Posts Tagged ‘magazin online’

Dac-ai bani de alocare, investește-i în stocare: SSD Hyper X !

logo_mediadot_patrat2-250x250

Anul 2000. Am dobândit primul prefix la ani și primul calculator pe birou. Pentium 2, unitate orizontală, cu floppy disk și CD-ROM, care scârțâia finuț când îl deschideam. Noroc că, pe vremea aia, aveam doar două, trei CD-uri; în rest, dischetele erau la putere! Prin 2004, am trecut la Pentium 3, unitate verticală, băgată sub birou, la câțiva centrimetri de piciorul meu drept, distanță numai bună pentru a-i aplica un șut, la nevoie, când se bloca imaginea pe monitor. 

bluescreen

Căci, toți cred că am avut parte, la un moment dat, când ne era lumea mai dragă, de apariția prețiosului ecran albastru, cu tot soiul de litere și cifre pe el, de ziceai că le-a aruncat cineva cu praștia. Și când vedeai asta, menționai vreo doi sfinți din calendar și apelai la butonul de restart. De parcă apăsarea unui simplu buton ar fi putut trimite albăstreala aia în străfundul iadului, pe veci.

Cracked-Screen-Wallpaper

Și, ca să ajungem mai aproape de era noastră, să vă povestesc despre momentul crucial când am cedat nervos și am zis că e musai să îl pensionez pe moș Pentium și să-mi achiziționez ceva mai performant.

Era o noapte răcoroasă dar unitatea mea PC frigea. Frigea de la cât o folosisem în ultimii ani și de la câte palme peste carcasă îi fripsesem în seara respectivă. Lucram la un proiect, pentru facultate. Sony Vegas, tăiat clipuri, montat cadre și sincronizat părți din melodii pe imagini și efecte. O nebunie! Numai că râșnița mea se îndrepta spre ultima suflare în timp ce eu mă chinuiam să o mai țin în viață, măcar cât să îmi pot termina proiectul.

Mai un click, mai un freeze, mai un „hai, te rog, frumos!”, mai un „’tu-ți carcasa și piulițele mă-tii!”; până când bătrâna unitate a scos un ultim sunet și s-a stins, odată cu sclipirea din ochii mei.

Ce-i drept, apucasem să salvez ce lucrasem până atunci, căci în minte îmi rulau numai vorbele tatei: „Dă save la fiecare pas, că nu se știe niciodată când rămâi cu buza umflată!”. 

Dar ce a urmat, apoi? Tragedie: lacrimi, muci și o senzație mai jos de curea, ce numai laxativele ți-o mai pot oferi. Butonul de „power” nu mai avea niciun efect, oricât l-aș fi gâdilat. Am scos din priză, am făcut trei ture de cameră, m-am rugat la Allah, Buddha și toți Dumnezeii și-am băgat înapoi în ștecher. Nimic! Puteam, oficial, să-i cânt de „loc luminat, loc cu verdeață…”.

computer-broken

Așa că am făcut ce face orice om normal, la ora 12 noaptea, când nu mai are ce butona: m-am culcat și am sperat la o înviere, la a treia zi „după Scripturi”.

Numai că povestea lui moș Pentium avea deja scrisă ultima frază și nu s-a mai putut adăuga nicio erată.

Drept urmare, am început să mă interesez în stânga și-n dreapta, referitor la ce aș putea să-mi cumpăr, pentru a nu mai avea probleme de acest gen, pe viitor. Și am descoperit o broșură a unui magazin online, cu tot soiul de oferte, care mai de care mai tentante. După ce le-am citit și răscitit, am studiat un pic buzunarele portofelului și am ajuns la concluzia că un laptop ar fi ideal pentru mine.

Mi-am pus hainele de stradă, mi-am luat agenda cu mine și am băgat a treia spre blocul turn, unde stătea amicul meu, specialist IT. Îl știți! Cu toții avem un prieten care mănâncă software la micul dejun și hardware la cină.

funny_it_guy_cartoon_thumb[2]

După o discuție amețitoare despre procesoare, memorie RAM, oferte SSD și fiabilitatea lor față de HDD-uri, mi-am făcut o idee despre ce aș avea nevoie și am plecat înapoi acasă. Nu vă imaginați că am înțeles chiar tot ce mi-a explicat el acolo, deși a încercat omul să-mi traducă pe limba mea. Tocmai de aceea, ajunsă la domiciliu, m-am așezat în pat și mi-am lăsat mintea să proceseze informațiile și să se apuce de adunat argumente.

***

Lumină difuză. Alexandra stă într-un jilț, cu un pahar de vin în mână și un mare semn de întrebare pe figură. În fața ei două personaje: un bătrânel cu mustăcioară albă și bască neagră, numit HDD și un tânăr cu pantaloni largi și șapcă-ntoarsă, numit SSD HyperX.

HDD: Înaltpreablonzimea dumneavoastră, ne cunoaștem de atâta timp, am mers mână-n mână ani de zile și, deși au existat și clipe grele, întotdeauna v-am susținut. V-am salvat fotografiile modificate-n Photoshop și melodiile de la 3 Sud Est, v-am lăsat să mă supraîncărcați cu GTA Vice City și Tomb Raider, Quake II și Mortal Kombat; nu am zis nimic nici când am avut pe umeri toate sezoanele din Friends și Fetele Gilmore. Și, mai mult decât atât, am suportat, zic eu, cu stoicism, toate zgâlțâiturile provocate de micii dumneavoastră pumni, aplicați repetat în carcasa unității.

SSD HyperX: Moșule, ești expirat! Lasă generația nouă să ia frâiele. Asta e! S-a dus vremea matale. Acceptă și bucură-te de pensie!

HDD: Argumente, tinere! Ar-gu-men-te!

SSD HyperX: Tataie, dacă vrei să ne întrecem, nici n-apuci să pleci de la start, că eu deja îți fac cu mâna de la linia de sosire. Aplicațiile și fișierele se deschid aproape instantaneu la mine. La tine, dai click și pân’ se gândește programul să se deschidă, îmi crește și mie barba.

HDD: Viteza nu e totul! Altceva?

SSD HyperX: Eu am și rezistență la șocuri. Pe matale dacă te zdruncină puțin, îți sar platanele!

HDD: Eih, așa sunteți voi, tinerii, vă place să fiți scuturați…

SSD HyperX: Mai vrei ar-gu-men-te, moșule? Sau te-am convins?

HDD: Nu pe mine trebuie să mă convingi! Ci pe ea…

Amândoi își întorc privirea spre Alexandra, care a terminat paharul de vin și doarme, pe jilț, cu bărbia sprijinită în palma stângă.

HDD și SSD HyperX: Eih, femeile și tehnologia…

***

Am deschis ochii și, râzând, am luat din nou broșura cu promotii SSD Kingston la răsfoit. Într-adevăr, tehnologia evoluează la secundă și nu trebuie să o ignorăm; ci să îi facem loc să intre în casele noastre și să ne ajute să ne desfășurăm activitățile mai rapid, mai eficient, mai inteligent. 

11181779_1191560034193379_4769063824927517783_n-250x250

P.S: Laptopul pe care mi l-am achiziționat ulterior, nu mi-a cauzat niciun fel de problemă și împlinește iarna asta 3 anișori, fără urmă de pumn aplicat pe la extremități. Și da, în manualul de utilizare, apare SSD în loc de HDD.

Acest text a fost scris pentru proba 12, Spring Superblog 2016.

sursa foto: pinterest.com; super-blog.eu

Lara, prietena mea din copilărie

Ce joc mi-aş dori eu să câştig acum? SIngurul la care nu aveam nicio şansă în faţa băieţilor din reţea, prin adolescenţă: Quake II. 

Prima oară când am pus mâna pe mouse  a fost ca să mă joc cu un maimuţoi albastru pe nume Sonic, care colecţiona inele aurii. Fără să ştiu, intrasem în lumea jocurilor pe calculator, deşi nu părăsisem jocul cu mingea din faţa blocului şi plăcerea de a desena cu creta colorată pe asfalt.

training12-1Anii au trecut şi multe jocuri pe calculator mi-au captat atenţia. Lara Croft a fost unul din personajele mele preferate şi-mi amintesc cum pierdeam ore întregi în faţa calculatorului, jucând Tomb Raider. Pe lângă jocul propriu-zis, adoram să petrec ore în şir în “Lara’s Home“, deşi mă stresa la culme majordomul pe nume Winston, care mă urmărea oriunde mă duceam, cu tava lui ce zdrăngănea întruna.  La un moment dat, ştiu că m-a enervat aşa tare că am conceput un plan prin care îl păcăleam să mă urmărească în camera frigorifică şi când el intra, eu săream peste el şi-i închideam uşa în nas. Muhahahaha!

Când eram în şcoala primară, era o nebunie cu The Sims. Cine era copil de bani gata avea şi calculator performant şi cd-ul cu jocul original. Noi, restul, ne uitam cu invidie la el şi-i ascultam poveştile despre cum îşi decorează el bucătăria şi cum îşi trimite familia virtuală la muncă.

Îmi amintesc cu drag şi dor cum mă uitam în ochii tatei şi-i promiteam că voi fi cuminte tot restul vieţii dacă face în aşa fel încât să meargă jocul The Sims şi pe râşniţa noastră de calculator. Nu ştiam eu ce înseamnă placi video, care e diferenţa între ele şi de ce trebuie să cumperi alta mai bună, ca să poţi instala un joc nou-apărut.

“O să se înţepe calculatorul dacă încerc să-l instalez. Va merge greu şi înţepat şi nu vei putea juca!”

“Te rooooog! Chiar şi înţepat vreau să joc!”

Şi a venit anul 2004 şi timpul să cumpărăm un calculator mai performant. Eram atât de fericită încât deja ţopăiam prin casă cu două zile înainte să ajungă noua unitate sub birou. Îmi făcusem atâtea liste cu jocuri pe care urma să le testez încât părinţii mei deja erau îngrijoraţi cu privire la timpul pe care urma să-l petrec în lumea reală.

the_longest_journey_2

Ştiu că intrasem pe un forum gaming şi analizasem fiecare părere despre noile jocuri. Ardeam de nerăbdare să joc The Longest Journey şi ştiam că voi putea în sfârşit să-mi întemeiez propria familie virtuală şi nu oricum, ci în The Sims 2.

Nu mai ştiu care, cum şi în ce an au apărut, dar am o listă lungă de jocuri pe care le-am “testat” de-a lungul vremii, alături de al meu tată. De la Command&Conquer, Red Alert, Commandos, Heretic, Diablo, la Morrowind, Syberia, Duke Nukem 3D, Age of Empires, Age of Mythology, GTA Vice City şi Heroes of Might and Magic.

Uneori ne certam pe timpul petrecut în faţa calculatorului, dar nu discuţii de tipul “o să-ţi strici ochii!”, “mai ieşi afară, în faţa blocului!” sau “mai apucă-te şi de teme!”. Replica lui era “mai lasă-mă şi pe mine, că am rămas la un level foarte interesant!”. 

În ultima perioadă, însă, nu mai am timp deloc pentru jocuri pe calculator. Am rămas în urmă cu noutăţile şi calculatorul meu face parte, din nou, din categoria râşniţe. Placa mea, deşi este NVIDIA, e cam bătrână şi nu face faţă noilor apariţii aşa că până voi câştiga la Loto, o să-mi pun pofta în cui şi o să mai joc câte un Solitaire în pauzele dintre job şi hobby. Nu de alta, dar am intrat pe un magazin online iar preţurile sunt destul de mărişoare pentru bugetul meu auster.

Dar cine ştie?! Poate în viitorul apropiat mă voi răsfăţa cu un calculator ceva mai performant care să-mi permită, din când în când, o reîntoarcere la copilărie şi adolescenţă. Deşi am impresia că până să mă mai joc eu, gradul de dificultate al jocurilor mă va depăşi total.

tomb-raider-2013-gallery-34

Nu aş putea să-mi imaginez cum vor fi jocurile pe calculator peste 10, 20, 30 de ani, pentru că încă sunt uimită de cum arată noul Tomb Raider (2013), faţa de lumea pixelată în care trăia Lara Croft acum câţiva ani buni. Dar pot să garantez că din ce în ce mai multă lume va deveni dependentă de jocuri pe calculator şi va uita de bătutul mingii în faţa blocului.

Acest text a fost scris pentru proba 10 Superblog 2013. 

Sursa foto: http://www.gamespersecond.com

Regina de la Regal Gold

Cel mai bine se simţea atunci când era înconjurată de prietenele ei. Şi acesta era unul din momentele când avea nevoie de o seară a fetelor. Nu mai voia ieşiri romantice la cină, nici plimbări sub clar de lună. Dezamăgirea îi fusese prea cruntă şi tot ce-şi mai dorea acum era puţină libertate.

– Îmi pare atât de bine că vă văd, fetelor!

– Şi noi suntem bucuroase că ne-ai chemat! Nu-i aşa, gagici?

– Daaaaa!!

Pe chipurile lor se vedeau un zâmbet larg şi o poftă nebună de viaţă.

– Ce să facem prima oară?

– Care-i leacul indicat unei despărţiri?

Shopping, bineînţeles!

– Dar eu nu vreau să ies din casă…

– Nu-i nimic! Ştiu eu un magazin online, care comercializează o gamă foarte diversificată de produse.

– Fă o traducere!

– Adică găseşti tot ce vrei acolo: bijuterii, haine, pantofi, accesorii şi chiar produse pentru casă.

– Hai să vedem! strigară toate în cor.

– Cum se cheamă magazinul? întrebă gazda. Ca să ştiu ce tastez aici.

Regal Gold.

– Atunci hai să ne simţim ca nişte regine, fetelor!

colier-argint-1398n~m_5509406După 30 de minute, fiecare dintre ele îşi alesese minim două produse pentru care trebuia să scoată bani din portofel. Tânăra proaspăt despărţită, însă, avea mai multe articole pe care pusese ochii: vreo două ceasuri de dama, o bluză tricotată, o poşetă de piele roşie şi câteva bijuterii de argint. Chiar îşi dorea să se simtă ca o regină şi îşi imagina cum, peste ceva timp, schimbarea  făcută astăzi o va observa toată lumea. Va merge, stăpână pe sine, pe stradă, iar colierul de argint de la gâtul ei va bloca privirile tuturor. Nimeni nu va bănui măcar cât a suferit ea de pe urma lui…

– V-aţi hotărât, da? Putem comanda? îi dizolvă gândurile una dintre prietene.

– Da, bineînţeles!

va urma

%d bloggers like this: