Posts Tagged ‘ghinion’

Azi nu am luat foc

Se întâmplă uneori să ai și zile proaste. Zile în care ai impresia că toată lumea e împotriva ta, că universul e întors cu fundul în sus și că nu există ciocolată în lume care să te facă să zâmbești din nou.

Azi a fost una din acele zile. Deși se apropie o mare sărbătoare și ar trebui să fim mai buni, mai curați, mai puri și toate celelalte calități pe care le promovează toată lumea în perioada asta, eu azi am simțit nevoia să-mi cumpăr un sac de box.

Numai că m-a înzestrat natura cu un sadic simț al umorului, care se activează atunci când mă aștept cel mai puțin. Drept urmare, mi-am spus că întotdeauna se poate mai rău și că nimic nu e atât de grav dacă nu a ajuns cu un milion de vizualizări, pe youtube. De exemplu, ar trebui să fiu mulțumită că:

1. Nu mi-am învinețit singură vreun ochi

funny-bad-day-02

2. Nu am ratat vreo aterizare

funny-bad-day-05

3. Nu am luat foc

funny-bad-day-11

4. Nu am avut vreo tentativă de a face mișcare

funny-bad-day-14

5. Și nu am nimerit în vreun început de tsunami

funny-bad-day-07

Așa că aștept să răsară soarele pe ulița mea, gândindu-mă că totul e bine când se termină cu bine…

Tipuri de oboseală: unde pleacă somnul când te aşezi în pat?

De obicei, în timpul săptămânii, se întâmplă să trec prin diferite stări de oboseală şi să mă agăţ şi de ultimul strop de energie, pentru a putea finaliza zilele cum trebuie. Uneori sunt morocănoasă, alteori afişez câte un zâmbet tâmp, deşi în mintea mea se dezvoltă scenarii desprinse din filmele de acţiune, iar uneori debordez de energie, deşi n-am dormit decât 4 ore cu o noapte înainte.

477e69cb33ce1d30d8d46ba3a822704c

Şi aţi crede, probabil, că oboseala ar fi singura cauză pentru care zilele mele nu ar mai fi însorite. Dar se întâmplă cam des să fiu obosită şi să întâlnesc, întâmplător, anumite persoane care au chef de vorbă. Ştiţi cum e: mergi spre casă, cufundat în gânduri şi iluzii, planificând orele de somn şi aşteptând cu nerăbdare clipa în care vei ateriza în pat; şi te întâlneşti cu cel mai sociabil om din lista ta de prieteni. Şi începe şi-ţi povesteşte tot ce a făcut el în zilele în care nu v-aţi văzut (iar dacă eşti cu adevărat ghinionist, nu l-ai mai văzut de 2 ani, de la ultimul revelion petrecut la munte). Şi tu zâmbeşti şi dai aprobator din cap şi te rogi să termine mai repede povestirea despre cum soacră-sa a făcut gem de prune şi l-a chemat să-i mai aducă un sac de borcane că “cine ştie, maică, când ai nevoie de o sută de borcane de gem?!”.

f142d80b6f493280db17972caba2792b

Şi ştiţi cum e când ajungi în momentul acela critic: când parcă l-ai pocni ca să tacă, dar nu-ţi permiţi, că te-a ajutat atunci să cari mobila şi ţi-a ţinut părul în clipele tale de glorie, când îmbrăţişai cu patos wc-ul. Şi atunci cauţi în mintea ta aglomerată de nervi, stres şi oboseală, scuza perfectă pentru a te retrage politicos din discuţie şi a fugi mâncând pământul, spre casă. Să spui că ai lăsat mâncarea pe foc? Să spui că trebuie să duci nişte medicamente, urgent, cuiva? Să te uiţi la ceas (în condiţiile în care îl ai la mână) şi să spui “pffff, la naiba, aş mai rămâne să stăm de vorbă dar trebuie să ajung repede la o întâlnire”? Să minţi că tocmai ai primit un mesaj şi trebuie să te întorci la muncă?

fd1471f8932749590a58c677deb2babc

Şi atunci când, într-un final, reuşeşti să faci un pas către finalizarea discuţiei, îşi aduce aminte că voia de foarte mult timp să-ţi ceară o părere, referitor la *introduceţi subiect a cărui dezbatere durează mai mult de 10 minute*. Şi ai de ales: să ai curajul să-i oferi părerea ta sinceră, care ar declanşa alte discuţii mult mai lungi, sau să-i spui ceva scurt, vag şi la obiect, să-l bagi în ceaţă şi să îţi iei la revedere în mai puţin de 10 secunde.

60511b3db318fd5005ef7eb3597614df

Nu toate zilele în care sunt obosită decurg aşa, din fericire! Numai că, deseori, când simt că mă doboară oboseala şi mă aşez în pat, al meu drag creieraş îşi schimbă brusc părerea despre “ora de somn” şi mă aruncă în nişte scenarii incredibile, în care conştiinţa mea o ia razna. 7458b4b62d1398ca037cb84b6c4ab62a

Probabil ni se întâmplă tuturor să ne aşezăm în pat şi mintea noastră până atunci obosită, să devină, brusc, creativă. Ne gândim la cum a decurs ziua respectivă şi de acolo facem un salt măreţ în timp, în secunda în care am făcut cea mai proastă alegere şi am combinat berea cu vinul, într-o seară friguroasă de februarie: “Cum ar fi fost dacă…?”

58526b5b8792d98ef9d13d4abbeecccd

Noroc că a face haz de necaz te ajută de cele mai multe ori să treci peste orice ghinion!

Postarea participă la  jocul HAPPY WEEKEND! – Ediţia 38

P.S: fără vreo legătură cu subiectul de azi, nu prea o înghiţeam pe această Lady Gaga până să ascult ultima sa melodie. Vouă cum vă sună (poate m-am ţăcănit eu de la atâta oboseală)?

Sursa foto: pinterest.com

Zile cu ghinion

Ştiţi zilele acelea când ai impresia că totul merge prost? Te trezeşti dimineaţa, panicat că nu ţi-a sunat alarma, te dai jos repede din pat şi dai cu piciorul de noptieră; înjuri de toţi sfinţii existenţi şi inventaţi, te duci în bucătărie să-ţi faci cafea şi aluneci pe gresie, aruncând ibricul plin de apă pe motan care se sperie şi te atacă etc.

Aceste zile există pentru toată lumea, deşi uneori avem impresia că nu este aşa şi exclamăm, indignaţi: “numai mie mi se poate întâmpla asta!”. Chiar şi tipa din colţul supermarketului, care face promoţie la cremă de mâini şi arată mereu impecabil; şi ea are zilele ei de “glorie”. Şi ei i se rupe tocul. Şi ea se mai loveşte de câte o creangă care “parcă a apărut de nicăieri”.

Nu cred că există om imun la ghinion! Numai că nu ni se pot întâmpla lucruri penibile şi enervante tuturor, în acelaşi timp. Ar fi chiar culmea…

Eu am încercat să privesc mereu partea pozitivă a lucrurilor şi să-mi spun “băi, se poate mai rău…”; dar mai am şi eu momente când simt că explodez şi îmi vine să inventez un personaj pe care să dau vina, doar ca să mă descarc. Pentru astfel de momente există imaginile de mai jos:

tumblr_mol0mxE3ho1qb5gkjo1_500

tumblr_mol0mxE3ho1qb5gkjo2_500

tumblr_mol0mxE3ho1qb5gkjo5_500

tumblr_mol0mxE3ho1qb5gkjo8_500tumblr_mol0mxE3ho1qb5gkjo10_500tumblr_mol0mxE3ho1qb5gkjo7_500

Sursa foto: absolutelymadness.org

Happy weekend 31

De luni până joi aşteptăm cu toţii faimosul weekend, sperând să fie cât mai relaxant. Şi n-ai cum să nu observi asta, mai ales atunci când facebook-ul se umple efectiv de mesaje “subtile”  referitoare la cât de mult urâm ziua de luni, cât de antipatică e ziua de marţi, cât de plină de hop-uri e ziua de miercuri şi cât de lungă e ziua de joi. Şi atunci când vine weekendul, inimioarele noastre pompează speranţă şi se hrănesc din dorinţa de a petrece o eternitate cu capul între perne. Şi ştiţi vorba aia: “Cum îl faci pe Dumnezeu să râdă?…Îţi faci planuri”.

Da, pentru că se mai întâmplă uneori ca ceea ce planificăm să nu aibă absolut nicio legătură cu ce se întâmplă apoi. Dar, pentru că e ediţia numărul 31 din Happy Weekend, hai să ne gândim că oricât de prost merge treaba în weekendul nostru, întotdeauna se poate mai rău:

– Am avut ghinion cu amândouă nevestele…..
– Cum aşa?
– Păi, prima a fugit cu altul…
– Şi a doua?
– N-a fugit…

Într-o zi o bagă unul pe o tipă în dormitor, o dezbracă şi se pregăteşte să se urce pe ea.

Dar mai întâi o întreabă:

-Auzi duduie, dar tu câţi ani ai?

 -13

-Aoleuuu!! Strânge-ţi repede hainele şi fugi!

Se uită asta urât la el: -Dom’le, nu ştiam că eşti aşa de superstiţios!

 

Pisica mea a avut 16 vieţi, dar a avut ghinionul să fie călcată de un Jeep 4×4.

Un tip îşi revine dintr-o comă profundă de 7 luni. În tot acest timp, soţia lui a stat zilnic lângă patul lui. La câteva zile după ce şi-a revenit, îşi cheamă soţia:
– Draga mea, ai fost alături de mine în toate nenorocirile prin care am trecut: când am fost concediat, m-ai sprijinit enorm; când afacerea mea a dat faliment, ai fost lângă mine; când am fost împuşcat, ai stat alături de mine; când ne-am pierdut casa, ai fost tot lângă mine; când sănătatea mea s-a şubrezit, m-ai sprijinit permanent. Ştii ceva?
– Ce să ştiu, dragul meu? întreabă ea zâmbitoare.
– Cred că îmi porţi ghinion!

– Ajutor! Ajutor! striga cineva în pădure. Pădurarul, care tocmai trecea pe acolo, s-a dus înspre copacul de unde se auzeau strigătele. Un bărbat era legat de copac, cu pantalonii lăsaţi în vine.
– Ce s-a întâmplat? întreabă pădurarul.
– Doi bărbaţi m-au atacat, m-au legat de copacul ăsta şi m-au violat.
Pădurarul se descheie la şliţ şi zice îngândurat:
– Azi nu e ziua ta norocoasă!

Postarea participă la  jocul HAPPY WEEKEND! – Ediţia 31.

Sursa foto: stumbleupon.com

Un simplu cuvânt

Alarma sună insistent, luându-se la întrecere cu bormaşina vecinului. Mă agăţ, cu un gest disperat, de pernă şi dau să o arunc. Realizez că n-am spre cine. Mă ridic în capul oaselor şi arunc o privire spre fereastră. Pare frig afară. Mă dau jos din pat şi deschid dulapul. „Cu ce naiba mă îmbrac?” Iau o bluză şi o pereche de blugi la întâmplare şi dau să mă aşez înapoi pe pat. Surpriză! Cineva a mutat patul cu 2 cm mai la stânga. Sunt în fund, pe podea şi privesc spre cer cu o dorinţă nebună de a înjura pe cineva dar realizez, din nou, că n-am pe cine. Cu chiu cu vai, reuşesc să-mi maschez frustrarea cu puţin fond de ten şi două dungi negre pe pleoape.

            Mă uit în oglindă: se putea şi mai bine, dar nu mai am timp de retuşuri. Trebuie să plec! Fac o întoarcere bruscă spre stânga şi simt uşa dulapului cum se mulează pe figura-mi deja posomorâtă. Nu eram fană „nasul meu” dar nici nu-mi displăcea. Sper să nu se umfle.

            Păşesc afară din cameră şi sunt întâmpinată de o aromă răvăşitoare de cafea. „În sfârşit ceva bun în dimineaţa asta!” Nu am timp să savurez ceaşca aşa că o dau pe gât. La naiba, nu avea zahăr. Credeam că mutrişoara mea nu poate fi mai devastată de atât. M-am înşelat. Lipsa zahărului mi-a dublat doza de sictir din privire.

            Mă încalţ, îmi arunc paltonul pe umeri şi ies din apartament. „Unde naiba sunt cheile?” Intru înapoi şi încep răscolirea prin sertare, în scopul de a rezolva cazul misterios al cheilor dispărute. Înjurături, comune şi proaspăt inventate, răsună în apartament. Într-un final bag mâna în buzunarul drept al paltonului. „Aha…aici eraţi /%¤”#¤!!”

            Cobor scările şi ajung în faţa blocului. O întrebare stupidă îmi disipă gândurile şi reuşeşte să-mi aducă o imitaţie de zâmbet pe buze: „Oare am chiloţi pe mine?” Ar fi fost culmea să n-am. Alung ideea şi caut din priviri maşina. Realizez că nu mi-am luat ochelarii. „La naiba!”. Instructorul auto claxonează nerăbdător şi scoate capul pe geam: „Hai Alexandra, aici sunt!”. Îi fac semn că mă întorc imediat şi îmi iau viteză pe scări, înapoi.

            Deschid uşa apartamentului şi-mi văd ochelarii pe măsuţa de la intrare. Mormăi câţiva „dumnezei”, mi-i pun pe nas şi plec. Cobor scările, din nou, găsesc maşina şi urc la volan.

            Două ore de condus impecabil, fără greşeli. „Era şi cazul ca ziua asta să devină suportabilă!”. Reuşesc să-mi adun toate gândurile pozitive şi să mă axez pe ele, privind în zare şi accelerând.

            „Atenţieeee!!!” urlă instructorul.

            Înima-mi sare din piept şi pun o frână bruscă. Maimuţica din faţa mea ce traversa strada fără nicio problemă, cu nasul în telefon, îmi zâmbeşte uşurată. O ţintesc cu privirea şi îi „bag puţină carne în frigider”.

            Ajung într-un final acasă. Plină de nervi şi cu moralul undeva la 5m sub pământ, îmi deschid telefonul. Nici un apel nepreluat. „Normal…cine să mă caute pe mine într-o zi ca asta?!”

            Mă aşez la birou şi deschid calculatorul, resemnată că ziua nu va deveni una plăcută prea curând. Puţină muzică, un film interesant şi poate, poate zâmbesc puţin.

            Surpriză, din nou!! Mi-a „fugit” curentu…Nervi peste nervi, peste alţi nervi. Mă aşez în pat şi încerc să adorm.

            …

            Deodată sună telefonul. Sar ca arsă din pătură şi răspund…

 

            30 de secunde de conversaţie banală şi chipul îmi este înseninat. Ghinionul dispare, gândurile negre se ascund şi lasă locul unui suflet vesel şi cu poftă de viaţă. “Poate o să ies în oraş diseară.Am chef să dansez!”

            E incredibil ce poate face un om, un dialog, un cuvânt…din starea de spirit a unei persoane!

%d bloggers like this: