Posts Tagged ‘hotel Golden Tulip Times’

„Dragi adulți, mâinile la spate!” – Golden Training la Golden Tulip

Teoretic, o educatoare trebuie să fie calmă și răbdătoare. Practic, din câte vedem pe la televizor și auzim din gurițele copilașilor, educatoarele își mai ies din fire, din când în când. Unele ridică tonul și se opresc aici, altele sar calul și o iau pe arătură. Și dacă ar fi doar câteva educatoare care fac asta, poate că situația nu ar fi atât de dramatică. Dar, din păcate, din ce în ce mai mulți adulți recurg la agresivitate, în rezolvarea conflictelor cu copiii.

Și pentru că sunt și eu la rândul meu, educatoare, m-am gândit că organizarea unui eveniment de tip „training” ne-ar ajuta pe noi, adulții, să găsim, împreună, o metodă pașnică de aplanare a divergențelor cu cei mici.

  • Care să fie tema principală a seminarului?

        „Comunicarea fără băț!”

  • Care ar fi obiectivele seminarului?

– să discutăm despre cauzele principale pentru care se ajunge la conflict între adulți și copii;

– să discutăm despre metodele actuale de rezolvare a conflictelor;

– să găsim noi soluții, care să nu implice agresivitate și pedepsire.

  • Care ar fi publicul țintă al seminarului?

Părinții și toate persoanele care lucrează cu copiii: bunici, educatori, baby sitter, asistenți maternali, îngrijitori, personal din grădinițe etc.

***

Și-acum să pătrundem cu adevărat în ficțiune și să ne imaginăm că am găsit sponsori și traineri, dispuși să colaboreze la organizarea unui astfel de eveniment.


***

Comunicarea fara bat

Pentru a da posibilitatea tuturor celor interesați de acest subiect să participe la seminar, am ales organizarea unui eveniment de tip live streaming;  astfel, acesta se va desfășura offline dar va avea și o transmisiune live de la fața locului, oferind și celor care nu pot ajunge fizic, șansa de a interacționa prin chat.

  • Locul desfășurării: Hotel Golden Tulip Times, București – Centrul de Coferințe, etajul 9

Am ales sala de conferințe „Ronda”, întrucât are o construcție încăpătoare, luminoasă, dotată cu aer condiționat, un set complet de echipament modern (video-proiector; sistem audio) și, cel mai important: scaune confortabile.

Întrucât vor exista și participanți din provincie, programul trainingului se va desfășura în felul următor:

9.00 am – 10.50 am: „Bun venit la GOLDEN Training – GOLDEN Tulip!” (participanții vor fi întâmpinați de la intrarea în hotel și ghidați, inițial, spre restaurantul – Café Times, unde vor putea savura o cafea, în timp ce completează tabelul de înscriere la training);

10.50 am – 11.00 am: RENDEZ-VOUS la Ronda!” (participanții vor fi ghidați spre sala de conferințe Ronda, unde va avea loc trainingul propriu-zis);

11.00  – 11.30 :  „Ce-nseamnă conflict între adult și copil?” – prezentarea obiectivelor principale – introducere susținută de Monica Reu, președintele și fondatorul Asociației pentru Comunicare Non-Violentă;

11.30  – 12.00 : Jocul „Roata emoțiilor” – participanții vor descoperi efectele benefice ale acestui joc și vor avea ocazia să îl testeze pe ei înșiși;

12.00 – 12.30 : „Banal pentru noi, esențial pentru ei” – brainstorming (inclusiv cu persoanele care ne urmăresc online) – impactul lumii înconjurătoare asupra copiilor – de la cele mai mărunte aspecte, la evenimente ce pot marca pe viață;

12.30 – 12.45 :  „Copii, aveți cuvântul!” – urmărirea pe video-proiector a unor mărturii, ale copiilor asupra cărora a fost aplicată agresiunea (verbală sau fizică), drept metodă de corecție;

12.45 – 13.00 : „Un cuvânt, o soluție” – scrierea pe un bilețel a primului cuvânt ce le vine în minte participanților, în urma vizionării filmărilor;

13.00 – 13.30 : „Vă invităm la gustare!” – participanții vor fi îndrumați spre restaurantul Good Old Times, unde vor putea să-și aleagă, gratuit, un meniu-aperitiv în valoare de 30 de lei;

photo

13.30 – 14. 00 : „Snow Card” – formatorul va citi bilețelele scrise anterior și le va afișa pe un panou, apoi acestea vor fi analizate și dezbătute; de asemenea, vor fi selectate câteva cuvinte scrise și de participanții online.

14.00 – 15.00 : “Copiii învaţă să ia decizii când li se permite să ia decizii, nu când sunt obligaţi să urmeze instrucţiuni!” – expunerea unor metode pozitive de educare a copiilor, fără a se recurge la amenințări, pedepse sau recompense – prezentare susținută de Alfie Kohn, psiholog american, promotor al iubirii necondiționate în lucrul cu micii oameni – discuții în plen;

15.00 – 15. 30 : „Gândesc, simt și dau cu piciorul” – evaluarea seminarului de către participanți ;

15.30 : „Doar o vorbă să-ți mai spun!” – participanții vor fi invitați la Clubul Skyline, tot din incinta Hotelului Golden Tulip Times, unde pot continua discuțiile neterminate la training, savurând un pahar de vin, pe acorduri fine de jazz și blues, oferite de Fernando Saunders & Friends.

Participanții care vor dori să rămână în capitală până a doua zi, vor beneficia de un discount de 25% pentru închirierea unei camere la hotel.

imagecq1_0

  • De ce am ales acest hotel din București?

În primul rând pentru că am fost acolo și l-am văzut „față-n perete” și pot garanta pentru:

– eficiența și implicarea personalului;

– cadrul confortabil și securizant;

– calitatea înaltă a serviciilor;

– centrul de conferințe încăpător, bine luminat și cu o atmosferă plăcută;

– echipamentul video modern și sistemul audio bine pus la punct.

Chiar și cel mai pretențios participant la un astfel de training, ar pleca de acolo satisfăcut, cu un bagaj în plus de informații și o porție sănătoasă de optimism. Iar dacă mai apelează și la serviciile de cazare, cu siguranță va avea, a doua zi, o doză dublă de energie, întrucât saltelele din camere sunt ca mana cerească. Parol!

***

Acum ies din sfera imaginației și sper ca, la un moment dat, să am ocazia să organizez un astfel de eveniment și să mă bucur de succesul pe care, cu siguranță, îl va avea.

8888-golden-tulip-times-300x107

Acest text a fost scris pentru proba 11, Spring Superblog 2016. 

sursa foto: goldentuliptimes.ro

Despre cum mi-a pătruns Superblog în viață

Am câteva zile bune de când încerc să leg două cuvinte despre tot ce a însemnat participarea la Superblog 2015. Dar, vedeți voi, fără penalizare viața e pustiu! De teama penalizărilor, la anumite probe, am înscris articolele chiar și cu 2 minute înainte de termenul limită. Acum, când nu mă mai presează nicio oră, e petrecere la mine-n gânduri. Mi s-a urcat democrația la cap!

IMG_20151214_184719

Participarea la Superblog a fost pentru mine o provocare. Pentru că nu mai reușeam să-mi fac timp să scriu pe blog, mi-am spus că un astfel de concurs m-ar impulsiona să nu mă las definitiv de scris. Și așa a și fost!

Lunea, miercurea și vinerea erau zilele în care scriam. Toată lumea știa asta. Nu mulți și înțelegeau dar asta e cu totul altă poveste. Ajungeam la 6 acasă, băgam o cafea în sistem și nasu-n laptop și săpam după inspirație. Îmi căutam pe youtube un playlist cu muzică specială pentru scris sau cum spunea iubitul meu: muzică de zâne și plecam departe, în căutarea poveștilor. Astfel, l-am descoperit pe Onan, am cunoscut latura sălbatică a Elsei, m-am aventurat într-o călătorie cu SuperPiticoții, am pătruns în lumea componentelor PC și am făcut cunoștință și cu Titi, dușmanul de brânză al lui Toni Delaco.

Am scris fiecare text cu la fel de mult entuziasm, indiferent de stările pe care le încercam în momentele respective. Fie că eram obosită, fie că eram fericită sau plină de nervi, când mă așezam în fața laptopului orice grijă dispărea și pătrundeam într-o lume cunoscută doar de mine. Și eram mândră de creațiile mele indiferent de notele pe care le primeam, apoi, din partea juriilor. Dar cel mai mult mi-a plăcut să scriu despre o amintire foarte dragă mie: Trandafirul din cort. Deși nu este unul dintre textele mele câștigătoare, rămâne preferatul meu din această competiție; cel pentru care mi-am deschis cel mai mult sufletul.

IMG_20151214_184847

Dacă ziceam mai devreme că participarea la competiție a fost o provocare, participarea la Gala Superblog a fost o adevărată explozie de emoții. Știam că sunt o fire timidă și toate alea dar credeam că la 25 de ani nu mă vor mai copleși emoțiile așa cum o făceau pe la 15. Însă, cu cât se apropia ziua în care trebuia să plec la București, cu atât simțeam undeva prin interior o mare agitație, ca o sută de purici dansând hora moldovenească sub coastele mele.

Cu o noapte înainte n-am reușit să dorm decât 2 ore. Bineînțeles, ca o iubită model ce sunt, am dat vina pe prietenul meu, când, de fapt, cele vinovate erau nenorocitele de emoții.

Ajunsă în fața Hotelului Golden Tulip, genunchii mi s-au transformat în gelatină și începusem să uit majoritatea verbelor. M-am gândit că de aceea se uita băiatul de la recepție cam cruciș la mine când i-am spus ceva legat de „superblog”, „cazare”, „gală”, „Alexandra Cristea”. Dar, de fapt, ideea era că greșisem hotelul și săracul om chiar nu știa ce borș mănânc eu acolo. Îmi cerea să-i arăt o confirmare, eu îi dădeam una și bună cu Gala mea Superblog; niște străini, în spatele nostru, deja își pierdeau răbdarea. Comedie cu C gigant.

Într-un final, am descoperit că mai e un hotel Golden Tulip și anume Golden Tulip Times, unde aveam rezervarea camerei și unde urma să aibă loc minunata Gală. Am urcat în mașină, am pornit GPS-ul, am ajuns la locul cu pricina și ne-am cazat.

Aici, mă scuzați, dar vreau să dedic un paragraf scurt și cuprinzător despre cât de GOLDEN a fost camera în care am fost cazați!

IMG_20151212_125321

În primul rând, nu știu ce saltele au acolo dar n-am mai avut un somn atât de profund și odihnitor de când… nici nu-mi aduc aminte de când! Nu-ți venea să te mai dai jos din pat, chit că venea războiul peste tine. Am rămas impresionată de senzația de confort pe care ți-o oferea întreaga încăpere. Cu drag voi reveni oricând la acest hotel și-l recomand din tot sufletul oricărei persoane. Hotel Golden Tulip Times are mai multe stele decât afișează! Vreo 5 i-aș da doar pentru zâmbetul sincer și cald pe care ni l-a oferit domnișoara de la recepție, când am ajuns și pentru amabilitatea domnului recepționer, când am plecat, a doua zi.

(Să nu mai spun de pernele alea mici și drăguțe… sunt numai bune pentru o bătăiță cu perne ca-n filme!)

FB_IMG_1450010942701 12339409_911596062257847_8426430753097740807_o

Gala propriu-zisă a fost încărcată de râsete, voie bună și vorbe frumoase. De cum am ajuns în sală am fost întâmpinată cu un cadou deosebit: un volum de poezii din partea scriitorului Adrian Găinaru. Îi mulțumesc din suflet pentru dar și pentru minunata dedicație! Pe moment am fost copleșită și nu am reușit să leg prea multe cuvinte. L-am citit într-o singură seară și am hotărât că poemul preferat este „Grădinița de la bloc”, căci îmi pare reprezentativ pentru blogul meu.

Mi-a făcut o deosebită plăcere să cunosc și recunosc superbloggeri cu care vorbisem doar online, ocazional; chiar dacă n-am apucat să schimbăm prea multe vorbe, căci tot din cauza emoțiilor (bată-le vina!) după gală m-a lovit din plin oboseala (+bonus o durere de cap) și am zis că mă odihnesc o oră înainte de Berăria H dar m-am odihnit de tot, până a doua zi dimineață. Saltelele ălea, vă zic… treaba Necuratului!

Promit ca la Gala Viitoare să dorm pe preș ca să nu mai ratez petrecerea de după!

Vreau să-i mulțumesc Claudiei Pătrașcu pentru cuvintele frumoase și pentru organizarea de nota 10 a acestui eveniment; superbloggerilor cu care am făcut cunoștință, timid, de pe scaun. A fost chiar fain să văd oamenii din spatele textelor pe care le admir! Vă asigur că timiditatea-mi piere de la a treia întâlnire-n sus. Îl moștenesc pe tata, n-am ce-i face! Mereu zicea că semănăm la unghii și la doza de emotivitate.

Și vă mai spun și despre marele meu regret, în afara faptului că am ratat petrecerea de la Berăria H. Nu am reușit să citesc, de-a lungul competiției, prea multe texte participante. Dar acum, că am intrat oficial în vacanța de iarnă, o să îmi fac o oală de vin fiert și o să vă lecturez cu drag și spor. 

Și-n încheiere, abia aștept următoarea ediție; acum, că am dat de gust!

This slideshow requires JavaScript.

 sursa foto: Albert Budica

Nunta fără sarmale nu e nuntă adevărată!

12047172_10153708553810561_642325336665005884_n

– Frunzăream ieri canalele televizorului și am dat de o emisiune.

– Emisiune sau porcărie?

– Emisiune… e simpatică, față de altele.

– Așa și?

– Era un individ care le dăruia unor tineri o nuntă întreagă. Organizare, lună de miere, tot, tot, tot…

– Bravo lui! Putea să facă asta și fără să apară la televizor. Dar probabil are nevoie de reclamă.

– Ah, ce rea ești… nici nu mai are rost să te întreb ce voiam să te întreb!

– Nu sunt rea, ci realistă. Întreabă-mă!

– N-are sens! Văd că nu ești într-o dispoziție romantică.

– Dacă mai tragi de timp, chiar o să-mi piară și ultimul sâmbure de romantism din mine!

– Mă gândeam așa, urmărind emisiunea și toate cadourile alea, la nunta perfectă. Cum ar arăta? Cum s-ar petrece? Tu ce zici? Cum vrei să fie ziua când vei spune „da!”?

Recunosc că m-am blocat. Ultima oară când mă gândisem la subiectul acesta, fusese când am încercat să scriu o carte, acum câțiva ani buni. Conturasem atunci un întreg scenariu de poveste ce conținea niște cai, o rochie superbă, plaja din Vama Veche și o alegere dificilă între a spune „da” sau a face stânga împrejur și a fugi în lume. Dacă îmi amintesc bine, acesta era și finalul tentativei de roman: incapacitatea mea de a lua o decizie finală și a mă rupe de trecut.

– Ți-aș spune-o pe aia cu „nu vreau o nuntă perfectă! Vreau o căsnicie perfectă!” dar amândouă știm că nu există nici una, nici alta! În primul rând vreau o nuntă la care mirele să-și facă apariția de bună voie și nesilit de șuturile în posterior ale nașilor. Să fie omul pe care-l iubesc, să fie fericit și el că se căsătorește cu mine și să nu o facă doar de gura mea; să-i am alături pe cei dragi, care să se bucure cu adevărat pentru mine și să nu îmi critice alegerile imediat cum trena mea a ajuns la 10 metri distanță de ei. Da,da, nu te uita așa la mine! Vreau să am trenă! Ajungem și acolo imediat. Și aș mai vrea să nu plâng, dar asta e o dorință pe care nici Duhul din lampa lui Aladdin nu mi-ar îndeplini-o, căci i-ar fi imposibil. Nu există magie pe lumea asta care să îmi alunge emoțiile în ziua respectivă.

– Ce drăguuuuuț!

– Da, da… și acum, că mi-am făcut datoria de om cu capul pe umeri și am schițat ideea de bază a nunții mele, să trecem un pic și la acea latură mai fantastică, pe care o țineam ascunsă bine, departe de ochii și gura lumii.

– Ce zici tu acolo?

– Toate suferim un pic de ipocrizie cronică, atunci când vine vorba de nuntă. Ne lăudăm că nu ne trebuie mult, că vrem doar să spunem da și să ieșim pe ușă, să dansăm doar printre rude și prieteni apropiați și să ne îmbrăcăm în rochia de mireasă moștenită de la bunica, pentru a nu mai cheltui banii pe alta. Dar când ne aflăm în fața faptului împlinit, când îl vedem pe Iubi-Pufi-Șmupi-Cocoșel-Sălbatic-Babyșor-Lăvic-Scumpic cum îngenunchează și deschide cutiuța sub nasul nostru, brusc, planurile se schimbă iar mintea noastră o ia razna. Vrem rochie de 10000 de euro, limuzină, restaurant de 5 stele, Scorpions să cânte live „You and I” la dansul mirilor, iar Lanny Mann să ne surprindă cele mai reușite săruturi și îmbrățișări într-un album de milioane.

– Exagerezi…

– Da, de dragul artei. Poate nu chiar toate facem așa, căci nu ne permite buzunarul. Dar de visat la o rochie care să hipnotizeze privirile și la un dans despre care să vorbească și stră-stră-strănepoții, tot visăm…

– Da, așa e.

– Tu cum o vezi? Nunta perfectă…

– Având în vedere faptul că nu am nici un potențial mire în perspectivă, n-ar trebui să mă gândesc încă la asta. Și totuși o fac în fiecare seară… Știu deja cum se va întâmpla totul. Nu voi plânge la starea civilă și nu voi avea aceeași rochie ca la biserică. Va fi una mai simplă; cu trena lungă dar simplă.

– Da, trenă vreau și eu. Știi că ziceam… Vreau ca-n videoclipul de la Guns N’ Roses: scurtă în față și cu trenă lungă.

Nu mă mai asculta. Mintea ei era fugită acolo, în ziua nunții și trăia cu intensitate fiecare moment descris:

– La biserică îmi voi lăsa lacrimile să-mi acapareze obrajii. În fața lui Dumnezeu nu am de ce să mă ascund. Și el va lăcrima, sunt sigură. Nu se va putea abține, când părintele va vorbi atât de frumos despre uniunea care se va înfăptui. Prietenii, familia, toți vor fi fericiți și ne vor privi entuziasmați. Niciunul nu va avea telefonul scos din geantă sau buzunar, căci le voi interzice din start. Are cine să filmeze și să facă fotografii. Ei trebuie doar să fie prezenți cu totul acolo: și fizic și spiritual. De la biserică vom pleca să facem câteva fotografii în locurile cele mai importante pentru noi. Știi tu: primul sărut, prima ceartă, prima întâlnire… Apoi petrecerea. Vai, petrecerea!

– Da, chindia…

– Va fi minunată! O vom organiza într-un hotel din București.photo

– București?

– Da, acolo va fi nunta. Nu am specificat?

– Acum da.

– Ne vom întâmpina invitații cu cel mai savuros vin spumant. Mesele vor fi așezate impecabil, cu niște aranjamente florale pe gustul meu, băuturi pentru toate preferințele și, bineînțeles, platouri generoase cu aperitive.

– Te-ai gândit și la asta?

– Bineînțeles. Vreau nuferi din lămâie cu salată de icre, galantină de pui cu rață afumată, minifrigărui cu mozzarella și roșii cherry, evantai din pastramă de vită, măsline, nuferi din somon afumat…

– Pfff, taci, că mi se face foame! Dacă mai spui multe, o să-ncep să-ți caut mire. Dau anunț la matrimoniale!

– Sărmăluțele nu vor lipsi nici ele!

– Aici sunt de acord cu tine. Nunta fără sarmale nu e nuntă adevărată!

– Imaginează-ți: sărmăluțe în foi de varză, servite cu bacon, ardei iute, roșie coaptă, mămăliguță și smântână.

– Mmmm… deja simt gustul!

– Va fi memorabil! Și, bineînțeles, la aniversarea de un an vom avea o cină romantică în același loc.

– Te-ai dus departe deja. Îți mai lipsește mirele, că nunta văd că-i organizată!

– Da…

I-am sărutat creștetul capului și am coborât din mașină, gândindu-mă la ce meniu aș dori eu să aleg pentru ziua nunții mele. Sarmalele vor fi cu siguranță pe listă!

1450913_456670101108798_1131111593_n

Acest text a fost scris pentru Superblog 2015, proba 12, sponsorizată de Hotel Golden Tulip Times.

sursa foto: restauranttimes.ro

%d bloggers like this: