi senzaţii care mă înconjoară şi-mi ocupă tot timpul. Şi uite că draga de ea, timidă şi emoţionată, m-a vizitat astăzi şi m-a împins să tastez acest post.

Cert e că sunt în al nouă-lea cer, sau chiar mai sus pe undeva, şi fiindcă trăiesc ceva atât de frumos şi nou, partea răutăcioasă din mine, care comenta orice mişca, a cam adormit. Cât va hiberna nu se ştie niciodată, aşa că până îi sună alarma, vă voi bate la cap cu cât de roz e viaţa mea! Sper să mă mai citiţi şi-n postura asta! :))

O săptămână frumoasă tuturor! Şi nu uitaţi să zâmbiţi!

Încă un pas…

Tălpile mă ustură de cât am alergat, inima mi-a obosit, iar tâmplele nu mai au mult pân’ să explodeze. Rochia îmi este împroşcată cu noroi, pantofii m-au părăsit demult dar gândurile niciodată. Am ajuns unde trebuia şi mi-e teamă să mai fac un ultim pas.

Sunt aici, pe marginea unei stânci şi aştept.

Vântul bate puternic şi-mi plesneşte trupul deja istovit. Mă înconjoară şi mă învăluie, mă-ndeamnă şi mă condamnă. Mă atenţionează şi mă avertizează: clepsidra se goleşte. Şi odată cu ea şi sufletul meu aproape secat. Ştiu, dar nu pot face nicio mişcare. Aţele s-au rupt, iar păpuşarul m-a abandonat aici. Trebuie să decid singură.

Păşesc pe ultima piatră dinaintea hăului, cu trupu-mi tremurând. Nu credeam că voi fi nevoită vreodată să fac asta. Nu credeam că voi fi în stare să renunţ la tot ce-a fost.

Privesc în zare şi parcă cerul mă îndeamnă să nu mă opresc. Marea i se alătură şi îmi ţipă că nu voi fi în stare să mai resuscitez nimic. Devine din ce în ce mai tulbure, iar valurile ei îmi stropesc obrajii deja umezi de lacrimi.

Pentru o clipă, filmul de amintiri pe care voiam din tot sufletul să-l uit, mi se derulează în faţa ochilor: atingeri, soare, natură, viaţă, vise, speranţe, îmbrăţişări, săruturi, obraji fierbinţi, mâini puternice, piept primitor, petale de trandafiri, bătăi ale inimii, respiraţii sacadate, pasiune, flacără, negru, nimic.

Când ultima lacrimă s-a contopit cu spuma valurilor, am deschis urna şi am aruncat cenuşa iubirii trecute în mare. O parte din ea a ajuns înapoi pe mal, în speranţa deşartă a unei noi reveniri, dar restul s-a conformat cu fundul mării, cu adâncurile sale învolburate.

Am întins mâinile spre cer şi am primit acordul de a păşi într-o nouă etapă. Marea a înţeles şi m-a încurajat. Mă va mai aştepta cu o nouă urnă; dar oare voi mai veni?

Sursa foto: zastavki.com

 

 

 

De la japonezi citire!

Motto: “€œCând te oprești să alergi după lucrurile greșite, le dai lucrurilor bune șansa de a te găƒsi”

Sfaturi transmise de seniorii japonezi, la final de carieră, celor mai tineri, care le vor lua locul:

Să fii ceea ce ești!
Una dintre cele mai mari provocări în viață este să să fii tu însuți într-o lume care încearcムsă te facă precum toți ceilalți. Cineva va fi întotdeauna mai frumos că tine, mai deștept sau mai tânăr, însă nimeni nu poate fi ca tine. Nu te schimba ca oamenii să te placă. Fii tu însuți și oamenii potriviți te vor iubi pe tine, cel adevărat.

Trecutul
Nu vei putea începe urmăƒtorul capitol din viața ta, dacă vei continua să îl citești pe ultimul.

Frica să greșești
Făcând ceva și obţinând un rezultat greșit este mai productiv decât să nu faci nimic. Orice reușită are o urmă de eșec în spatele ei și orice eșec te conduce spre succes. Vei ajunge să regreți mai mult lucrurile pe care nu le-ai făcut decât pe cele pe care le-ai făcut.

Problemele
Ύnfruntăƒ-le cu capul sus! Nu, nu va fi ușor. Nu este nicio persoană în lume care poate depăși fără greșeală toate complicațiile cu care viață ne pune față în față. Nu suntem făcuți să rezolvăm instant toate probleme apărute. Nu așa am fost creați. De fapt, am fost creați să ne supăram, să ne întristăm, să fim răniți, să ne împiedicăm și să cădem. Pentru că tocmai acesta este întregul scop al vieții: €“ să ne înfruntăm problemele, să învățam din ele, să ne adaptăm și să le rezolvăm în timp. Acesta e, în cele din urmă, modul în care devenim persoanele care suntem.

A minți
Poți minți pe oricine din lumea întreagă, însă nu te poți păcăli pe tine.Viețile ni se îmbunătățesc numai când acceptăm provocările care ne apar în cale. Iar cea mai dificilă dintre provocări este aceea de a fi sinceri cu noi înșine.

Nevoile proprii
Cel mai dureros lucru este să te pierzi, pe tine că persoană, atunci când iubești pe cineva prea mult. Și să uiți că și tu ești special. Da, ajută-i pe ceilalți, dar ajută-te și pe tine. Dacă există vreodată vreun moment perfect pentru a-ți urma visul sau pentru a face ceva care contează pentru tine, acel moment e acum.
Ești pregătit… Nimeni nu se simte niciodată 100% pregătit când apare o noua șansă. Pentru că cele mai multe oportunități din viață ne forțează să trecem dincolo de zona noastră de confort. În orice situație, ne vom simți întâi insuficient pregătiți. Dar asta ține de procesul de învățare, nu-i așa?

Relații din motive greșite
Relațiile trebuie alese înțelept. Este mai bine să fii singur decât într-o companie neplăcută. Nu trebuie să te grăbești. Dacă trebuie să se întâmple, se va întâmpla “ la timpul potrivit, cu persoana potrivită și din motivele corecte. Îndrăgostește-te pentru că așa simți, nu pentru că te simți singur.

Relații noi
Vei învăța că în viață oamenii pe care-i întâlnești, îi întâlnești cu un scop. Unii te vor testa, unii se vor folosi de tine, unii te vor învăța câte ceva. Dar, cel mai important, vor fi și câțiva care vor scoate la iveală tot ce-i mai bun din tine.

A concura cu toți ceilalți din jurul tău
Nu te mai gândi la ce fac ceilalți mai bine decât tine. Concentrează-te să îți bați propriile recorduri zilnic. Succesul este până la urmă o luptă doar între tine și propria-ți persoană.

Invidia pe ceilalți
Invidia înseamnă să numeri toate harurile cu care au fost dăruiți alții, în loc să te uiți la tine și la ce ai primit tu. Întreabă-te următorul lucru: €œce am eu și toată lumea își dorește?

Mustrarea pentru greșelile vechi
Putem iubi persoanele nepotrivite și putem plânge pentru lucrurile greșite, însă, indiferent ce întorsătură ia viață, un lucru este sigur: greșelile ne ajută să găsim acele persoane și acele lucruri care sunt potrivite pentru noi. Toți greșim, toți ne zbatem și chiar toți regretăm anumite lucruri din trecutul nostru. Orice lucru care ți se întâmplă, bun sau rău, te pregătește pentru un moment care urmează să vină.

Cumpărarea fericirii
Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt scumpe. Dar adevărul este că lucrurile care ne aduc cu adevărat fericirea sunt gratuite :€“ dragostea, râsul, prietenia… Completați voi lista mai departe!

Așteptarea fericirii de la ceilalți
Dacă nu ești mulțumit cu tine, așa cum ești, nu vei fi fericit nici în relațiile cu alte persoane. Trebuie să-ți creezi stabilitate și fericire în propria viață înainte de a o împărtăși cu altcineva.

A trăi în gol, gândindu-te și răzgândindu-te
Nu mai analiza așa de mult fiecare situație căci vei crea probleme care nu nici măcar nu existau. Evaluează situația și acționează. Nu poți schimba lucrurile cu care refuzi să te confrunți. Progresul implică riscuri. Punct! Ca să marchezi un gol, trebuie ca întâi să dai drumul la minge.

A plânge de milă
Surprizele neplăcute cu care viață te pune față în față nu fac decât să îți netezească calea în direcția care era menită pentru tine. Poate nu înțelegi și nu vezi asta în momentul în care lucrurile rele se petrec și poate îți va fi greu. Dar reflectă și la celelalte lucruri negative care ți s-au întâmplat în trecut. Vei observa destul de des că fiecare dintre ele te-a condus într-un loc mai bun, către o persoană mai bună, la o stare de spirit minunată sau o situație fericită. Așa că zâmbește! Lasă-i pe toți să vadă că astăzi ești mult mai puternic decât erai ieri. Și astfel vei fi.

A ține supărări
Nu îți trăi viață cu ură în suflet. Vei ajunge să te rănești mai mult pe tine decât pe oamenii pe care îi urăști. Iertarea nu înseamnă “€œCeea ce mi-ai făcut este în regula”, ci iertarea înseamnă ” Nu o să te las să îmi strici fericirea pentru totdeauna”. Iertarea este raspunsul! Renunță la ranchiună, găsește-ți pacea și eliberează-te. Și, nu uita, iertarea nu este numai pentru alte persoane, este și pentru tine. Atunci când este nevoie, iartă-te și pe tine, mergi mai departe și încearcă să te descurci mai bine data viitoare.

Nivelul
Refuză să îți cobori standardele doar pentru a-i mulțumi pe cei care refuză să și le ridice pe ale lor.

Explicații și scuze la nesfârșit pentru greșeli
Prietenii tăi nu au nevoie de asta, iar dușmanii tăi oricum nu vor crede. Doar fă ceea ce simți că este corect.
Frumuseţea bucuriilor mărunte
Bucură-te de lucrurile mărunte pentru că într-o zi te vei uita înapoi și vei descoperi că ele erau de fapt lucrurile importante. Cele mai bune perioade din viața ta vor fi acele momente mici, aparent neimportante, pe care le-ai petrecut râzând cu cei care contează pentru tine.

Calea ușoară
Viața nu e ușoară, mai ales atunci când plănuiești să obții ceva care să merite. Nu alege calea ușoară care să te ducă acolo. Realizează ceva extraordinar.

A învinui pe alții pentru necazurile tale
Îți vei realiza visele în măsura în care îți vei asuma responsabilitatea pentru viața ta. Când îi învinuiești pe alții pentru lucrurile prin care treci, le predai lor controlul asupra acelor părți din viațata.

Griji
Grijile nu vor face ca ziua de mâine să fie mai puțin grea, dar sigur vor face ca ziua de astăzi să fie mai puțin veselă. Pentru a afla dacă merită să te îngrijorezi pentru o situație întrebă-te următorul lucru: “€œVa mai conta situația asta peste un an? Peste trei? Peste cinci?” Dacă răspunsul este nu, e clar că îți faci griji inutil.

Concentrare pe ce NU vrei să se întâmple
Concentrează-te pe ce îți dorești să se petreacă. Gândirea pozitivă este ingredientul de bază al oricărei povești de succes. Dacă te trezești în fiecare dimineață gândindu-te că ceva minunat ți se va întâmpla în ziua respectivă și ești puțin atent, vei observa destul de des că ai avut dreptate.

A fi nerecunoscător
Oricât de bună sau grea a fost viaţa ta până în acel moment, trezește-te dimineața și fii mulțumit că trăiești. Cineva, undeva se luptă cu disperare să trăiască. În loc să te gândești la ceea ce îți lipsește, gândește-te la ceea ce ai tu și le lipsește altora.

Viața este prea scurtă pentru a o petrece cu oameni care nu merită. Dacă cineva te vrea în viața lui, îți va face loc în ea, nu trebuie să te bați tu pentru un loc acolo. Nu încerca să te bagi cu forța în sufletul cuiva care trece cu vederea valoarea pe care o ai.

Amintește-ți mereu că prietenii adevărați nu-ți sunt cei care sunt lângă tine când ești fericit, ci cei care îți sunt aproape când ți-e cel mai greu!

Sursă text: neuronu.ro

Sursă foto: japantravelinfo.com

%d bloggers like this: