Posts Tagged ‘Kitaro’

Reţeta ideală

Duminica e ziua pe care mi-o dedic mie. E ziua în care recuperez la capitolul relaxare. Filmele pe care nu am reuşit să le văd, chiar dacă au apărut acum câţiva ani buni, cărţile pe care n-am apucat să le răsfoiesc, melodiile noi pe care nu le-am auzit nici măcar la radio, blogurile pe care n-am mai reuşit să intru, spre toate acestea se îndreaptă atenţia mea în minunata zi de duminică.

take-time-to-relax

Deşi, uneori, mă mai apucă şi o dorinţă nebună de a face curăţenie la mine în cameră, în unele duminici n-am nici cea mai mică urmă de chef de a mă ridica din pat. Iar asta e una din ele.

Drept urmare, am pe listă următoarele ingrediente pentru o duminică excelentă:

– una bucată pahar;

– una bucată sticlă de vin roşu cu care să umplu paharul;

– una bucată ciocolată Milka;

– una bucată VLC media player deschis cu cât mai multe filme drăguţe în el: Rise of the Guardians, How to train your dragon, P.S I love you, Cloudy With A Chance Of Meatballs, Prince of Persia. The Sands of Time şi Cirque du Soleil.Worlds Away. Dacă nu apuc să le văd pe toate, nu-i nicio problemă, le las pe duminica viitoare;

– una bucată carte haioasă, care să mă rostogolească jos din pat de râs: “Nepovestitele trăiri ale templierilor români” – Adrian Voicu;

– una bucată oră de relaxare prin muzică: ochii închişi, gândurile negre sau în curcubeu alungate şi timpanul gâdilat de Kitaro, Loreena Mckennit, Enya&co.

– şi în final, voi face o excepţie pentru o porţie mare de râs şi voie bună. Mă voi deplasa la un spectacol de Stand up Comedy, la Scena. Tibi Neuronu promite să facă senzaţii cu un “Misogin Show”.

Reţeta ideală pentru ultima zi dinaintea unei noi săptămâni încărcate!

Voi cum vă petreceţi duminica, în general?

Sursa foto: o-lado-s-da-vida.blogspot.com

Să nu spui: “Nu pot”! Spune: “Voi face”!

Pe lângă acele cărţi care îmi stimulează imaginaţia şi mă aruncă în braţele unor poveşti diferite de cea pe care o trăiesc eu, mai arunc ochii din când în când şi pe rânduri motivaţionale. Nu mă refer la cărţi cu subiecte de genul: “Cum să fii o tipă sexy” sau “Cum să îl prosteşti în 10 paşi”, ci la cele de tipul “Puterea subconştientului”  de Joseph Murphy, carte pe care o lecturez în momentul de faţă.

Nu am reuşit să citesc decât trei capitole până acum, dar am ţinut neapărat să împărtăşesc un fragment cu voi, cei care intraţi cu drag pe blogul meu. Probabil unii dintre voi vor râde, alţii vor fi sceptici şi vor citi tot textul cu o sprânceană ridicată iar alţii vor percepe mesajul aşa cum l-am perceput şi eu şi vor învăţa ceva din asta.

Să nu spui: “Nu pot”! Spune: “Voi face”!

“Norman Cousins, editor al “The Atlantic Monthly” şi autorul cărţilor “Anatomy of an Illness” şi “Human Options”, este un exemplu grăitor al felului în care puterea subconştientului ne ajută să eliberăm din noi resursele nefolosite.

Cousins a fost afectat de o boală care aproape că i-a paralizat gâtul, braţele, mâinile, degetele şi picioarele. Spitalizat, a fost diagnosticat ca suferind de o afecţiune serioasă a ţesuturilor conjunctive. Doctorul i-a spus: “Şansele dumneavoastră de recuperare integrală sunt de una la cinci sute”.

La început, Cousins i-a lăsat pe doctor şi pe personalul spitalului “să-şi facă treaba”. I-au fost administrate medicamente, au fost făcute teste, toate confirmând diagnosticul şi prognosticul negativ.

Dar Cousins a refuzat să-şi accepte soarta. A crezut cu tărie că râsul, încrederea şi voinţa de a trăi au valoare terapeutică.

Cousins a pus la punct un plan pentru urmărirea emoţiilor pozitive. Planul său se baza pe resursele medicale, sistemele de sprijin, râsul şi dragostea familiei sale. A ieşit din spital, a închiriat o cameră la hotel, şi-a angajat o soră şi a început să urmărească filme de comedie şi programe de televiziune. Zece minute de râs copios, cu gura până la urechi, îi aduceau două-trei ore de somn lipsit de dureri în primele luni.

Săptămână după săptămână, Norman Cousins a câştigat puteri; an după an, mobilitatea lui s-a îmbunătăţit. A crezut cu tărie că experienţa sa a fost o dovadă a dorinţei de a trăi şi a puterii încrederii în sine de a elibera şi a dezlănţui enormele puteri din interiorul naturii umane. Cousins a trăit o viaţă activă şi productivă în următorii şaisprezece ani.”

Poate că toată lumea a văzut la televizor astfel de cazuri. Şi eu am tot urmărit emisiuni care prezentau puterea gândului pozitiv şi a încrederii în sine şi am zâmbit uneori în sinea mea, crezând că sunt doar basme. Nu îmi imaginam că e posibil ca acolo unde un medicament nu funcţionează, un zâmbet pe zi să facă diferenţa. Şi totuşi am observat asta în propria-mi casă, în ultima perioadă. După cum v-am mai spus, tatăl meu a fost operat de curând şi acum se află în perioada de recuperare. Cât a stat în Iaşi, departe de mine şi mama, depresia şi dorul l-au adus la saturaţie şi aproape că l-au făcut să renunţe la luptă. Când a ajuns acasă era total lipsit de vlagă şi voinţă. Dar noi am reuşit să-l înconjurăm cu dragoste, cu gânduri pozitive şi cu convingerea că totul va fi bine  şi l-am pus din nou pe picioare.

Aşa ca da, din proprie experienţă, spun că eu cred în puterea gândului pozitiv şi fac tot posibilul să alung negativismul din viaţa mea.

“Eşti ceea ce crezi că eşti. Te modelezi după imaginea pe care o ai despre tine în mintea ta.”

Sursa foto: neerajkulkarni.com

%d bloggers like this: